web analytics

Pagini

“Astăzi e ziua ta” – In memoriam mama Milica

Nu există în limba română cuvinte care să poată exprima ceea ce simt astăzi. Tristețe? Neputință? Frustrare? Până și amintirile mă dor.

Mama Milica 01-1Mă simt ca un copil care știe dar nu poate să înțeleagă. Care nu vrea să conceapă realitatea cruntă. E primăvară, e 1 aprilie, ar trebui să fiu vesel, să mă bucur de renașterea naturii, dar…

„Reînflorește lemnul porții
Pe unde treci, pe unde vii.
În fața dragostei și-a morții
Noi toți redevenim copii”.

Nu există zi să nu-mi amintesc ba una, ba alta, să nu-ți aud vocea undeva în străfundurile conștiinței mele, să nu-mi imaginez ce spuneai sau ce făceai într-o situație sau alta, să trec prin atâtea locuri și să nu-mi amintesc când ai fost și tu pe acolo, să nu te simt încă alături de mine…

E 1 aprilie. Astăzi este primul an când nu ești lângă noi, când nu mai simt mirosul inimitabil al plăcintelor făcute de tine sau al cozonacilor despre care atât de multă lume a spus că nu a gustat vreodată ceva mai bun…

Primul an în care nu te mai auzim cântând „Astăzi e ziua ta”…

Și totuși… Astăzi e ziua ta, mama Milica…

Poate că de acolo de unde ești vezi și auzi: