web analytics

Pagini

8 Martie

Calendaristic e primavara. “Temperaturistic” inca mai simtim cate o adiere cu iz siberian. Suntem la confluenta a doua anotimpuri. Unul vrea sa vina, celalalt nu se da plecat. Ca USL si PDL. Ca Antonescu si Basescu. Ii place aici, pe plaiurile mioritice fiindca poate face ce vrea, fara teama ca autoritatile ar incerca sa intervina in vreun fel. Macar asa, de ochii plebei… Astfel ca daca mai marii nostri nu fac nimic, no problem. Nu ramanem pe tusa, are cine se da in stamba: Babele.

Incep sa-si faca de cap odata cu Martisorul, inca de pe intai. Se pregateau de ceva timp si fiindca nu mai aveau rabdare au trecut si ele, dupa moda “guverneasca”, la taieri: februarie nu mai are 31 de zile. Nici macar 30. E criza, au taiat. Trei ani Faurar are 28 de zile, al patrulea 29, ca se termina mandatul si e an electoral, deci trebuie sa mai dea ceva de pomana. Te pui cu babele?

Si o tin, nene, intr-un iures timp de noua zile. Ziua si baba. Fiecare vrea sa fie vedeta cu programul ei propriu de scuturat (sau nu) cojocul. L-ar da jos de tot, ca asa a vazut ea ca au ajuns vedete Cruda, Dragusanca si alte pupeze care stiu unde e scorbura dar nu se hotarasc asupra teiului, insa se gandeste ca totusi suntem in Romania. Cojocu-i bun, romanii – campioni la atletism si tare-i e teama ca n-o sa mai aiba ce scutura…

Ce era de facut? Au convocat o Adunare Generala a Babelor. Ca asa e datina cu adunarile generale, in februarie – martie. N-a fost nevoie de convocator si nici de vreo imputernicire. S-au prezentat din prima toate babele. Atat cele actuale cat si cele viitoare. Pe ordinea de zi, primul si ultimul punct: declararea datei de 8 Martie drept “Zi internationala a Femeii”. Sa se mai simta si ele tinere, sa mai primeasca o atentie, o floare, un cadou… O zi libera… O petrecere la un restaurant… Un inelus, un “gipulet”… Nu ca n-ar avea parte de atentii si in restul anului: “Marie, fii atenta sa nu uiti sa iei odoru’ de la gradinita!” “Vasilico, fii atenta cu masina aia de spalat ca nu-mi scoate camasile calcate!” “Ileano, fii si tu mai atenta cu frigideru’ ca nu mai am bere si consuma curent degeaba!” “Tanto, fii atenta sa nu incui usa la noapte, ca azi am o sedinta si raman sa dorm la ea!”

Deci s-a supus la vot, s-a aprobat in unanimitate. Din fericire Anastase a ridicat doar mana, n-a deschis si gura. Oricum nu era atenta la ce se discuta. A ridicat mana pentru ca asa e traditia la ea, pe tarlaua pedelista. S-a gandit ca daca voteaza poate primeste si ea un cojoc macar de proba, sa-si aminteasca de tinerete, de vremurile cand era miss si uita sa lase la garderoba rochia care nu-i apartinea… Dar uite ca n-a avut noroc. Sedinta s-a terminat. Totusi mai are o speranta ca la petrecere poate se mai incalzesc babele si se mai dezbraca. In caz de ceva las’ ca face ea inventarul. Numara la cojoace de ajung babele minoritare si intra la guvernare in uniunea femeilor. Alea UDeMeReu… Acolo e simplu: ori ridici mana pentru “da” ori spuni “nem tudom” si te-ai scos.

Asadar pe 8 mare bal mare! Cu F.M.I.! Ale noastre, nu zic de “Gefrei” ala far-un Frank de umbla cu aerisirea-n talpa. Ati fost la banca? Ati facut credit? E groasa, fratilor! Cheltuiala, ca altceva nu se mai ingroasa o bucata de vreme dupa ce vedeti nota de plata… Da’ nu-i bai, ca suntem in post. Stiau ei ce stiau de-au pus postul taman in perioada asta. Bag sama ca tot Babele au complotat, ca sa iasa pe-a lor. Daca tot se spune ca femeia e o opera de arta, atunci noi, barbatii, pana de Paste trebuie doar sa ne uitam la ele. Ca la muzeu. “U can’t touch this!” Dar mai e o vorba, cum ca femeia e o comoara la casa omului. Atunci ingroap-o! Ca asa se tin comorile: ingropate, Doamne iarta-ma… Asa cum si noi iertam gresitilor nostri care au votat de-a-n pu… rurea si-n vecii veciloooooor…

O singura greseala ai facut si tu, Doamne. Scrie in Biblie ca ai facut ziua si noaptea si seara te-ai odihnit, ca intr-una din zile ai facut cerul si pamantul si seara te-ai odihnit, ca in alta zi ai facut plantele si animalele si seara te-ai odihnit. Ca l-ai mai facut si pe OM si seara te-ai odihnit impreuna cu el. Dar apoi… Apoi ai facut femeia. Si de atunci nimeni n-a mai avut odihna… In special noi, romanii, “poporul ales”. Ne-ai ales tocmai pe noi si ne-ai binecuvantat cu Elene, Roberte, Bienci si alte specii dintr-astea “imblonzite”. Dar asta e, noi ne ducem crucea. O ducem si ne gandim la vremea matriarhatului. Ca folosim cuvantul cruce din ce in ce mai putin in biserica si tot mai mult in afara ei, pe cale materna pe la Cotroceni, Victoria si alte destinatii de interes fu…turistic.

Dar sa revenim la femei. Ups! Sa revenim la femei…? Noi sa revenim la ele? Oricum nu scapam, sunt peste tot in jurul nostru, e pandemie! Ce facem, ne luam bocceluta si plecam in pribegie? Ne refugiem in munti? Pentru ce? Ca sa stam acolo noi, barbatii, in sihastrie si sa ne lamentam ce greu e fara femei? Oricum ele or sa ne gaseasca. Sa vezi atunci circ: “Treci acasa, neanderthalianu’ lu’ mama! Ti s-a facut de caprioare? La munca, trantorule! Daca tu nu muncesti, eu de unde mai cheltui?” Dar sa fim barbati! Sa mergem acasa si sa facem femeia sa stea in genunchi in fata noastra! In genunchi sa stea! Si sa se roage de noi cu voce umila si suava: “iesi afara, porcule, de sub pat!” Insa noi nu iesim. Pentru ca suntem barbati si facem ce vrem noi, nu ce vrea femeia. Ca in casa noastra noi suntem tartorii! Noi taiem si spanzuram! Noi taiem lemnele si spanzuram rufele pe sarma! Pentru ce naiba sa haladuim prin creierii muntilor cand pestera muierii e chiar acasa, langa noi?

Femeile… Anii trec, ele se trec… O sa-si scuture si ele cojoacele, daca o sa aiba. Daca nu, o sa scuture costumul Evei. Cam botit, dar pentru asta s-a inventat fierul de calcat…

Uite ca m-am intins la vorba si nu vreau sa inchei fara a le multumi “babutelor” care au avut rabdarea sa citeasca pana aici. Daca si-au mai descretit o clipa fruntile si au uitat de grijile cotidiene macar pentru cateva momente, sunt multumit. Macar atat sa fac si eu pentru ele.

Si sa la urez tuturor doamnelor si domnisoarelor – cunostinte, prietene, colege, familie – un sincer La Multi Ani astazi, de ziua lor. Sa aiba parte de tot ce-si doresc si, in primul rand, sa fie iubite si fericite. Fiindca doar astfel putem trai in armonie.

Le dedic, in interpretarea grupului bacauan Eolic, o melodie lansata de australienii de la Little River Band spre sfarsitul anilor ’70:

Eolic Grup  –  Happy Anniversary Baby  –  inregistrare Radio Iasi 1982

La Multi Ani!

Log in