web analytics

Pagini

Agonia băcăuană

Mie unul nici nu-mi mai vine să ies în oraș. Bacăul a devenit cu adevărat bacovian: „Plumb”. Cenușiu. Domnește o monotonie înfiorătoare. Totul parcă se desfășoară „la ralanti”, totul este un „deja vu” zilnic. Pare o secvență din filmul „Ziua cârtiței”. Băcăuanii au uitat ce înseamnă să trăiască și nu doar să supraviețuiască de pe o zi pe alta.

Dintr-un oraș cu o populație de aproape 200.000 de locuitori, o mare putere industrială cândva, am rămas circa 130.000, din care mai bine de trei sferturi trăim ca vai de capul nostru. Cât despre industrie… a rămas doar o amintire.

Toți, dar absolut toți candidații au ca prioritate pe agendă, în campania electorală, crearea de locuri de muncă. Însă nici unul nu spune concret când, unde și cum vor fi Proletarul 30-10-2014create ele. „Partizanul” e Mall, „Proletarul” e câmp, „Letea” la fel, „ASCO” e Cora, „Bere Mărgineni” s-a evaporat, CPL abia mai mișcă lângă piscine și restaurante, „SUBEX” mai fabrică vreo două-trei șuruburi prin spatele depozitelor de mobilă și exemplele ar putea continua. Avem o chestie pompos denumită Centru de Afaceri. Și…? Care afaceri? Ale cui? Și unde sunt acele afaceri, fiindcă în oraș nu se văd? Nu mă refer aici la câte o firmuliță căreia îi merge bine fiindcă patronul e mare mahăr. Mă refer la oraș în general. Orașul care agonizează.

Oare acesta este idealul de libertate și democrație la care visau cei care au murit în decembrie 1989? Să avem libertatea de a pleca din țară? Libertatea de a fugi de greul din țară pentru a hămăli și mai greu la alții pentru câțiva euro în plus? Asta-i democrația pe care și-o doreau cu atâta ardoare cei din Timișoara, București, Cluj și alte orașe în care au murit oameni în 1989? Sincer, mă îndoiesc…

Ne-am obișnuit să dăm vina pe politicieni. E adevărat că ei au dus țara (și Bacăul) la dezastru. Dar oare numai ei sunt vinovați? Noi avem cerculețul deasupra? Noi îi înjurăm pe facebook și pe la garduri, dar nu facem nimic concret. Asteptăm ca lucrurile să se rezolve de la sine. „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi. Lasă pe poimâine, poate nu va mai fi nevoie”. Dar poimâine… poate va fi prea târziu.

Bacăul a rămas un weekend fără apă din cauza unei avarii la conducta de aducțiune. Și…? S-a înroșit facebook-ul de înjurături la adresa CRAB, companiile de telefonie și-au mai îngroșat conturile datorită apelurilor, oamenii sunându-se unul pe altul „bă, la tine curge apa? La mine nu”. Colac peste pupăză, onor CRAB-ul (denumire predestinată, fiindcă merge numai într-o parte, ca și crustaceul omonim) ne anunță senin că vrea să scumpească apa fiindcă trebuiesc făcute investiții. Deci tot noi să plătim incompetența lor. Deja metrul cub de apă din Bacău este printre cele mai scumpe din țară, dar se pare că pentru unii tot nu este de ajuns. Și…? Au făcut băcăuanii vreun miting în poarta CRAB-ului, au cerut destituirea conducerii? I-au luat băcăuanii la scuturat pe edili, pe deputați sau pe senatorii de Bacău? Le-a spus cineva „bă incompetenților, este inadmisibil ca un oraș de 130.000 de locuitori să fie alimentat de la o singură țeavă!” Nu. Nu le-a spus nimeni. Și nici nu le va spune. Iar ei vor continua să scumpească totul fără nici o justificare concretă. Doar pe vorbe și povești pentru proști. Dar suntem oraș european, nu? Cel mai probabil îmi voi tăia țeava de apă și-mi voi pune pe acoperiș un cazan în care să colectez apa de ploaie. Măcar la aceea nu-mi vor spune ăștia că poate avea fenomene de turbiditate. Știu deja că va avea cam aceeași compoziție, dar eu prefer denumirea românească: mâl.

Să mai vorbim de străzile și trotuarele băcăuane? Străzi asfaltate de mai bine de doi ani dar gurile de canal rămase la nivelul dinainte și în care îți rupi suspensiile mașinii…

   Canal Stadionului

Artere și străzi principale asfaltate dar nici o încercare de aducere la același nivel a intrării străzilor adiacente.

Iată trecerea de pietoni de la intersecția B-dului Unirii cu strada Nicu Enea după ploaie:

Trecere de pietoni B-dul Unirii - Nicu Enea 01 Trecere de pietoni B-dul Unirii - Nicu Enea 02

Treceri de pietoni pe strada Miron Costin:

Trecere de pietoni Miron Costin - Lalelelor Miron Costin

Trotuarul în fața porții Școlii Miron Costin:

Trotuar Scoala Miron Costin

Trotuare demne de valsul „Barca pe… dealuri”, pe aceeași stradă Miron Costin:

Trotuar Miron Costin 01 Trotuar Miron Costin 02

unde cireașa de pe tort o constituie trotuarul din fața casei (vilei) nr. 44:

Trotuar Miron Costin 44 - 01

Nu știu cine este proprietarul și nici nu mă interesează. Pentru mine este un cetățean ca oricare altul al acestui oraș, având aceleași drepturi și îndatoriri. Dacă dumnealui a decis să-și facă garajul sub casă, îl privește. Poate să facă ce vrea dincolo de poartă, pe proprietatea lui. Nu are decât să-și monteze lift să-și coboare mașina. Dar trotuarul este pentru pietoni. Or ceea ce s-a făcut acolo nu numai că sfidează total bunul simț ci este pur și simplu un pericol public. Este inadmisibil ca sute de oameni care tranzitează zilnic zona să fie în pericol de a-și rupe un picior sau o mână doar fiindcă un oarecare a decis că vrea garaj sub casă deși mașina este mereu parcată lângă bordură. Fiindcă, fie vorba între noi, aceasta nu poate fi băgată în garaj din două motive: 1 – panta este prea înclinată și mașina „dă cu burta” de bordură și 2 – mașina nu încape în garaj. Am văzut de două ori ușa garajului deschisă și mi-am dat seama că este prea puțin loc.
Anul trecut am semnalat această situație pe site-urile Deșteptarea și Ziarul de Bacău, dar se pare că onor edilii noștri nu au ochi pentru așa ceva. „Prietenii știu de ce”. Fiindcă nu cred că eu aș putea face cu trotuarul din fața blocului meu ce s-a făcut acolo, dacă nu aș avea niște aprobări mai… „speciale”.

Trotuar Miron Costin 44 - 02

Mai este nevoie să spun cum trec prin acea zonă bătrânii sau persoanele în scaun cu rotile?

Aș spune, dar cui îi pasă?

Îmi amintesc de niște vremuri nu foarte îndepărtate când sărbătorile se simțeau și se vedeau în Bacău. Nu contează că era primar Sechelariu sau Stavarache. Nu mă refer nici la aberațiile cu micul și berea de ziua lui Seche.
Dar „Zilele Bacăului” se organizau în centrul orașului, la fel și ziua de 1 Iunie. Băcăuanii ieșeau să se destindă, să se distreze, să se întâlnească unii cu alții. Centrul devenea pietonal și de la Statuia lui Ștefan cel Mare până la Policlinica Veche se organizau tot felul de manifestații sportive, spectacole, desene pe asfalt, etc. Parcul Cancicov devenea aproape neîncăpător. Acum…? După cum am scris și anul trecut, de 1 Iunie pare că s-a sărbătorit Ziua Armatei în parc și nu Ziua Copilului. Festivalul „Arlekin”, odinioară desfășurat în perimetrul dintre Hotelul Decebal, Casa Modei și fosta Bibliotecă Județeană s-a mutat la… Mall. Fiindcă deh, trebuie să mănânce și bietul Budeanu o pâine de pe urma celor mici. Plus că onor autoritățile au venit în sprijinul celor câțiva pensionari de la blocurile din centru care nu se puteau odihni din cauza gălăgiei. Probabil la Romanian Top Hits primeau căști antifonice subvenționate de Primărie, fiindcă nu am auzit nici o plângere pe durata zbuciumului pupezelor denumite vedete pe acea scenă…

Dar cui îi pasă?

Centrul Bacăului secolului XXI a rămas ancorat undeva, în timp, prin anii „Epocii de Aur”. Și la drept vorbind, comparativ cu ce este acum, aceea chiar a fost o epocă de Aur. Se construia, se muncea, se distra. Știu, îmi vor sare unii în cap: „se stătea la cozi!” Da, se stătea. Și azi se stă, dar la alte cozi: la taxe și impozite, la bănci, la promoții… Alții: „nu se găseau nici banane!” Da, e adevărat. Bananele se dădeau „pe sub mână”. Dar… Se găseau mere, pere, prune, caise, piersici, struguri, căpșuni, pepeni și atâtea altele. Toate românești, gustoase, bune, fără chimicale. Acum…? Nici măcar acele banane atât de dorite pe atunci nu mai au gustul de… banană. Iar restul sunt aduse din Turcia, Spania, Italia, America de Sud, Thailanda.
Bacăul devenise de prin anii 70 o mare putere industrială. Zeci de mii de familii aveau locuri de muncă. Acum…?

Încă mai aud voci care spun că Ceaușescu a înfometat poporul din cauza economiei la orice: gaz, apă, curent electric, hrană. Dar este o imensă diferență față de ziua de azi. Pe atunci toată această economie avea un scop: în 1989 România avea datorii zero. Ba chiar avea de primit de la alții. Acum românii sunt forțați să facă economii fiindcă onor guvernanții se împrumută în neștire de la FMI, BM, UE și altele, după ce au distrus tot ce însemna producție. Deci acum care ar mai fi scopul economiilor? Întrebare retorică…

Blocurile din Bacău, acele „cutii de chibrituri” atât de hulite de unii sunt într-o stare jalnică. Atât la exterior cât și ca structură de rezistență. În plin centru, blocul numit cândva „Select” își merita numele. Cu o alură arhitectonică zveltă, cu o cromatică plăcută, cu storuri ocru la toate ferestrele, era o mândrie a orașului. Astăzi ce se vede acolo nu pot să numesc decât țigăneală. Fiecare a făcut cum a vrut, cum l-a dus capul și buzunarul după propriile mofturi. Nu a mai contat pentru nimeni aspectul exterior. Despre asta am mai scris acum ceva timp, prin luna Mai 2012, dar din nou, nici un semn, nici o mișcare din partea autorităților.

Select-vechi-nou

Și chiar mă întreb serios de ce mai avem autorități? Oricum nu folosesc la mai nimic, exceptând impunerea de biruri și taxe. Nu înțeleg de ce-i mai alegem. Și culmea, îi alegem tot pe ăia pe care-i înjurăm de 25 de ani încoace…

Să nu mai dăm vina numai pe politicieni. Și noi suntem la fel de vinovați. Și noi ne-am adus serios aportul la ruinarea acestui oraș. Fiindcă noi le-am permis să-l distrugă. Să nu aruncăm cu piatra. Nu încă. Nu înainte de a face o analiză sinceră lăsând la o parte orice ipocrizie sau orgoliu personal. Atâta timp cât noi, societatea civilă (cam mult spus, dar…) nu ne implicăm concret ci vom merge doar ca oile la vot fără să le cerem socoteală, orașul ăsta va dispare complet. Bancherii și corporatiștii, ajutați de politicieni și așa-zișii oameni de afaceri, vor continua să roadă tot ce se poate.

Păcat…

Bacăul e din ce în ce mai bacovian: „Plumb”. Cenușiu. Gri. Monoton.
„Acum, atât de singuri pe pământ,
Sa recităm Bacovia, plângând”…

Scris de Marian, 26 Ianuarie 2015

Log in