web analytics

Pagini

Ce mai este de făcut pentru România?

„Nici nu am visat vreodată unde am putea ajunge
După ce-am vărsat cândva, de Crăciun, atâta sânge”.
Autocritică

În decembrie 1989 în România a curs sânge. Prea mult sânge. Și prea degeaba. Evenimentele de atunci ar fi trebuit să ne aducă o viață mai bună. Dar pentru marea majoritate a românilor acest lucru nu s-a întâmplat. Ba din contra. Evenimentele de atunci sunt împărțite în două noțiuni distincte: la Timișoara a început o revoltă cu adevărat populară al cărei tăvălug a cuprins întreaga țară. A fost momentul așteptat de cei „din umbră”. Lovitura de Stat era destul de bine pusă la punct de aceștia și se căuta o „scânteie” pentru a-și putea duce planul până la capăt. Care, spre bucuria lor, s-a ivit odată cu momentul Timișoara și s-a desăvârșit cu marele miting de la București. Acolo s-a folosit marea manipulare a maselor. Totul era pregătit: o mulțime de „teroriști” care nici până în ziua de azi nu s-au găsit – și rămâne întrebarea „cine-a tras în noi pe 16 – 22”, se știe despre diverse persoane și acțiuni ce nu aveau ce căuta în România atunci, încă mai circulă „legende” care sunt greu de probat dar nu neapărat și false despre niște tancuri rusești la Prut.

La cum merg treburile în România de un sfert de veac încoace sunt prea puține șanse să aflăm adevărul. Iar când îl vom afla vom constata că este prea târziu. Fiindcă „regizorii” și „actorii” acelor vremuri încă mai sunt în viață și „nu pot” suporta pedepsele. Deh, sănătatea, bătrânețile…

Citește articolul

Log in