web analytics

Pagini

Biblia – o enigmă temporală

Dezumanizarea umanității – partea a patra

E Pastele. Multi au fost aseara la biserica pentru a lua lumina sfanta. Unii au plecat apoi acasa pentru a sarbatori crestineste, in familie, altii in cluburi pentru a sarbatori „tinereste”, la un cocktail, o muzica si un dans pe cuburi sau la bara. Fiecare dupa cum a considerat de cuviinta, doar o data pe an e Invierea. Sau de doua ori. Pentru ca inca nu am inteles cati de Isus au fost, cand au fost rastigniti si cand au inviat. Isus-ul catolic si cel ortodox… Din cate stiam eu, Biblia este (sau era la origine) una singura. Unul ca mine, pentru care dictonul „crede si nu cerceta” este egal cu zero, cand sa sarbatoreasca Pastele? In privinta Craciunului e clar, Bisericile au ajuns la un consens. Dar Pastele?

Cu ce este o religie mai buna decat alta? Care este cea adevarata? Am inteles acum ca Biblia nu este de fapt una si buna pentru toate miscarile crestine. Aici inteleg ortodoxia, catolicismul, protestantismul si anglicanismul. Probabil mai sunt si alte curente care se revendica drept crestine dar nu le cunosc si chiar daca le-as cunoaste nu cred ca le-as pune la un loc cu cele de mai sus.
Crestinismul daca este doar unul singur, avand e drept unele curente distincte si implicit cate o Biblie pentru fiecare, cum pot sti eu, un necunoscator pana la urma in teologie, care dintre Bibliile respective este cea buna? Care sunt diferentele dintre Biblia iudaica/mozaica (Tanahul – scris si Talmudul – oral), cred ca este vorba de una si aceeasi si celelalte?
Totodata, Codul Thora,  cum se poate regasi in toate Bibliile daca ele sunt interpretabile si deci fiecare a tradus cum a considerat ca e mai bine pentru miscarea din care face parte. Dupa interesele fiecareia, pentru a supune majoritatea needucata. Am avut ocazia sa citesc si o buna parte din Coran. In forma sa primara, nu sunt diferente fundamentale fata de Biblia crestina. Si aici problema este aceeasi: interpretarea. Si celelalte religii isi au propriile “Biblii”, si as aminti aici doar Bhagavata Purana a hindusilor. In mare, aceleasi invataturi de a face bine, de a-l respecta si cinsti pe cel de alaturi, etc.
Pana la urma, ce este Biblia si care este cea adevarata, originala?

     

     

Desi sunt, cum am spus, un necunoscator in ale teologiei, am citit totusi Biblia, incercand sa pun intr-o lumina logica tot ce scrie acolo. La fel, „nestiute sunt caile…” nu au nici o valoare pentru mine. Uite ca eu vreau sa stiu, sa inteleg. Inca de la inceput am gasit multe inadvertente intre ceea ce scrie in Biblie si ceea ce este de fapt in lume. Si chiar intre diferite capitole din “Cartea sfanta”. Cu riscul de a-mi “urca in cap” crestinii, iata cateva dintre ele. Daca ma poate „lumina” cineva in privinta adevarului si imi poate demonstra logic, astept comentariile:

In Cartea Facerii (Geneza), scrie:

Cap. 1

26. Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
29. Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Deci Dumnezeu a spus “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”. De ce „a noastra”? Cati erau de fapt? De ce intercaleaza singularul cu pluralul? Apoi, dupa chipul sau l-a facut pe barbat si pe femeie (punctul 27). Si le-a spus “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi”. Deci “cresteti si va inmultiti”… Cum? Care era metoda “inmultirii” pe atunci, fiindca din Capitolul 3 reiese ca “metoda” actuala practicata de noi in mod natural nu este pe placul Domnului. Bun. Sa zicem ca pana aici am inteles. Dar la Capitolul 2, care in mod logic este dupa Capitolul 1, cronologic vorbind, am gasit:

Cap.2

15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: “Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.
19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23. Şi a zis Adam: “Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
25. Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.

Deci cand a fost facuta femeia? In Capitolul 1 sau 2? Sau cel care a scris a omis unele amanunte si revine in mai multe capitole asupra aceluiasi subiect? Bun. Sa zicem ca aceste doua capitole se pot contopi intr-unul singur. Insa de la capitolul 3 incolo lucrurile se complica. Adam si femeia nu aveau voie sa manance din pomul cunoasterii. Si ma intreb de ce. Daca nu aveau voie de ce l-a mai pus Dumnezeu acolo si nu l-a ascuns undeva? Ca sa lase loc liberului arbitru, sa-i puna la incercare? Putin probabil. Curios ca pana aici Atotstiutorul “nu stia” ca ei vor manca din acel rod. Sau de fapt chiar el le-a intins cursa pentru a avea un motiv de pedeapsa? Fiindca, in Capitolul 3 se spune:


5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.

16. Iar femeii i-a zis: “Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”.
17. Iar lui Adam i-a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
20. Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.
21. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.
22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.

Ce inteleg eu de aici: 5. “Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el”… Deci stie, dar il lasa acolo. Probabil ca momeala, fiindca la punctul 6 femeia a mancat din fructul cunoasterii si i-a dat si barbatului. Deci ea a impartit cu barbatul, nu a tinut doar pentru ea. Ceea ce l-a suparat rau pe Dumnezeu, dupa cum se exprima el la punctul 16. Iar pentru ca Adam a acceptat, a fost pedepsit prin munca. Bun. Dar din capitolul 4 lucrurile devin tot mai incurcate pentru o gandire logica:

1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: “Am dobândit om de la Dumnezeu”.
2. Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ.
3. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui,
5. Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta?
7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!”
8. După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: “Să ieşim la câmp!” Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.

16. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden.
17. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.
18. Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh.
19. Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela.
20. Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme.
21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi.
22. Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier. Şi sora lui se chema Noema.

25. Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: “Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.
26. Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.

Pe scurt: Adam si Eva au avut doi baieti, pe Abel si pe Cain. Pentru ca Dumnezeu “nu a cautat” spre darurile sale, Cain l-a ucis pe Abel. Dar de ce nu a “cautat” Dumnezeu spre acele daruri? Fiindca in Capitolul 1 spune: 29. Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră”. De ce nu a acceptat darurile din roadele pamantului ci doar oile si grasimea lor? Ce nu a facut bine Cain? Sa fie primul caz de discriminare?

Deci dupa moartea lui Abel singurii oameni pe pamant au ramas Adam, Eva si Cain. Sau cel putin asta reiese pana aici. Curios este ca acesta, Cain, la punctul 17 “a cunoscut pe femeia sa”. Pe cine? Care femeie? Asta de unde a aparut, daca pe pamant erau doar 3 persoane? Si pentru ce a zidit Cain o cetate? Pentru el, femeia sa (care, culmea, nu are un nume) si Enoh? Nu e cam mult o cetate pentru 3 persoane? Fiindca nu scrie casa, ci cetate. Iar de la punctul 18 intru complet in ceata: „Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh”… Da’ de unde au aparut frate atatea femei? Treaca-mearga una, las de la mine inexplicabila aparitie a femeii lui Cain, dar restul…? Parca a plouat deodata cu femei! Iar la punctul 19, hop inca o inadvertenta cu ceea ce ne propovaduiesc preotii ca fiind un pacat: „Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela”. Deci primul caz de bigamie.  Probabil cu derogare de la sef… Fiindca nu scrie pe nicaieri ca Dumnezeu ar fi avut ceva de obiectat in privinta asta. Dar in ziua de azi un barbat sa fie cu doua femei constituie o contraventie atat legala cat si morala! Face inchisoare pentru bigamie si este desconsiderat ca om, hulit de societate, exclus pana si din biserica! Sa spunem ca la vremea aceea nu exista notiunea de pacat? Bun. Dar cand s-a inventat pacatul atunci? Cand s-a legiferat ce este pacat si ce nu? S-a facut dezbatere publica sau s-a dat Ordonanta de Urgenta?

Cap. 5

1. Iată acum cartea neamului lui Adam. Când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu.
2. Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut.
3. Adam a trăit două sute treizeci de ani şi atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa şi, după chipul său şi i-a pus numele Set.
4. Zilele pe care le-a trăit Adam după naşterea lui Set au fost şapte sute de ani şi i s-au născut fii şi fiice.
5. Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit.
6. Set a trăit două sute cinci ani şi i s-a născut Enos.
7. După naşterea lui Enos, Set a mai trăit şapte sute şapte ani, şi i s-au născut fii şi fiice.
8. Iar de toate, zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani şi apoi a murit.
9. Enos a trăit o sută nouăzeci de ani şi atunci i s-a născut Cainan.
10. După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit şapte sute cincisprezece ani şi i s-au născut fii şi fiice.
11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani şi apoi a murit.

Etc, etc, etc.

Deci Set s-a nascut pe cand Adam avea deja 230 de ani. Pe vremea aceea se traia mult (si bine…?). Curios este faptul ca in acest capitol despre neamul lui Adam nu se pomeneste nimic de Cain. Care, dupa cum se subintelege din capitolele precedente, s-a nascut cu mult inaintea lui Set. Ce s-a intamplat cu el si cu nevasta-sa cea fara nume, de ce nu sunt pomeniti in acest “arbore genealogic”?

Cap. 6

5. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
6. I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
7. Şi a zis Domnul: “Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”.

Inca o contradictie intre ce scrie in Biblie si ce ni se spune acum: Dumnezeu cel fara de greseala si atoatestiutorul, a gresit totusi. „I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ”. Asa ca “Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut“. Pentru mine este un total nonsens: atotstiutorul nu a stiut ce va ajunge omul si regreta ca l-a facut. Iar asta se refera la vremurile acelea, stravechi. Ma intreb care ar fi parerea lui Dumnezeu in ziua de azi despre toate grozaviile si atrocitatile de pe mapamond… Despre multimiliardarii care si-au construit imperii financiare din sudoarea celor nevoiasi… Despre criminalii care pornesc razboaie ucigand de-a valma tineri, batrani si copii nevinovati pentru bani si petrol… Despre “democratia” instaurata cu forta de capii marilor puteri… Si de ce nu intervine sa starpeasca raul daca el ne vrea binele? De ce nu-i salveaza pe cei buni distrugandu-i pe cei rai? Abia acum as putea face referire la celebrul dicton „nestiute sunt caile…” Acesta este pentru mine adevaratul mister. Dumnezeu cel milostiv si iubitor de oameni ii lasa de fapt pe oameni sa se nimiceasca, lasa raul sa domine asupra binelui si nu face nimic pentru a indrepta lucrurile! Iar la biserica ni se tot spune ca vine “Judecata de apoi”, in care fiecare isi va primi pedeapsa. Unde e echitatea? Unii traiesc o viata de huzur iar altii mor de foame la propriu, in asteptarea acelei judecati. Mie, unul, nu-mi trebuie avere, nici lux, nici vile, iahturi, masini, avioane si atatea altele. M-as multumi cu strictul necesar, sa le pot oferi copiilor mei un trai decent, o masa calda in fiecare zi, educatie si sanatate. Sa nu mai fiu nevoit sa ma indatorez la banci pentru a-mi plati intretinerea si nici sa astept zile intregi salariul care intarzie “pentru ca e criza”… Criza nu am facut-o noi, cei nevoiasi. Cer prea mult? Nu cred. Poate ca asta este parerea celor carora nu le mai ajung averile, insa eu consider ca gandesc doar normal.

Scris de Marian, 15 aprilie 2012

Log in