web analytics

Pagini

Comunism, capitalism sau ALTCEVA? V

Fudulie sau unitate?

Spuneam nu demult că înainte de orice altceva trebuie umblat la „setările” mentalității omului de rând. Să fie scos de sub negura oricărei îndoctrinări. Să fie conștientizat că dacă vrea să trăiască mai bine este absolut necesar să gândescă logic, să discearnă cu propria-i minte, indiferent de încercările de manipulare ale altora. Să devină practic un fel de Toma Necredinciosul. Să nu mai accepte să ia nimeni decizii în numele lui. În orice plan, în orice domeniu.

Numai în acest mod ar putea să iasă de sub cizma bancar-corporatistă și ar putea să-și dea seama că se poate și altfel. Să realizeze cu propria gândire că trebuie să facă tot ce-i stă în putință ca să anihileze dominația actualelor sisteme, atât cel comunist cât și cel capitalist. Care au, de fapt, aceeași conducere din umbră: bancherii. Au fost câțiva, puțini la număr, care au avut inițiativa de a se pune contra lor. Dar, fără o susținere concretă din partea populației manipulate de „oamenii de bine”, aceștia au fost înlăturați. Doar două exemple ar fi Ceaușescu și Ghaddafi. Aceștia au dat cu flit și FMI-ului și Băncii Mondiale și NATO și altor organisme de control a popoarelor. Și au fost asasinați.

Mai crede cineva că în Decembrie 1989 în România a fost Revoluție? Adică revoltă a poporului? Să fim serioși. De mult timp au început să iasă la iveală adevăruri bine ascunse la acea vreme. Doar că din păcate este destul de târziu. Dar nu este nici prea târziu încă pentru „a lua taurul de coarne”.

Deși televiziunile românești nu vor să prezinte adevărul ci continuă cu manipulări prin O emisiune „cultural-educativă” cu idei pentru tineriemisiuni idioate de-alde Acces Direct, Măruță, Un show păcătos, cu pupeze de-alde Drăgușanca, Tonciu și altele pe post de vedete, realitatea o găsim pe internet. În tot mai multe țări au loc manifestații de tot mai mare amploare contra sistemului. Bineînțeles, excepția de la această regulă o face România. La noi manifestațiile pot fi considerate nule comparând procentul celor care ies din casă la un protest cu totalul populației. Este de-a dreptul revoltător ca la un miting în București să se adune cu chiu cu vai 500-1000 de persoane. Restul unde sunt? Numai Bucureștiul are aproape două milioane de locuitori! Din toți aceștia doar 500-1000 sunt nemulțumiți? Parcă n-aș crede asta… Ca să nu mai vorbim și de restul țării… Marea problemă a românilor este că s-au puturoșit. Se cred boieri, deși dacă-i întorci mai toți sunt în fundul gol. Marea majoritate consideră că nu este necesar să iasă la o demonstrație dacă tot se duce vecinul sau altcineva. S-a încetățenit ideea că „dacă tot se duce el și rezolvă, implicit voi beneficia și eu. Iar dacă el nu rezolvă nimic și o ia pe cocoașă, măcar eu rămân nevătămat.” În România nu mai există spiritul de unitate, ci doar cel de turmă. Nu că n-ar fi bun, în unele cazuri, și cel de turmă, însă este folosit taman pe dos. Exact acolo unde nu ar trebui.

Ipocrizie, fudulie, grandomanie, infatuare, lene, prostie, lașitate, aroganță, oportunism și multe altele, au ajuns să fie cuvinte ce definesc un popor care cândva era un scut în calea tuturor răutăților. Sunt, desigur, și astăzi oameni care fac excepție de la aceste epitete. Dar din păcate exact asta sunt: excepții.

Românii în general cred că tot ceea ce văd la televiziuni – chiar controlate și manipulate cum se știe că sunt acestea – nu li se poate întâmpla și lor. Astfel că stau hibernând în fața micilor ecrane, comentând, gesticulând și înjurându-i pe cei „de pe sticlă”. Și cam la asta se reduce protestul lor. Dar vor să trăiască mai bine…

Manipulările și îndoctrinările din ultimii 25 de ani și-au atins în mare parte scopul. Au transformat acest popor într-o cârpă de șters bocancii bancherilor și ai acoliților acestora. Dar nu s-a terminat. Distrugerea va continua până la exterminarea completă a acestei națiuni. Și din păcate – da, știu, folosesc prea des termenul „din păcate” – națiunea se complace în această acțiune îndreptată contra ei. Fiindcă a fost „anesteziată” prin „perfuziile” induse de marile corporații sub oblăduirea mascată sau fățișă a celor din fruntea țării. Românul a fost îmbătat forțat cu iluzia de libertate. Cu numeroasele comparații între ce nu putea face în perioada comunistă și acum poate. Oare…? Ar fi multe exemple pe această temă și voi reveni asupra lor într-un articol viitor.

Cât de liber este românul? Dacă luăm Constituția României și aruncăm doar o privire fugară vom descoperi imediat o multitudine de contradicții între ce spune Legea și care este realitatea. Luând ca exemplu situația de la Pungești – am eu o problemă cu asta – acolo se încalcă absolut tot ce înseamnă democrație, libertate, se încalcă în primul rând „Biblia” țării, Constituția. Putem lua de la Articolul 22 până la Articolul 27, plus 39, 40, 43, 44, etc. Asta doar așa, sumar. Cum era treaba cu Libera Circulație și ce se întâmplă de fapt acolo…?
O altă aberație este autorizarea mitingurilor, grevelor, demonstrațiilor. Faptul că eu vreau să protestez (pașnic) contra a ceva și mi se interzice acest lucru, intră din nou în contradicție flagrantă cu regulile democrației în sine. Dar nu mă miră, în legile din România aproape totul este interpretabil, funcție de interesele… unora.

O prostie imensă, indusă prin toate mijloacele de manipulare, este fudulia. Televiziunile se întrec în a prezenta tot felul de noutăți tehnologice, „ultimul răcnet” în diverse domenii, „cuceriri revoluționare” fără de care, practic, am putea trăi foarte bine. Și mai omenește. Mai umani. Dar cei care conduc lumea au găsit punctul slab, acum știu cum să ne „ungă”. Deși asta este valabil și pentru alții, voi aduce în discuție doar ce se întâmplă la noi: românii, în marea lor majoritate, vor să fie percepuți de către cei din jur altfel decât sunt de fapt. Fiecare vrea să fie văzut mai „boier” decât cel de alături, să fie mai șef, să arate că e „cel mai tare din parcare”. Iar pentru asta fac sacrificii prostești, spre bucuria corporatiștilor. Dacă, de exemplu, eu îi cumpăr copilului un telefon simplu, este „absolut obligatoriu” ca părintele colegului său să-i cumpere acestuia unul mai performant. Ca să demonstreze, în prostia lui, că el este mai avut. Dacă eu îmi cumpăr o mașină simplă – o Dacie de pildă – trebuie ca vecinul meu să-și cumpere măcar un – să zicem – Peugeot. Pe care nu va conteni să-l laude cât de bun este comparativ cu „hârbul” meu. Dacă eu îmi cumpăr un televizor LCD și fac cunoscut acest lucru în cercul meu de cunoștințe, în cel mai scurt timp se va găsi cineva care să-mi atragă atenția că el și-a cumpărat unul 3D. Și, la fel, nu va conteni să-i laude proprietățile. Iar eu stau și mă întreb: pentru ce (sau pentru cine) această competiție între noi? În folosul cui, de fapt? Avem cu adevărat nevoie de toate astea? Este imperios necesar ca din banii și așa puțini pe care îi (mai) avem să facem niște investiții doar pentru iluzia că suntem mai breji decât cei din lur? Nu cumva ne furăm singuri căciula? Acum nu mai folosim sloganul „nu ne vindem țara”. Fiindcă nu o mai vindem. O dăm gratis. O punem pe tavă. Și pe aceeași tavă ne punem și pe noi înșine din cauza unor orgolii prostești.
Eu personal am un televizor cumpărat în 1999. Care încă funcționează foarte bine. Deci pentru ce să-l dau deoparte și să-mi cumpăr LCD sau 3D? La ce-mi folosește 3D? Știrile sunt aceleași, emisiunile sunt aceleași, reclamele sunt tot cele imbecile pe care le văd și pe ecranul actual. Deci pentru ce să dau o căruță de bani pentru un moft? Ca să contribui la umflarea unor conturi străine ale unor persoane cărora nu le mai ajung averile? Nu. Eu nu fac lucrul ăsta.

Mă uit în jurul meu și mă întreb deseori: oare îi este absolut indispensabil unui copil din clasele primare sau chiar gimnaziale un „aifon”? De ce să dau un sac de bani pentru asta? Eu îl trimit la Foto: news.tmșcoală să învețe sau să le arate colegilor că el/ea își face poze în buda școlii și butonează facebook-ul în timpul orelor? Iar aici nu sunt de vină copiii. Ei sunt doar victimele colaterale datorate competiției absurde dintre părinți. Nu prea am auzit printre aceștia spunându-i copilului „du-te, fata mea/fiul meu la școală și învață, fiindcă pentru tine înveți. Pentru tine și pentru viitorul tău. Ca să fii deștept, să știi multe și poate ai să reușești tu ceea ce n-am reușit eu pentru tine: să-ți faci un trai mai bun.” Fiecare vrea „să-și vadă copilul cu-o treaptă mai domn”, însă metodele lasă de dorit. Prin distrugerea industriei, a agriculturii, a sistemului sanitar și al celui de învățământ s-a inoculat ideea că oricât ai învăța, înveți degeaba, nu ai nici un viitor. Nu îți vei găsi un loc de muncă. Cel puțin nu în țară. Fiindcă „marea familie europeană” are nevoie de forță de muncă. De sclavi. Iar italianul, spaniolul, englezul și alții nu se „înjosesc” să presteze o muncă prost plătită. Pentru asta s-au inventat românii, bulgarii, polonezii, etc. Ar fi sub prestigiul spaniolului, de pildă, să-și culeagă de pe propriile câmpuri căpșunile… Iar ție, ca român, nu-ți trebuie facultate să culegi căpșuni.

În loc să fim uniți, să punem mână de la mână și umăr lângă umăr ca să construim ceva bun în țara asta, pentru a ne fi nouă mai bine, noi de fapt ne sălbăticim. Ne asmuțim unul contra celuilalt. Punem botul la toate aberațiile pe care ni le inoculează bancherii. Ne este prea lene până și să gândim cu propria noastră minte, să discernem, să alegem binele de rău. Ne lăsăm conduși ca vitele la abator. Am devenit o masă amorfă în mâinile celor care de un sfert de veac încoace ne secătuiesc de tot ce se poate. Nu avem nici o reacție. Nu ne place, dar ne complacem.

În toată lumea au loc manifestații de mare amploare. Și prin asta înțeleg sute de mii sau chiar milioane de participanți la fiecare acțiune de protest. La noi – 30, 100, 500, 1000… De cele mai multe ori forțele de ordine sunt net superioare numeric față de protestatari. Și atunci cum vrem să se rezolve ceva pentru noi? Cine să rezolve? Se întâmplă atât de multe lucruri chiar sub ochii noștri și nu vrem să facem nimic. Iată, pe la alții, care este reacția mulțimii în fața unei nedreptăți. Pe scurt: la un meci de fotbal cineva aleargă pe teren cu o pancartă. Patru polițiști/jandarmi/agenți de securitate sar pe el, îl trântesc la pământ, îl imobilizează și continuă să-l lovească. Circa 300 de suporteri coboară din tribune în apărarea lui. Rezultatul…?
Jandarmilor (sau ce-or fi ei) le piere vitejia și dau bir cu fugiții. Fiindcă ei sunt tari doar cu cei slabi. Însă mulțimea tot i-a „mângâiat” puțin.
Vizionați clipul. Poate mai luăm și noi exemplu…

Am văzut de pildă o demonstrație în Thailanda unde jandarmii și-au dat jos echipamentul și au fraternizat cu manifestanții. În aproape toată lumea au loc mitinguri la care participă milioane de  persoane. Iar onor televiziunile noastre ne prezintă la știri că s-a răsturnat un autobuz cu 20 de oameni prin… Guatemala sau Zimbabwe, că prin India a deraiat un tren și alte dintr-astea. Și este absolut normal din punctul lor de vedere să nu aflăm noi despre acele demonstrații. Fiindcă acestea sunt contra sistemului. Contra aceluiași sistem al acelor bancheri care controlează și mass-media. Doar n-or să-și taie singuri craca.

Thailanda, Venezuela, Italia, Mexic, China (DA, CHINA!) , Brazilia, Turcia, Taiwan, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Spania, SUA și atâtea altele. Țări în care au loc manifestații de amploare iar participanții, cumulați, însumează sute de milioane de persoane. Care protestează toți contra aceluiași lucru: sistemul. Un sistem ticăloșit bazat pe puterea banului și în care viața umană nu are nici o valoare.

Bineînțeles că bancherii și-au luat măsuri de siguranță. Manipulează omenirea prin religii, terorism, îndoctrinare, înfometare, sărăcire și mai ales prin privarea de sănătate și educație. Iar omul de rând, în încercarea sa de a supraviețui, se lasă manipulat cu bună știință. Fiindcă i-a fost inoculată ideea că el nu valorează nimic, că nu este decât un fir de praf în deșert.

Iată însă că de la o vreme aceste fire de praf au început să se adune. Iar vântul le poartă spre bancheri și corporatiști. Care au cam început să tremure panicați că există posibilitatea să piardă controlul asupra omenirii. Astfel că au mai inventat niște probleme, au mai asmuțit niște oameni împotriva altora, au mai pornit niște războaie, au mai înarmat forțele „de pace”. Dar tăvălugul s-a pornit. Bulgărele de zăpadă a început să ia proporții. Fiindcă este inadmisibil ca o mână de oameni să-și bată joc de câteva miliarde doar fiindcă au în conturi prea mulți bani. Și este tot atât de inadmisibil ca miliarde de oameni să se lase călcați în picioare de câțiva bancheri.

Numai la noi e liniște în privința asta. În definitiv atât timp cât avem mici, bere și niște moaște de pupat de ce ne-am agita? „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi”, spune o vorbă veche. Iar noi am continat-o: ”lasă pe poimâine, poate nu va mai fi nevoie.” Toate se vor rezolva. Cândva… De către cineva…

Scris de Marian, 6 Iunie 2014