web analytics

Pagini

Conchita și concitadinii

Dintre cele aproape 60 de ediții de până acum – prima având loc în 1956 – concursul Eurovision de anul acesta a iscat polemici de-a dreptul halucinante. Dar nu în privința organizării, nici a valorii sale care, să recunoaștem, s-a pierdut pe undeva pe drum. Nu. În 2014 probabil în proporție de 99% subiectul principal a fost apariția „femeii cu barbă”. Care de fapt nu este femeie și nici barba nu a fost naturală. Prea puțin s-a discutat dacă Tom/Conchita a cântat bine sau nu, dacă melodia în sine a fost bună sau nu.

Ne place să folosim exprimările pompoase care încep cu „în România secolului XXI” sau „în România mileniului 3” ca să ne batem cu cărămida în piept că vezi Doamne, noi suntem civilizați, moderni, etc. Dar imediat după aceea dăm cu bățul în baltă și ne arătăm primitivismul gândirii.

Anul acesta Eurovisionul parcă a pus capac la toate. Iar la noi, la români, s-a dovedit autenticitatea expresiei „câinele moare de drum lung iar prostul de grija altuia.” În România economia duduie, avem locuri de muncă suficiente, avem salarii decente, copiii noștri cresc fericiți având toate condițiile, România este total liberă și independentă, Chevronul nu mai fracturează, Roșia Montană este a românilor, E.on-ul facturează corect energia electrică, benzina s-a ieftinit, ce mai… Viața noastră este roz, am discutat și am dezbătut tot ce se putea discuta și dezbate, mai rămăsese un ultim subiect: Conchita.

Iată că acum s-a dovedit practic cât de „tolerant” este românul. Că tot auzim, mai ales de Paști și de Crăciun „texte” cu „să fim mai buni, să fim toleranți, să ne iubim aproapele” și alte baliverne. Ce naiba, oameni buni, ați căpiat cu toții? Ce are omul respectiv? Cu ce vă încurcă barba? A participat la Eurovision, concurs care se presupune a fi de muzică, nu de frumusețe, nici de modă, nici de altceva! Din partea mea n-are decât să-și pună fundul în față, sânii în laterale, penisul în frunte și testiculele drept cercei. Pe mine mă interesează ce și cum cântă! Indiferent de înfățișare. Dar… Din păcate „toleranța” românească (și nu numai) și-a arătat adevărata față: orice și oricine iese din tiparele impuse de către cei care stabilesc regulile societății sau de către Biserică trebuie hulit. Oameni buni, aveți în craniu o materie cenușie. Folosiți-o! Gândiți cu propria minte, dați deoparte îndoctrinările. Discerneți! Cu ce mă încurcă pe mine că aia are barbă? Sau că ăla se îmbracă în rochie? Sau că nu mai știu dacă e „aia” sau „ăla”? Poate că ar fi fost mai bine dacă Eurovisionul ar fi fost făcut cumva în genul „The voice”. Sau „Vocea României” la noi. Adică interpretul/a să nu fie văzuț/ă decât la finalul spectacolului, după jurizare. Abia atunci ar fi apreciată muzica și vocea, nu înfățișarea persoanei.

Luăm apărarea criminalilor, a borfașilor și a celorlalte scursuri dar dăm de toți pereții cu Conchita asta/ăsta. A tâlhărit pe cineva? A făcut vreo crimă? Nu. Doar a cântat îmbrăcat altfel și arătând altfel decât impune societatea noastră așa-zisă modernă și Biserica. Unde e rațiunea?

Dar… Din păcate cer prea multe unei societăți atât de avansate în primitivism și habotnicie… „Din țărână ești făcut, în țărână te vei întoarce”. Sau mocirlă…

Am găsit pe facebook această fotografie:

 

Îmi pare rău pentru cel care a lucrat poza, dar nu. Mie nu îmi este rușine și nici el nu este rușinea Europei doar fiindcă a ales să iasă din tiparele impuse de societate și de Biserică. A ales să fie diferit. Și…? Cu ce mă încurcă pe mine barba lui? Unde este acea toleranță de care tot Coana Europă vorbește? Unde este „iubește-ți aproapele”? E plin facebook-ul de sloganuri cu „Be different”. Acum care-i problema?
Cu ocazia Eurovisionului 2014 și „ieșirea la rampă” a Conchitei s-a dovedit câtă ipocrizie poate exista în omul așa-zis modern și civilizat. Acum avem dovada că toate vorbele frumoase nu sunt decât baliverne. Că una spunem și alta facem.
Am văzut pe facebook nenumărate mesaje gen „iubește omul după sufletul său, nu după înfățișare”. Și…? Deodată asta nu mai este valabil? Suntem campioni când e vorba să etichetăm pe cineva chiar și fără a-l cunoaște, fără a ști ce-i cu el. De ce? Unde este acea omenie la care suntem îndemnați în special de sărbători?
Mă întreb… Dacă nu avea barbă ar mai fi fost atâtea polemici? Că e gay…? O fi. Și Freddie Mercury a fost. Și mai sunt și Boy George, și George Michael, și Elton Joht (SIR Elton John!) și Martina Navratilova și Ellen DeGeneres și Mircea Radu și atâția alții și altele. Dar n-am prea auzit comentarii…

Care sunt diferențele din acest fotomontaj?

De ce rândul de sus nu a generat polemici iar cel de jos da? Și de ce în unele cazuri este normal ceva iar în altele exact același lucru devine anormal? Mai popular spus, de ce „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”?

Aș vrea ca acei care dau cu piatra să-mi explice concret care este problema lor cu această Conchita. Să-mi argumenteze de ce trebuie hulită această persoană.
De ce trebuie să avem grijă de hoți, criminali, violatori, să le asigurăm condiții bune de viață, iar pe Tom/Conchita să îl/o ardem pe rug. De ce un om, adică o persoană, oricine ar fi ea, care nu a făcut absolut nimic rău ci doar a cântat pe o scenă trebuie exclusă din societate, iar un infractor nu.

Care era „poezia” cu drepturile și libertățile omului…? Că numai de astea se „cântă” peste tot. Toți au drepturi. Dar dacă unul alege să arate diferit de ce spun dogmele sociale și bisericești s-au dus dracului toate drepturile. Deodată nu mai sunt valabile…

Dau dreptate mesajului din fotografie: Aceasta nu este Europa mea!
Dacă atât de ipocrită poate fi Europa, atunci cu siguranță nu este a mea. Nu mă consider european. Da, și eu sunt diferit. În gândire.

Bineînțeles, cu ocazia asta au intrat, ca de obicei, în scenă și specialiștii în manipulare și habotnicii și panicarzii. Iată până unde poate merge prostia omenească: „Victoria Conchitei prezisă de Noul Testament” (!?) Și citez din mirobolantul articol:

„Sfântul Varlaam, mitropolit al Moldovei 1632-1653: În vremurile din urmă bărbații vor schimba obiceiul Dumnezeiesc al demnității lor și se vor acoperi cu straie femeiești, iar femeile vor umbla precum bărbații.

Pr. Ilarion Argatu: La vremea de apoi, curvia va fi la drumul mare, în ziua mare fără nici un fel de rușine.

Patriarhul Kirill: A avertizat guvernele occidentale asupra legalizării căsătoriilor homosexuale pe care le-a caracterizat ca fiind un semn al apropierii sfârșitului lumii.

Sf. Apostol Pavel: În vremurile din urmă oamenii vor fi iubitori de plăceri.

Sfântul Nil Athonitul: Când se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va întuneca mintea omului de toate patimile cele trupești ale curviei”.

Dar tot n-am dedus de nicăieri care este legătura Conchitei cu ce se spune în articol. Doar un articol de umplutură, pentru ca un „jurnalist” să-și justifice salariul. Fiindcă dacă stăm să analizăm puțin…

Sfântul Varlaam. „… iar femeile vor umbla precum bărbații”… Sunt ani buni, chiar zeci de ani, de când femeile se îmbracă „bărbătește”. La birouri – secretare, femei afaceriste, în școli – profesoare, învățătoare, dar și în alte medii vezi extrem de multe femei tunse scurt, bărbătește, purtând pantaloni, sacou, cămașă și cravată. Și nu stârnesc polemici. E adevărat că nu poartă și barbă.
Din câte știu eu, atât în normele societății cât și în dogmele bisericești, ținuta femeii trebuie să fie fustă/rochie. Și părul lung. În nici un caz pantaloni și celelalte. Deci…?

Sf. Apostol Pavel: „În vremurile din urmă oamenii vor fi iubitori de plăceri”. I-auzi frate! Deci până acum oamenii nu au fost iubitori de plăceri! Adică în toată istoria omenirii toți au fost cu cerculețul deasupra, doar acum, „în vremurile din urmă” au luat-o razna și au început „să le placă plăcerile”… Uite asta nu știam.

Și, tot de pe facebook, nu am reușit să găsesc legătura dintre fotografie și text:

Să mai comentez și celelalte? Nu cred că mai are rost… Iar faptul că deja au apărut tot felul de „profeții” descoperite – ce coincidență – tocmai acum, după, și nicidecum înainte pe care – culmea – majoritatea le consideră adevărate demonstrează cât de îndoctrinați suntem. „A fost prezisă în Noul Testament”… Ha! Lumea asta chiar a luat-o pe arătură rău de tot… A dat-o-n bălării. Acuși o să se descopere că prezicerea și prin catrenele lui Nostradamus, și prin scrierile lui Sundar Singh, poate ne anunță din America și Carmen Harra că ea a prezis mai demult, poate se mai descoperă vreo stelă pe la Palenque și se concluzionează că au prezis-o și mayașii, de ce nu?

Și, bineînțeles, nu se putea să nu se facă o legătură și cu politica! Aceiași panicarzi sau poate doar „jurnaliști” flămânzi, în goana lor după senzaționalul fabricat, profitând de imensa manipulare mediatică despre iminența începerii celui de-al treilea război mondial (și ăsta „prezis” de atâția ani dar care se tot încăpățânează să întârzie), au aruncat-o pe Conchita și în cârca lui Putin. Mi-a plăcut, pe facebook, starea postată de Adrian Papahagi:
Discernământul (sau bunul simț) e totul. E o tâmpenie să cazi în putinisme numai fiindcă ai obiecții la femeile cu barbă sau la bărbații cu rochie de seară. La fel de tâmpit e să îmbrățișezi toate bărbile rujate numai fiindcă nu-ți plac Putin, Rogozin și Jirinovski.
Cultura libertății și toleranței este profund creștină. Hristos a șocat fariseii stând la masă cu femeile ușoare. Dar asta nu înseamnă că a deschis un bordel”. Corect. Și subscriu.

Mai comenta cineva: „Rău este că au vazut copiii pe arătarea Wurst și numai cine are copii știe ce înseamnă când un copil te întreaba “de ce nenea are rochie de tanti?”
Ce este atât de rău? Să fim serioși… Da, știu din proprie experiență. Fiindcă această întrebare mi-a adresat-o și fiica mea (7 ani). Și i-am răspuns: „nenea ăla poartă doar o costumație de scenă. Adică de spectacol. Ca să fie ceva diferit. Dar nu ai să-l vezi nici pe nenea ăla nici pe alții ieșind pe stradă îmbăcați așa”. Și continuarea: ea – „Îmi place că e ceva diferit de ce am văzut până acum. Nu e frumos, dar e altceva . Mi-a atras atenția. E ca nenea ăla din clipul ăla vechi”. Corect. A reținut clipul „I want to break free”, din care sunt luate imaginile de mai sus. Deci nu am nici un motiv de îngrijorare în privința fiicei mele, atâta timp cât am crescut-o explicându-i totul logic și concret. Am evitat chestii de genul „așa e normal în societate” sau „așa spune Biserica”. Nu. Fără dintr-astea. Nici societatea și nici Biserica nu împun ce e bine și ce nu. Oare trebuie să-mi spună popa „să nu furi”, „să nu ucizi”, sau știu eu că nu e bine să fac asta? Iar fiica mea își vede în continuare de copilărie, este același copil care era și înainte de Eurovision. Nici nu vrea să urmeze exemplul lui Tom dar nici nu are coșmaruri. Totul depinde de felul în care-i explici copilului, de ceea ce îi inoculezi. Dacă tu ai anumite concepții cu care-l îndoctrinezi, atunci este absolut normal ca și el să o ia pe aceeași cale.
Cam prea des se „aruncă în față” copiii. Cam prea des suntem „preocupați” de buna creștere a copiilor. Îi lăsăm să se uite la Măruță, la Acces Direct, la știrile de la ora 17, la filmele cu Rambo, comando, război și alte „minuni”, le cumpărăm „aifon” fiindcă „așa au colegii” pentru a-și face poze în buda școlii, le dăm bani să meargă la un suc „la mall” deși până la mall pot bea 5 sucuri de 5 ori mai ieftine, îi lăsăm să vadă emisiuni cu Drăgușanca, Cruduța și alte pupeze, îi lăsăm să asculte Guță, Salam și alți inculți, îi lăsăm să joace Counter Strike, etc, etc, etc.
Dar „Vai! Copilul meu l-a văzut pe ăla cu barbă îmbrăcat în femeie!”
Deci până la urmă ce vrem noi de fapt…?

Tom este un om ca toți oamenii, dar care s-a îmbrăcat și a ieșit în public, pe o scenă, într-un mod total diferit de ceea ce numesc normal atât societatea cât și Biserica.
Noi, cei așa-zis civilizați facem din țănțar armăsar degeaba. Arătăm doar cât de obtuz gândim.
Noi, oamenii secolului XXI, încă mai avem mintea închistată în dogme prostești.
Noi, oamenii așa-zis inteligenți, dotați cu gândire obiectivă, suntem de o ipocrizie fără margini.
Noi, cei care țipăm despre toleranță în Europa, putem tolera printre noi hoți, criminali, violatori etc despre care spunem că „Dumnezeu vede și îi va judeca”, dar pe un om care nu a făcut altceva decât să urce pe o scenă și să cânte suntem în stare să-l linșăm fiindcă a avut tupeul să iasă din tiparele noastre, ale mulțimii.
Noi, cei care spunem că omul trebuie apreciat (sau nu) după felul de a fi și nu după înfățișare am dat cu oiștea-n gard și am demonstrat că una spunem și alta facem.
Noi, cei care punem pe facebook tot felul de îndemnuri cu „be different” de fapt nu ne dorim să fie nimeni diferit.
Iar tot ce se „cântă” despre toleranță, „fii mai bun”, „iubește-ți aproapele”, etc nu sunt decât baliverne. Vorbe goale pe care nu vrem să le și aplicăm.
Noi, așa-zișii oameni normali nu suntem decât o turmă lipsită de toleranță și umanitate.

Oricum din păcate Eurovision-ul s-a prostit cam de mult timp. Or fi și vremurile, și generațiile, și noile curente muzicale, dar totuși… Iată un exemplu găsit la repezeală. Interpreta care a luat locul I în 1982: Nicole (Germania). Nu știu altora, dar mie asta îmi sună a muzică față de ce se face acum. Re-vizionați și amintiți-vă de tinerețe. Și de cum ar trebui să sune o melodie de concurs:

Un alt exemplu și mai vechi, din 1972: Vicky Leandros (Luxemburg)

Și, de ce nu, melodia care a câștigat în 1998. Interpret(ă): Dana International. O femeie fostă bărbat. A stat pământul în loc din cauza lui/ei?

Scris de Marian, 14 Mai 2014

Log in