web analytics

Pagini

De ziua femeii

Calendaristic e deja primăvară. “Temperaturistic” înca mai simțim câte o adiere cu iz siberian. Suntem la confluența a două anotimpuri. Unul vrea să vină, celălalt nu se dă plecat. Ca Antonescu și Băsescu. Îi place aici, pe plaiurile mioritice fiindcă poate face ce vrea, fără teamă că autoritățile ar încerca să intervină în vreun fel, măcar așa, de ochii plebei… Astfel că dacă mai marii noștri nu fac nimic, no problem. Nu rămânem pe tușă, are cine se da în stambă: Babele.

Încep să-și facă de cap odată cu Mărțișorul, încă de pe întâi. Se pregateau de ceva timp și fiindcă nu mai aveau răbdare au trecut și ele, dupa moda “guvernească”, la tăieri: februarie nu mai are 31 de zile. Nici măcar 30. E nevoie la buget, au tăiat. Trei ani Făurar are 28 de zile, al patrulea 29, că se termină mandatul și e an electoral, deci trebuie să mai dea ceva de pomană. Te pui cu babele?

Și o țin, nene, într-un iureș timp de nouă zile. Ziua si baba. Fiecare vrea să fie vedetă cu programul ei propriu de scuturat (sau nu) cojocul. L-ar da jos de tot, că așa a vazut ea că au ajuns vedete Cruduța, Drăgușanca și alte pupeze care știu unde e scorbura dar nu se hotărăsc asupra teiului, însă se gândește că totuși suntem în România. Cojocu-i bun, românii – campioni la atletism și tare-i e teamă că n-o să mai aibă ce scutura…

Ce era de făcut? Au convocat o Adunare Generala a Babelor. Că așa e datina cu adunările generale, în februarie – martie. N-a fost nevoie de convocator și nici de vreo împuternicire. S-au prezentat din prima toate babele. Atât cele actuale cât și cele viitoare. Pe ordinea de zi, primul și ultimul punct: declararea datei de 8 Martie drept “Zi internațională a Femeii”. Să se mai simta și ele tinere, să mai primeasca o atenție, o floare, un cadou… O zi liberă… O petrecere la un restaurant… O ieșire la un club de fițe… Un ineluș, un “gipuleț”… Nu că n-ar avea parte de atenții și în restul anului: “Mărie, fii atentă să nu uiți să iei odoru’ de la grădiniță!” “Vasilico, fii atentă cu mașina aia de spălat că nu-mi scoate cămășile călcate!” “Ileano, fii și tu mai atentă cu frigideru’ că nu mai am bere și consumă curent degeaba!” “Tanțo, fii atentă să nu încui ușa la noapte, că azi am o ședință și rămân să dorm la ea!”

Deci s-a supus la vot, s-a aprobat în unanimitate. Cu o singură abținere, fiindcă era ocupat la baie… Din fericire Anastase nu a participat, mandatul ei terminându-se de ceva timp. Oricum nu era atentă la ce se discuta. Ea ridica mâna pentru că așa e tradiția la ea, pe tarlaua pedelistă. Se gândea că dacă voteaza poate primește și ea un cojoc măcar de probă, să-și amintească de tinerețe, de vremurile când era miss și uita să lase la garderobă rochia care nu-i aparținea… Dar uite că n-a avut noroc. Acum au ajuns în vârf babele minoritare. Alea UDeMeReu… Cu ele e simplu: ori ridică mână pentru “da” ori spun “nem tudom” și s-au scos.

Așadar pe 8 mare bal mare! Cu F.M.I.! Cu F.M.I.-le noastre, nu zic de “Gefrei” ăla făr-un Frank de umbla cu aerisirea-n talpă. Ați fost la bancă? Ați facut un credit pentru a sărbători 8 Martie? E groasă, fraților! Cheltuiala, că altceva nu se mai îngroașă după ce vedeți nota de plată… Da’ nu-i bai, că suntem în post. Știau ei mai marii celor sfinte ce știau de-au pus postul taman în perioada asta. Bag samă că tot Babele au complotat, ca să iasă pe-a lor. Dacă tot se spune că femeia e o operă de artă, atunci noi, bărbații, până de Paște trebuie doar să ne uitam la ele. Ca la muzeu. “U can’t touch this!” Dar mai e o vorbă, cum că femeia e o comoară la casa omului. Atunci îngroap-o! Că așa se țin comorile: îngropate, Doamne iartă-mă… Așa cum și noi iertăm greșiților noștri care au votat de-a-n pu… rurea și-n vecii veciloooooor…

O singura greșeală ai făcut și tu, Doamne. Scrie în Biblie că ai făcut ziua și noaptea și seara te-ai odihnit, că într-una din zile ai facut cerul și pământul și seara te-ai odihnit, că în altă zi ai făcut plantele și animalele și seara te-ai odihnit. Că l-ai mai facut și pe OM și seara te-ai odihnit împreună cu el. Dar apoi… Apoi ai făcut femeia. Și de atunci nimeni n-a mai avut odihnă… În special noi, românii, “poporul ales”. Ne-ai ales tocmai pe noi și ne-ai binecuvântat cu Elene, Roberte, Bienci, Cruduțe, Toance și alte specii dintr-astea prost-cuvântătoare. Dar asta e, noi ne ducem crucea. O ducem și ne gândim la vremea matriarhatului. Că folosim cuvântul cruce din ce în ce mai puțin în biserică și tot mai mult în afara ei, pe cale maternă pe la Cotroceni, Victoria și alte destinații de interes fu…turistic.

Dar să revenim la femei. Ups! Să revenim la femei…? Noi să revenim la ele? Oricum nu scăpăm, sunt peste tot în jurul nostru, e pandemie! Ce facem, ne luăm bocceluța și plecăm în pribegie? Ne refugiem în munți? Pentru ce? Ca să stam acolo noi, bărbații, în sihăstrie și să ne lamentăm ce greu e fără femei? Oricum ele or să ne găsească. Să vezi atunci circ: “Treci acasă, neanderthalianu’ lu’ mama! Ți s-a facut de căprioare? La muncă, trântorule! Dacă tu nu muncești, eu de unde mai cheltui?” Dar să fim bărbați! Să mergem acasă și să facem femeia să stea în genunchi în fața noastră! În genunchi să stea! Și să se roage de noi cu voce umilă și suavă: “ieși afară, porcule, de sub pat!” Însă noi nu ieșim. Pentru că suntem bărbați și facem ce vrem noi, nu ce vrea femeia. Că în casa noastră noi suntem tartorii! Noi tăiem și spânzuram! Noi tăiem lemnele și spânzuram rufele pe sârmă! Pentru ce naiba să hălăduim prin creierii munților când peștera muierii e chiar acasă, lângă noi?

Femeile… Anii trec, ele se trec… O să-și scuture și ele cojoacele, dacă o să mai aibă. Dacă nu, o să scuture costumul Evei. Cam boțit, ce-i drept, dar pentru asta s-a inventat fierul de călcat…

Uite că m-am întins la vorbă și nu vreau să închei fără a le mulțumi “băbuțelor” care au avut răbdarea să citească până aici. Dacă și-au descrețit o clipă frunțile și au mai uitat de grijile cotidiene măcar pentru câteva momente, sunt mulțumit. Măcar atât să fac si eu pentru ele.

Și să la urez tuturor doamnelor și domnișoarelor – cunoștințe, prietene, colege, familie – un sincer La Mulți Ani astăzi, de ziua lor. Să aibă parte de tot ce-și doresc, să fie iubite și fericite. Fiindcă doar astfel putem trăi in armonie. Dar în primul și în primul rând multă-multă sănătate… Fără asta nu avem nimic

Le dedic, în interpretarea grupului băcăuan Eolic, o melodie lansată de australienii de la Little River Band spre sfârșitul anilor ’70:

Eolic Grup  –  Happy Anniversary Baby  –  înregistrare Radio Iași 1982

La Multi Ani!

(re)Scris de Marian, 8 Martie 2014