web analytics

Pagini

Paris. Un masacru… “picat la țanc”

Vineri, 30 octombrie 2015. București. România.

Clubul Colectiv. În timpul concertului susținut de o trupă rock odată cu lansarea unui nou album s-a declanșat un incendiu de proporții care s-a extins cu o viteză cel puțin curioasă. Din cele aproximativ 400 de persoane prezente 27 au murit pe loc, carbonizate, alte circa 180 au fost transportate la diverse spitale din Capitală. Până astăzi, 15 noiembrie, numărul celor decedați după acel incendiu s-a ridicat la 56.

Țara a fost oripilată. S-au decretat 3 zile de doliu național. Duminică, 1 noiembrie, în mai toate orașele oamenii au aprins lumânări în fața Prefecturilor sau Primăriilor. În Bacău de pildă, a avut loc „Silent Walk”. Probabil, după mintea creață a inițiatorilor creștini și patrioți,  „Marșul Tăcerii” ar fi sunat prea… românește. Miercuri românii au ieșit în stradă în semn de solidaritate cu victimele și cu familiile acestora, cerând ca vinovații să fie trași la Foto Colectivrăspundere. Au avut loc mitinguri spontane în mai toate orașele din țară. Atât de „spontane” încât multe dintre pancarte erau… tipărite. S-a ajuns la concluzia că vinovați de acest carnagiu se fac cei din clasa politică din cauza corupției generalizate, deci la mitinguri s-a cerut „debarcarea” acestora. S-a cerut intempestiv demisia întregii clase politice și schimbarea sistemului. Ca un prim rezultat, au demisionat premierul Victor Ponta (demisie discutabilă de altfel) și primarul Sectorului 4, Cristian Popescu. Președintele Iohannis a fost destul de incoerent la început apoi, sfătuit „prietenește” de către ambasadorul SUA la București – urmaș al veșnic „îngrijoratului” Guțănștain – a cerut să se consulte cu reprezentanți ai societății civile în vederea formării unui nou Guvern. Și s-a consultat. Cu niște „reprentanți” ai societății civile care activează în ONG-uri finanțate de Soros.
Și aici se ridică niște întrebări. Ce ambasador din lumea asta are o întrunire cu președintele țării gazdă în timpul unor manifestații de stradă? Cu ce drept vine el să dea sfaturi? Cu ce drept se amestecă el în treburile interne ale acelei țări? Întrebări retorice dealtfel, fiindcă răspunsurile le știm deja cu toții…

Dacă inițial scopul principal al mitingurilor a fost schimbarea întregii clase politice, „oamenii de bine” infiltrați printre manifestanți le-au deturnat, scindând demonstranții. S-au format – „absolut întâmplător”, bineînțeles – mai multe grupuri, care cereau fiecare altceva. Ceva ce nu avea nici o relevanță în situația inițială: să fie înlăturat popa Daniel, să fie arestat Tăriceanu, să-și dea demisia Oprea, Avocatul Poporului – Ciorbea, și aBUCURESTI - PROTEST - DEMISIE - PRIMAR - PIEDONElții. Manipulatorii și-au făcut treaba. „Divide et impera”. Atenția românilor a fost deturnată spre cu totul altceva nu neapărat lipsit de importanță, dar care nu erau primordiale în acele momente. Astfel că națiunea nu a reușit nimic: Oprea este încă pe funcție, Ciorbea la fel, Popa Daniel își trăiește în continuare preafericirea, ba chiar s-a înnoit cu un „hârb” de mașină de vreo 70.000 de euro. Prea puțini sunt cei care au gândit cu propriul creier, conștienți că pentru a anihila o caracatiță trebuie să-i strivești mai întâi capul, abia apoi să-i tai tentaculele.
A fost desemnat un premier în persoana lui Dacian Cioloș, fost comisar european în domeniul agriculturii, fost consilier al președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, fost șef de ONG finanțat de același Soros. Persoane desemnate din cadrul societății civile pentru noul Guvern – zero. Deci toate acele „discuții” au fost praf în ochi.

Dacă în prima zi de demonstrații românii cereau vehement un singur lucru spunând că nu pleacă acasă până nu se rezolvă, în următoarele zile demonstrațiile au scăzut în intensitate și număr de persoane, iar cerințele s-au divizat exponențial, după îndrumarea „liderilor” autodeclarați ai fiecărui grup. Despre aceste lucruri am atras atenția încă de atunci în articolul România – acum ori niciodată.
Și îmi revine în minte versul lui Adrian Păunescu, din „Capul de la Torda”:
„(…) Dacă nu-s trădări acasă lângă ura de afară…”

Ca o concluzie, marșurile din marile orașe ale țării au fost în van. Românii și-au făcut plimbarea de seară. Nu s-a realizat nimic. Au plecat de la putere niște șacali ce vor fi înlocuiți cu hiene. Românul de rând s-a ales, ca de obicei, cu praful de pe tobă. „Toate-s vechi și nouă-s toate”… Iar ceea ce s-a întâmplat în clubul Colectiv trece, încet-încet, în umbra uitării. Doar familiile care au pierdut ființe dragi în acea tragedie rămân cu sufletele îndurerate. Pentru ei viața a căpătat un alt sens. Pentru noi ceilalți, ea își continuă, imbatabil, cursul. Cât va mai continua…

Rămân în urmă multe aspecte, multe (și mari) semne de întrebare asupra cărora, de asemeni, se va așterne tăcerea. Sau vor fi trecute sub tăcere. Din toate acestea, voi da un singur exemplu: s-a spus că unele persoane au primit cu puțin timp înaintea izbucnirii incendiului (sau exploziei, după cum spun unele voci) sms-uri prin care erau avertizați să nu se ducă la clubul Colectiv sau unii, care erau deja acolo, să plece. Dar nimeni nu a spus și de la cine au primit acele sms-uri. Bineînțeles, nu sunt dovezi concrete în privința acestora, poate fi doar zvonistica sau agitatorii de meserie, postacii. Altfel, când începi să spui ceva, fă-o până la capăt. Ar trebui – ca atât de multe în țara asta, ar trebui – să se facă anchete serioase pe acest subiect iar acei care fac astfel de afirmații nefondate să fie trași la răspundere. Dacă Justiția ar funcționa așa cum ni se spune…

Vineri, 13 noiembrie 2015. Paris. Franța.

La mai puțin de un an de la atentatul de la Charlie Hebdo din 7 ianuarie 2015 (și acela rămas cu multe întrebări fără răspuns), Franța este din nou terorizată. De această dată la o scară mult mai mare.
Au avut loc atentate aproape simultan în 7 locuri diferite din Paris. Numărul morților se ridică deocamdată la 153 pe lângă circa 350 de răniți.

Dan Dungaciu, specialist în relații internaționale, spune la ProTv că „Parisul nu este doar capitala Franței și nu este un oraș oarecare. Parisul are o valoare simbolică. Din punct de vedere Atentat Paris 1al simbolismului și al consecințelor, acest atentat poate fi asemuit cu cel petrecut la 11 septembrie 2001 în SUA, și nu cu cel de la Charlie Hebdo. Efectele și consecințele au fost multiple. Au afectat Franța în particular, Europa, dar și securitatea globală, în general. Vor fi reacții pe toate aceste paliere, vizate de teroriști.
Teroriștii și-au schimbat strategia, iar la ce nivel de sofisticare s-a ajuns, se va vedea când cei însărcinați cu asta vor afla cine a coordonat și în ce fel acest atac. (N.a. – dacă vor fi lăsați să afle…) Este unul generat de teroriștii care există sau simpatizații ISIS din Franța sau este o coordonare externă nemijlocită, directă”.

Adică exact ceea ce spuneam și eu în articolul mai sus amintit: este vorba de „Metoda celor 3 pași”.
Bineînțeles, poporul francez (și nu numai) va reacționa și va cere să se facă dreptate. Iar această dreptate nu poate fi făcută decât într-un singur mod: prin vărsare de sânge. Și – tot din păcate – în marea majoritate sânge nevinovat. Personal sunt convins că, deși atentatul a fost revendicat de gruparea ISIS, aceasta nu a acționat chiar „de capul ei”, având în vedere de cine este finanțată și sprijinită. Iar Franța este acum prinsă la mijloc. Fiindcă dacă va trimite trupe în Siria pentru a lupta contra ISIS, este nevoită să o facă sub coordonarea NATO. ea făcând parte din această alianță. Iar ISIS-CIA-ConvoyNATO „se chinuie” de câțiva ani să descopere pozițiile ISIS și să distrugă niște convoaie de Toyota 4×4…
Americanii au descoperit apă pe Marte, au descoperit nu știu ce planetă la milioane de ani-lumină, dar „nu reușesc” să găsească niște descreierați aici, pe Pământ…
Să nu uităm că tot lor, americanilor, cu toată aparatura lor ultra-super-mega sofisticată, cu trupe de comando, cu supraveghere din satelit, cu tot felul de arme și dispozitive cu diverși senzori (termici, de mișcare, etc), care mă pot localiza milimetric în câteva minute chiar și după semnalul telefonului mobil, le-au trebuit… zece ani să-l dibuiască pe „Teroristul nr.1” al lumii, Bin Laden. De care au scăpat foarte convenabil, fără a lăsa vreo urmă. „Curios”, nu?
Rușii, ajutați de chinezi, sunt deja în Siria, au localizat poziții ale ISIS și au început să le toarne bombe în cap. Deci ducându-se acolo Franța ar încurca de fapt planurile rușilor și ale chinezilor, două mari puteri mondiale. S-ar băga exact ca musca-n curu’ calului, încurajată de pe margine de „galeria” celorlalte state din NATO. Ceea ce se și urmărește de fapt de către cei care trag sforile pe întreg mapamondul. Am ajuns să fim vreo 7 miliarde și jumătate de persoane, deci un război mondial ar fi binevenit pentru ei fiindcă ar decima cel puțin jumătate din populația globului.
Spuneam că Franța este prinsă la mijloc fiindcă făcând parte din NATO nu se poate alia cu rușii. Ar încălca toate normele și tratativele adunăturii de criminali din această alianță.
Este clar acum că, la fel ca după 9/11, va fi pornit un război. Cel mai probabil în Siria, dar care se poate extinde asupra întregii zone, inclusiv în Iran. Ceea ce este deosebit de periculos, fiindcă americanii au pus de mult timp ochii și pe această țară în care consideră ei că este „absolut necesar” să fie instaurată democrația. Cea americană, bineînțeles.

iohannis-paris-19745600Probabil zilele acestea undeva, în Paris, pe o străduță lăturalnică, bine apărați de SPP-iști, se vor aduna iarăși niște șefi de state pentru un așa-zis „Marș al solidarității”, cum au făcut în cazul Charlie Hebdo. Acum nu va mai fi sloganul „Je suis Charlie”, însă marșul așa-zis al solidarității va fi din nou văzut drept Marșul Ipocriziei. Iar acea fotografie va apare, cosmetizată, pe toate agențiile de presă, arătându-i pe aceștia mărșăluind în mijlocul unei mase de oameni pe Champs-Elisee. Photoshop-ul să trăiască!
Oare numai eu am un „deja-vu”…?
Și, bineînțeles, atât în Franța cât și în restul țărilor europene se vor lua măsuri și mai drastice decât până acum „pentru siguranța populației”: se vor impune noi reguli stricte, se vor restrânge din nou din drepturile și libertățile… aceleiași populații pe care – zic ei – o apără. Dar în nici un caz nu vor impune reguli și pedepse stricte prin care imigranții să respecte legile Franței (sau ale țării respective). Nu. Aceștia „trebuiesc ajutați”…

În altă ordine de idei, atentatul din Paris arată întregii Europe cum e treaba cu „bieții” imigranți pe care niște șefi de stat și de guverne încearcă să ni-i bage pe gât. Noi trebuie să fim miloși, să-i ajutăm, să-i integrăm. Oare? Dar ei, emigranții, vor să se integreze? Dincolo de orice cuvinte pompoase și de limbajul de lemn politicianist, faptele o dovedesc. Mai clar de atât nu se poate.
De când a început exodul așa-zișilor imigranți – și acesta cu atâtea semne de întrebare – am auzit prin toate mijloacele de informare un singur lucru: să-i primim în țară și să-i ajutăm. Însă nu am auzit nicăieri, fiindcă absolut nimeni nu a spus-o public (a se citi nu a fost lăsat să spună public) care este singura soluție viabilă pentru a-i ajuta pe acei oameni în mod real: americanii să plece dracului acasă, să nu le mai impună nimic, să nu le mai ceară (fure) resursele și să-i lase să-și trăiască viața în țara lor, după legile lor. Dar din păcate niște milioane sau miliarde de dolari în conturile câtorva descreierați valorează mai mult decât viața a milioane de ființe umane.

Ce au în comun cele două evenimente, carnagiul de la clubul Colectiv și atentatul din Paris? Nimic. Nu au absolut nici o tangență unul cu altul. Însă există o subtilitate:
Dacă până acum câteva zile românii erau revoltați de „situația Colectiv”, acum au devenit brusc solidari cu „situația Paris”. Pe Facebook sute de persoane și-au „arborat” drapelul Franței la fotografia de profil. Și nimeni nu mai are nimic cu clasa politică din România. Așa că masacrul din Franța „a picat la țanc”. El este o mană cerească pentru politicienii români, cărora li se făcuse cam maro turul pantalonilor văzând amploarea mitingurilor inițiale, dar care acum își pot continua nestingheriți mârșăviile fără stresul provocat de presiunea „străzii”. Fiindcă „strada” s-a mutat pe Facebook și la Tv pentru a deplânge morții Franței. Nu spun să fim nepăsători, nu spun să nu fim solidari cu cei ce suferă din cauza acestei tragedii, dar totuși cred că ar trebui să ne pese de ceea ce ne afectează în mod direct: situația de la noi, rahatul în care ne zbatem de 26 de ani încoace și, deși nu ne place, nu vrem să ne salvăm. Pute, dar continuăm să-l înghițim. Eu aș zice să fim sufletește alături de francezi, dar cu gândul și cu fapta aici, în România. Din punctul meu de vedere, în aceste zile se dovedește adevărul din zicala noastră din bătrâni, „câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”.
Eu unul nu îmi voi pune la fotografia de profil nici un alt drapel în afara celui al țării mele, indiferent de ce se întâmplă în lume. Am și eu prieteni francezi (și nu numai), dar nici unul nu și-a pus steagul României la profil după carnagiul de la Colectiv. Ba mai mult decât atât, eu nu am auzit ca vreun spital francez să se fi oferit să trateze vreunul dintre răniții din acea tragedie. Regret ce s-a întâmplat în Franța, dar și mai mult regret ce s-a întâmplat în România: faptul că la noi s-a așternut liniștea și, oricât de viteji ne-am arătat în prima zi de demonstrații, totul s-a spulberat. Da, se zice că urmează evenimentul mult-trâmbițat pe Facebook, momentul 1 Decembrie, la care mii de români și-au anunțat (deocamdată la nivel declarativ) participarea. Un miting la care este preconizată – a câta oară? – înlăturarea întregii clase politice din România și schimbarea sistemului. Iarăși lătrături, iarăși fapte vitejești, iarăși își umflă unii mușchii și le tremură vena de indignare. Pe Facebook, bineînțeles. Ce va fi în stradă pe 1 Decembrie?
Haos. Nu cred că atunci va ieși lumea cu niște revendicări clare, pe care să le susțină până ce se vor rezolva. Se va merge iarăși pe dezbinare, pe manipulare. Vor fi, probabil, niște revendicări, dar fără un impact major asupra situației generale din Miscarea DaciaRomânia. Se va spune iarăși că nu avem pe cine pune în loc, că oricine va fi acolo va fura, că nici o grupare nu se bazează pe ceva concret. Total greșit. Există în România atât persoane cât și grupări care pun binele țării înaintea celui personal. Iar dacă e să vorbim despre niște principii clare și ferme, despre un cu totul alt sistem decât cel existent, și anume un sistem bazat pe valoarea supremă a omului și nu a banului, puteți accesa portalul (site-ul) Asociației Mișcarea Dacia și vă veți convinge.
Reușita schimbării din România constă în voință și discernământ, dar mai presus de toate în a nu mai apleca urechea la „sfaturile binevoitoare” ale agitatorilor, instigatorilor și manipulatorilor.

Nu voi spune mai multe acum, dar deocamdată rămân la părerea că va fi încă un mare fâs, din care vor ieși învingători, ca de obicei, politicienii. Dar despre asta vom discuta spre mijlocul lunii decembrie, când se vor vedea rezultatele (sau consecințele) concrete ale acestei acțiuni.

Da, să fim solidari cu Franța. Dar primordial este să ne rezolvăm treburile noastre de aici, din România.
Iată că acum ISIS ajută indirect clasa politică românească. Agitatorii, instigatorii și postacii noștri pot să-și ia câteva zile de respiro. În România e liniște, totul merge foarte bine în direcția bună. Pentru politicieni.
Noi, ca de obicei, ne-am tras-o singuri în freză.

Scris de Marian, 15 noiembrie 2015
 

Log in