web analytics

Pagini

Suntem prea mulți, consideră cei puțini

Dezumanizarea umanității – partea a doua

Politicienii nostri se plang ca a scazut natalitatea. Alta ipocrizie strigatoare la cer! Dupa ce distrugi sistemul sanitar, sistemul de invatamant si economia, te plangi de natalitate? Acel copil pe care eu l-as face acum ce viitor are? Cum am mai spus, „carne de tun” si sclav sacrificat pe „altarul patriei”? Pentru a mai adauga si el ceva la conturile marilor bogatasi?  Pentru ce sa mai procreez? Prin ce ma incurajeaza statul sa fac asta? Prin taierile de salarii, de indemnizatii, de pensii in timp ce „mai-marii” nostri traiesc din ce in ce mai bine pe spinarea noastra?

As fi de acord si mi-as aduce aportul daca dupa caderea actualei Puteri s-ar organiza, lund exemplu perioada de dupa al doilea razboi mondial, o „vanatoare de PDL-isti”. Sa se controleze „la sange” tot ce s-a facut in perioada guvernarii lor. Cati bani s-au adunat la bugetul statului, ce s-a facut CONCRET cu fiecare leu, pe ce s-a cheltuit, ce investitii s-au facut, la ce pret (si DE CE la acel pret cand in alte parti acelasi lucru s-a facut cu mult mai putini bani), in ce conturi au intrat acele sume, iar pentru tot ce nu iese la socoteala sa plateasca. NU poporul, ci doar cei a caror semnatura se afla pe acele acte. Sa se treaca la confiscarea TOTALA a averii. Blocarea conturilor, desproprietarirea, confiscarea caselor. Sunt multe vile in care ar putea functiona gradinite, case de copii, camine de batrani. Vile somptuoase, de sute de metri patrati, in care acum locuieste doar cate o familie de 3-4 membri. Vile la care nu se pot justifica banii investiti. Sunt atatia care declara ca dintr-un salariu (de politist, de vames, etc) sau „om de afaceri” cu firme de aprtament si-au construit case pentru care unora nu le-ar ajunge trei vieti de munca cinstita sa le plateasca. DE UNDE? Sa dovedeasca concret, cu acte in regula, provenienta averii lor. Daca nu pot, sa se treaca la confiscare.

Traiesc in Romania, ma consider un bun roman, dar ma doare tot ce vad in jurul meu. Vin alegerile. Campanie elecorala, jocuri murdare, incercarea de a prosti din nou populatia fiindca tot a mai ramas cate ceva de furat… Am sa merg, ca de fiecare data, la urne. Dar marea problema e alta. Nu sunt „cetateanul turmentat”, insa de la o vreme ma intreb in fiecare zi: „da’ eu cu cine votez”? Fiindca in increngatura politica de azi eu, sincer, inca nu l-am vazut pe acela in care sa pot avea deplina incredere ca ma va reprezenta in Parlament. Cei care sunt acum… Am vazut ce au facut si imi ajunge. Au intors Romania cu cel putin 50 de ani in urma. Ceilaltii… „O sa facem”, „o sa dregem”, „o sa…”, „o sa…” Sa fim seriosi. Si sa fim si realisti. Sa ne gandim ca orice si cu oricine vom schimba la aceste alegeri, pe oricine vom pune in functie, oricat de binevoitor ai fi vor mai trece inca multi ani pana sa simtim o cat de mica indreptare a nivelului de trai.

Acum facem parte dintr-o asa-zisa familie europeana. O familie in care noi suntem Cenusareasa. Suntem „cetateni europeni” cu numele, insa nu si in drepturi. Oriunde ne ducem suntem vazuti ca „romani”, in nici un caz „europeni”. Europa nu are nevoie de cetateni egali. Europa are nevoie de bogatiile Romaniei si de romani ca sclavi. S-a eradicat somajul in Spania si nu mai este forta de munca acolo de mergem noi sa le culegem capsunile? Sau prefera sa plateasca un roman cu cateva sute de euro iar spaniolul (sau italianul, francezul, germanul, etc) sa ia ajutor de somaj sau social de cateva mii? De ce astia nu se preteaza la „munca de jos”? Pentru ca mergem noi, in speranta unui trai mai bun, dar care nu e nici pe departe comparabil cu al lor. Ne amagim cu iluzii efemere iar ei profita din plin de asta.

Iar „iubitii nostri conducatori” nu sunt decat niste tradatori de tara si de neam. Ca sa fac o comparatie la scara mai mica: locuiesc intr-un bloc cu 4 etaje. Sa-l denumesc „Uniunea Europeana”, iar apartamentul meu sa fie „Romania”. Pentru a trai in bune relatii cu vecinii, ma conformez unor reguli stabilite de noi, in Asociatie. Unii traiesc mai bine decat mine, altii mai prost. Ne respectam unii pe altii, ne ajutam cand e cazul, insa pentru fiecare primeaza bunastarea propriei familii. Adica fac tot ce pot pentru familia mea si abia apoi, daca pot, ii ajut pe vecini. Insa niciodata nimeni nu impune altuia nimic doar fiindca are o situatie mai buna decat celalalt. Or, ca sa revin la Romania in contextul european, lucrurile stau total pe dos. Orice impune Uniunea noi, romanii spunem saru’ mana si lasam capul jos. Am intrat intr-un cerc vicios din care nu avem scapare nici noi nici nepotii nepotilor nostri. Fiindca s-a dovedit ca nici o tara din lume NU si-a revenit dupa ce s-au implicat FMI-ul si Banca Mondiala. Ba dimpotriva. Cum am mai spus, peste tot primeaza banul, indiferent de cate suflete omenesti sunt sacrificate. Chiar credem ca alora de la FMI le pasa de viata noastra, de traiul nostru de zi cu zi? As! Toate acele declaratii oficiale nu sunt decat minciuni, fiindca totul se trateaza la un alt nivel, unde noi nu avem acces, intre cativa oameni care detin puterea financiara. Se tot da lait-motivul „criza”. CINE a provocat aceasta criza? Eu, omul de rand care nu am nici macar un cent pus deoparte in vreo banca? Noi, cei simpli? Toata aceasta „criza” este o masinatiune la nivel mondial pentru a ne subjuga si mai mult de catre o mana de oameni. Fiindca bani exista. Dupa datele oficiale (oricum nu am eu incredere in ce se da drept „oficial”), la nivel mondial circa 63.ooo de persoane detin o avere cumulata de 40.000 de miliarde de dolari, spune Realitatea.net citand surse externe. Da, 40 de mii de miliarde!  Si ni se spune „nu sunt bani”! „E criza”! Daca am imparti doar acesti 40.000 de miliarde (lasand deoparte pe cei cu averi mai „mici”) la 7 miliarde de persoane cat e acum populatia globului, ar rezulta circa 5.700 de dolari de fiecare! Cata hrana ar putea avea, sa zicem, unul din infometatii din Sahel din acesti bani si pentru cat timp?

Insa iata, unora nu le mai convine. Suntem prea multi si ii incomodam! Ted Turner spunea nu demult ca daca pe pamant populatia ar fi de doar 250 – 300 de milioane de persoane ar fi suficient. Suficient pentru cine? Da, domnule Turner, eu ma ofer voluntar. Merg la abator. Dar cu o conditie: doar cu domnia voastra de mana. Va sacrificati odata cu mine pentru bunastarea celor ce vor ramane? Daca nu, atunci tu, Ted (fara dumneavoastra), nu esti decat un cretin a carui gura vorbeste prin puterea financiara. La fel, de la o vreme, si familia Rockefeller este nemultumita ca suntem multi. Le fac aceeasi propunere. Ma ofer voluntar alaturi de ei. Sa-si lase averea celor cativa care vor ramane si sa mergem la abator.  Cer prea mult? Iata, pentru edificare, ce a publicat Antena 3 pe aceasta tema preluata, bineinteles, tot din surse externe. Cititi si poate va intrebati, ca si mine, unde e logica: suntem prea multi, dar ne plangem de scaderea natalitatii…

Pana la urmatorul articol va astept din nou opiniile, ideile si comentariile.

Log in