web analytics

Pagini

Coșmarul alb din minți bolnave

Sfârșit de ianuarie alb pe plaiuri mioritice. Țin minte din vremea când eram elev că învățam la școală despre iarnă. Poezii, povești, povestiri în care era zugrăvită frumusețea anotimpului alb, bucuria copiilor – și nu numai a lor – la vederea câmpului acoperit cu omăt, veselia prichindeilor pe derdeluș, bătrânii stând la gura sobei gândindu-se că pătura de zăpadă face bine terenurilor cultivate cu atâta speranță încă din toamnă.
Îmi amintesc, de asemeni, cum bunicul meu îmi povestea despre iernile acelea de după război, când nu mai putea nimeni să spună că i-a sărit vecinul gardul din simplul motiv că gardul era deja la doi-trei metri sub zăpadă.
Mi-a povestit, de asemeni, cum în iarna crâncenă a anului 1941 a căzut prizonier la ruși în luptele de la cotul Donului, cum vedea în jurul său oameni murind degerați, răpuși de ger și de foame, cum ostașii care mai supraviețuiseră încercau să-i îngroape pe cei morți însă cazmaua se rupea în pământul înghețat bocnă ca și cum ar fi încercat să sape în beton.
Mi-a povestit bunicul meu multe lucruri despre viața românilor în iernile trecute. Ierni crâncene, cum le denumea el. Și din toate astea am înțeles că un singur lucru poate salva vieți: omenia.
Din păcate și din fericire bunicul meu a plecat dintre noi dinainte da Lovitura de Stat din 1989. Spun din păcate fiindcă a fost un om așa cum rar mai găsești în ziua de azi. Și spun și din fericire fiindcă acum, în aceste vremuri, nu l-aș putea privi în ochi. Dacă m-ar întreba nu i-aș putea răspunde pentru ce a luptat el în război, pentru ce a îndurat chinurile din lagărul rusesc și ce s-a ales de țara asta.

Astăzi suntem, iată, la sfârșitul lui ianuarie și vedem pe toate posturile Tv numai știri și emisiuni apocaliptice. Titluri ca „Urgia albă”, „Vreme apocaliptică”, „Infernul zăpezii” și alte aberații sunt la ordinea zilei. Deși nu este nimic nou sub soare. Sau sub omăt… Suntem în mijlocul iernii, iar pentru cine se mai miră încă, îi aduc la cunoștință că la latitudinea climei temperat-continentale (măcar știți ce-i aia?) unde este situată România pe hartă, iarna ninge. Vajnicilor noștri jurnaliști le pot spune că așa cum vara vine și cu perioade de secetă și cu perioade de ploi și cu perioade de caniculă, iarna își are și ea metehnele ei: ba un viscol, ba un crivăț, ba un ger, ba ninsori abundente. Acum o lună se lamentau toți pe la Tv că vom petrece sărbătorile fără zăpadă. Și…? S-a stins Universul din cauza asta? Pariez că dacă acum, în aceste zile, ar fi fost perioada sărbătorilor tot nu ar fi fost bine și tot ar fi țipat toată presa: cum să-și facă românul aprovizionarea pe urgia asta? Deci oricum ai da-o tot nu e bine.

Eventual s-ar putea introduce la bacalaureat un subiect de baraj:
Răspundeți prin „adevărat” sau „fals” la următoarea afirmație: Iarna ninge. Același subiect ar putea fi folosit și la departajarea candidaților pentru diferite posturi din administrațiile județene și locale…

Citește tot articolul