web analytics

Pagini

Ne-am ales cu ce-am ales

De ceva timp încoace mi se face lehamite când aud anumite sintagme. Tot mai mulți români  se tânguie pe net sau pe stradă cu expresii de genul „unde ești tu, Țepeș, Doamne”, „în țara asta trebuie să vină din nou Țepeș să facă ordine”, „să se ridice Ștefan de la Putna”, etc, etc, etc. Și mă întreb, oare chiar atât de proști și lași am ajuns? Ne umflăm pieptul că suntem români, ne lăudăm cu faptele de vitejie ale strămoșilor noștri… Și cam atât.

Oare când va realiza poporul ăsta că nu vine nimeni să-l salveze? Țepeș e mort de vreo juma’ de mileniu, Ștefan e la fel de mort ca și Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân și toți ceilalți. Au trecut secole de când toți ăștia nu mai sunt. A mai rămas doar o grămadă de oase din ei, deci mai mult ca sigur nu se vor ridica din morminte. Dar noi continuăm să sperăm că Dumnezeu va face minunea să-i readucă printre noi, ca să ne scape de asupritorii de azi. Împreunăm frumușel mâinile și ne rugăm. Atât suntem în stare să facem. Dar, cum am mai spus, ne place să ne lăudăm cu vitejia lor… Mai pe șleau spus, cu vitejia altora. Cu ce drept ne lăudăm când noi stăm cu mâinile în sân?

Oare când o să înțeleagă și poporul ăsta că e pe cale de dispariție? Chiar nu vede că e vândut, că e sclav în propria țară, că nimeni dintre cei care sunt acum la putere nu mișcă un deget pentru națiunea asta ci doar pentru propria bunăstare?

Recunosc că mă număr printre milioanele de români care au luat țeapa vieții lor în decurs de mai puțin de un an. Mi-am făcut datoria de cetățean al acestei țări și am votat. Și la locale, și la referendum, și la parlamentare. Iar acest lucru îl voi regreta căt voi trăi.

Citește articolul

Log in