web analytics

Pagini

Autocritică

Nici nu am visat vreodată unde am putea ajunge
După ce-am vărsat cândva, de Crăciun, atâta sânge.

Am vrut să trăim mai bine, cine și-a închipuit
Că ne-om zbate chiar și astăzi cu stomacul chinuit?

Ne-am dat viața să fim liberi, să o ducem tot mai demn.
Suntem fetița cu chibrituri din basmul lui Andersen.

Eram grânarul Europei și-am ajuns să cumpărăm
Cereale de la alții s-avem și noi ce să mâncăm,

Am distrus economia și ne rugăm de străini
S-o repună pe picioare, să ne facă tot ei pâini,

Am concediat minerii, nu ne trebuie cărbune
Și-așteptăm ca Dumnezeu să mai facă o minune,

Am închis rafinării, de petrol n-avem nevoie
Ca s-ajungă țara asta o Cartagină, o Troie,

Lichidat-am zeci de fabrici, am făcut mii de șomeri
Care-și văd acum copiii ca pe niște mari poveri,

Căutăm ceva de lucru colindând prin alte țări
Și ne-ntoarcem cum plecarăm, cu vântul prin buzunări.

Am făcut niște partide să se certe-n parlament,
Ne judecăm prin tribunale pentru-o roabă de ciment,

Ne sticlesc ochii de foame, de nevoi si de necazuri,
Ne-omorâm unii pe alții pentru mămăligi si prazuri,

Alegem si realegem miniștri și președinti
Amăgindu-ne cu gândul că din ei vom face sfinți.

Ne promit marea cu sarea, ne arată fața bună
Apoi uită ce-au promis după doar o săptămână

Și-o luăm iarași de la capăt, lunecând spre întuneric.
Nu vedem nici o lumină în acest tunel himeric.

Guvernanții ne privesc și-n față ne râd obraznic
Așteptând cu nerăbdare să deguște-al țării praznic

Fiindcă-au dus-o la ruină invocând puteri oculte,
Nasul le-a urcat prea sus, n-au urechi să ne asculte.

Se țin bine de fotolii și se scarpină-ntre coarne
Dar nu bănuiesc furtuna care vine să-i răstoarne

Căci răbdarea noastră astăzi a ajuns la apogeu
Iar când lanțul îl vom rupe să-i ferească Dumnezeu!

Nu vrem decât loc de muncă și vrem să trăim decent
Cum trăiesc atâtea nații lângă noi și-n Occident.

Vinovați nu sunt vecinii pentru-a noastră soartă crudă
Și nici guvernanții care nu vor sa ne mai audă.

Suntem singuri vinovați că trăim atât de prost.
Ne-am făcut cu mâna noastră viața ca un negru post.

Am ales să ne conducă ce-i ce-acum ne jefuiesc
Fără milă, fără frică de Parintele Ceresc.

A gresi e omenește, însă nu la infinit;
Din greșeală și prostie pe Isus l-au răstignit.

Nu mai este timp de vorbe, să-ncetăm acum cerșitul!
Să schimbăm tot ce se poate, căci se-apropie sfârșitul!

Hai să dăm mână cu mână, s-alungăm din țară zbirii
Și apoi, cu mic, cu mare, să dansăm Hora Unirii!