web analytics

Pagini

Cântec de lebădă

În ziua când eu voi pleca-n altă lume
Nu vreau bocitoare, nici clopot să-mi bată.
Am vrut să trăiesc doar o viață curată
Dar totul s-a dus. Nici măcar n-am un nume.

Mă-ntorc în pământ anonim ca un câine
Ce rost nu mai are în lumea de-afară.
În inimă-mi macină pietre de moară,
În suflet mă arde-un cuptor fără pâine.

Durerea din jur m-a durut și pe mine,
N-am nici un regret pentru vremea trecută.
Simt viața cum pâlpâie-n piept neștiută
Și fumegă, biată cetate-n ruine.

Un gând nu-mi dă pace-nainte de noapte:
Trăit-am mereu pentru cei de alături
Dar zac în spital zgribulit, fără pături,
Tânjind părăsit dup-o cană cu lapte.

Mă sting solitar într-o lume absurdă
Ce nu mai trăiește decât pentru sine.
Ce rost să-i mai faci muribundului bine
Când ochii-i sunt ficși iară șoapta-i e surdă?