web analytics

Pagini

Chitara cu coardă de aur

În sunetul corzii îmi fac rugăciunea
Ce-o scriu acum, la ore târzii
Sperând și visând să se facă minunea
La mine să vii.

Aud pe străduță cum vine fanfara.
Ce grele-mi sunt pleoapele! Oasele-s reci!
Ce mult mi-aș dori să îmi iau și chitara
La locul de veci!

Ea sunete false n-a scos niciodată,
Dar astăzi aud un prim dezacord.
Și știu că o strună va trece îndată
Ca vântu-n fiord.

Cu șuier prelung a cedat prima coardă.
A doua și-a treia s-au dus după ea.
Tăcere deplină-a rămas în mansardă,
O liniște grea.

S-au rupt încă două și-i simt oboseala,
De astăzi chitara va tace mereu.
O coardă-a rămas, și-i mare-osteneala
Când totul e greu.

E coarda de aur rămasă stingheră
Ce-ncearcă să cânte-n diez sau bemol
O notă măcar, o stea efemeră,
Să-şi joace-al său rol.

O mână de vânt ar vrea să vibreze
Și trage. Se rupe și ultimul fir.
Degeaba încearcă din nou s-o creeze,
Eu sunt în delir.

S-a dus chitara cu coardă de aur
S-a dus… Mă duc… S-a dus… Mă duc…