web analytics

Pagini

Depresie

Toți spun „familia e sfântă,
E singura avere a oricui”
Și totuși inima ți-e frântă
Când simți că ești al nimănui.

2 Lonely 1Te-ntorci acasă de la muncă
Și-ai vrea o vorbă și-un sărut.
Dar simți că intri-ntr-o speluncă
Iar dragostea a dispărut.

Acolo-s ființele iubite
Pe care tu le venerezi
Dar ele te privesc grăbite
Și nici nu știi ce să mai crezi.

Cât ești plecat ele te-așteaptă
Și spun că li-i de tine dor.
Când vii n-auzi măcar o șoaptă.
Devii doar piesă de decor.

Ce zbateri, câte sacrificii
Și nopți și zile, an de an!
Sperai mai bune auspicii
Și-acum constați c-au fost în van.

Te simți un animal de casă,
Intrus, străin și separat.
Spălat, călcat și pus la masă
Dar… doar atât. Un tolerat.

2 Lonely 3Te vezi pe țărm ca un Apollo
Când Venus parcă-a dispărut:
„Eu te iubesc, dar stai acolo,
Nu te ating, nu te sărut,

Nu pot să te țin în brațe,
Nici mângâieri să-ți dau nu pot.
Eu nu-s la fel ca alte soațe
Să-mi simți iubirea peste tot.

Las dragostea să se reverse
Peste copilul ce-l avem.
Acum tu ești doar la „diverse”,
Să fii prezent doar când te chem.

Ce zâmbet, ce îmbrățișări,
Ce vorbe tandre mai dorești
Când astăzi la „realizări”
Copilul e, tu nu mai ești?

De ce să vin la pieptul tău
Când dorm în brațe cu-al meu pui?
De te simți bine sau ți-e rău
Tu poți a doua zi să-mi spui.

Acum am tot ce am visat:
Copilul ce vreau să mi-l cresc
Și nu-mi mai trebuie bărbat
Căci am cui spune „te iubesc”.

2 Lonely 2Rămâi același singuratic
Ce-ai fost mereu, de când te știi.
Slăbit, rănit, puțin astmatic,
Ce rost mai ai printre cei vii?”

În nopți pustii, iarnă și vară
Adormi abia spre zori de zi,
O pasăre prea solitară
Ce-n cuib, tăcută, va sfârși.

Veni-va vremea neștiută
Când toate fi-vor amintiri,
Țărâna umedă și mută
Acoperind dezamăgiri,

O viață stearpă, cu iluzii,
Cu vise și dorințe-n van,
Cu dragoste ca prin perfuzii
Un pic și-un strop în câte-un an.

Atunci vor fi multe regrete
Și te vor vrea toți înapoi:
Copii, colegi și violete
Lacrimi vor vărsa puhoi.

Dar tu rămâi inert și rece,
Nimic nu poți a mai simți,
Nici timpul care-ncet va șterge
Din tine verbul „a iubi”.

 

Bacău, 30 Mai 2016