web analytics

Pagini

Haos

Printre-atâtea coșmelii pline de halucinații,
De fantome, de strigoi și de fel și fel de nații,

Printre ziduri și ruine din imperii vechi, apuse,
Sau beton armat și fiare de prin alte țări aduse,

Cimitire de mașini peste cimitir de oameni,
E un haos și-un venin de n-ai cui să-l mai asameni.

Porți julite, geamuri sparte și capote îndoite,
Oase, cranii, corpuri moarte, pe jumate putrezite,

Toate-s una peste alta, un infern de netrecut;
Ploi, furtuni și uraganue cum nicicând n-am mai avut

Se abat peste dolarii care curg la infinit
Râuri, râuri spre oceanul falsului nemărginit.

Falimente pe mari piete, dominând în tări bogate,
Greve, marșuri, demonstrații pentru-a vieții-ntâietate,

Iată lumea noastră astăzi, așa-zisă avansată,
Lume-n care mor copiii fără mamă, fără tată.

Viața nu-și mai are rostul, căci murim făr’ a ne naște
Și-un pericol nuclear pe deasupra ne mai paște.

Ne gândim doar la rachete și genuni extraterestre,
Căutam pe Marte raiul cu fântânile-i celeste,

La Saturn vedem inele fără picături de viață,
Jupiter cu pata-i mare toată noaptea se răsfață.

Doar spre biata noastră Terra n-avem ochi să mai privim
Căci vedem doar în ce moduri putem sa ne învrăjbim.

Construim clădiri înalte să ne-ajungă o vecie
Lasând oameni în bordeie de carton și de hârtie.

Rupți de foame, cu ochi vineți, cerând licăr de mâncare,
Colț de pâine, strop de apă, însă astăzi nimeni n-are.

Trăiesc domni cu Mercedesuri ce privesc doar înainte,
Nici în stânga nici în dreapta nu au chef să ia aminte.

Văd doar domnișoare blonde, grațioase si finuțe,
Văd doar baruri și bordele-nghesuite în casuțe,

N-au ei timp să vadă mâna ce se-ntinde cerând milă
Sau infirmi, ologi pe viață, cu cocoașă de cămilă

Ce au oasele și pielea, plus o cârpă zdrențuită
Și-un bordei de două locuri din hârtie ceruită

Lângă apa împuțită de-ntreprinderile mari
Unde șobolanii zburdă printre roiuri de țânțari.

Beau doar apă-amestecată cu toxine si petroluri
Și participă la orice spargeri, crime sau violuri.

Disperați caută moartea, nu vor ziua cea de mâine,
Un pistol acum îți cumperi așa cum îți iei o pâine.

Alinarea-n băutură, droguri și-alte “bunătăți”a lumii
Cică vor să și-o găsească urmându-se ca nebunii;

Unii sar cap de pe Brooklin sau Eiffel sau London Bridge
Pe când pentru alții umblă câinii-n coadă cu covrigi.

Lumea noastră, lume-n care a tunat și-a adunat
Zeci de nații și popoare ce apoi s-au încurcat

E-o ruină-ntr-o cetate ultra-super dezvoltată
Unde cioburi peste oase printre pietre se arată.

Alarmă, oameni! Moare lumea-n coșmelii ciudate!
Alarmă, oameni! Renaște burghezia în marile palate!

Sirene și țignale să nu se mai oprească,
Să sune în cadență de patimă cerească!

Nu este altă cale, sirenele sunt Zeus,
Pe-Olimpul nostru astăzi moare surghiunit Orfeus.

Neptun, ce-n ape limpezi a domnit cândva, odată,
Se îneacă azi în marea care-i cu petrol pătată.

Să demolăm din temelie colibele bizare,
Pe bogătașii lumii să-i aruncăm în mare,

Să aruncăm în haos pistoale și trotile,
Din bombe să ne facem patine cu rotile,

Să aruncam în haos tot ce-i în lume haos
Apoi, cu mic cu mare, să luăm pe loc repaos!

17 Aprilie 1986