web analytics

Pagini

Pământul apus

S-aude un vuiet surd și-nfundat
Ce vine din munți, din cer și din mare
Trecând peste zeci și zeci de hotare,
Peste albia râului, astăzi secat.

Un câine-și dă duhul sleit de puteri
Căzând peste jalnica fostă fântână.
S-adună apoi și turma la stână,
Dar totul e sec de vreo câteva seri.

Doar soarele arde pământul uscat
Crăpându-l în mii și mii de fărâme
Iar munții stau gata să se dărâme,
Pădurea parcă-n pământ a intrat.

Se vede venind cineva. A căzut.
Dar nu. Se ridică și vine din nou.
S-aud ai săi pași într-un sumbru ecou,
Că-n ziua de azi e tot dispărut.

Și el tot s-apropie-n mersu-i buimac
Venind de aiurea, ducându-se-aiurea.
Îi cade din mâna sa dreaptă securea,
Dar vine, radiat de-un atomic atac.

Și cade din nou. Și iar se ridică,
Iar fața-i e arsă, doar piele și os.
Din craniu creierii-i curg dureros
Dar el încă vine-nvingând orice frică.

Începe tot corpul să se descompună
Ieșindu-i pe rând mai toate din el.
Părea c-a luat parte la strașnic măcel
Mușcând animale din el, împreună.

Ajunge sleit de puteri pe o dună.
Privind la cadavrul câinelui mort
Își dă seama pe loc, cu un ultim efort
Că-i crater atomic, nu-i fostă fântână.

Văzând atâtea cadavre-mprejur
El știe de-acum că e singur pe lume.
Chiar omul, având un falnic renume
Știut-a să facă Pământul un ciur.

Acel singuratic ultim rămas
Se lasă-n genunchi, cerând parcă milă.
Cu ochii săi arși mai privește în silă
Pământul din jur, distrus cu necaz.

Se-ntinde pe asprul nisip arzător,
Scheletică umbră între cadavre.
Rămas-au din el numai oasele slabe
Iar toate puterile-l lasă, și mor.

Doar inima-i neagră încet încă-i bate,
Iar creierul, atât cât din el a rămas
Mai judecă, și știe c-aici e popas
Să rămână pe veci, în veșnica-i noapte.

Dar gându-i se-ntunecă mereu și mereu,
În el nu mai are vlagă deloc.
În dinți tot mai ține-o bucată de soc,
Lumină, aer, nisip… Tot e greu.

Deodată se stinge soarele-n cer
Iar el se-odihnește în crater pe veci.
Deodată fierbințile-i oase sunt reci
Iar viața acum nu-i mai dă nici un ser.

Rămâne în urmă Pământul, în gând,
Rămâne-n istorii antice, apuse.
Rămâne în tainele căilor duse,
Rămâne în urmă Pământul, plângând.

 Bacău, 05 Aprilie 1985

Foto: Experiment nuclear american - Atolul Bikini - iulie 1946

 

 

Log in