web analytics

Pagini

Sălcii

Să nu mă-ntrebi, iubito, de ce mi-s ochii trişti
şi inima-mi dăngăne ca un clopot de lemn.
n-am să-ţi răspund, iubito,
ci-ncearcă să-nţelegi:
şi sălciile plâng.

Sunt prea golit de sentimente
şi urlă-n mine frânturi de amintiri
din labirintul himeric al celor nerostite,
ghicindu-mi suferinţa.
Din cupola de lotuşi ce-am visat-o
au mai rămas doar trestii de viaţă.
Şi sălciile, care plâng.

Să nu mă-ntrebi cum te-am uitat, iubito.
Nu te-am uitat, doar depărtarea-i mare;
Stăm umăr lângă umăr şi nu ne mai cunoaştem.
Ne amintim de-argintul voalului de stele
ce ne veghea idila inocentă
şi vedem doar umbrele negre ale sălciilor,
plângând.

Ne-am depărtat de noi, iubito,
ne va-nghiţi hazardul;
apocaliptica pierzare ne suflă rece-n spate.

Tu nu mai eşti tu
– ce cruntă-i dezvelirea –
Eu nu mai sunt eu.
Sunt salcie.
Şi plâng.

Log in