web analytics

Pagini

Tăciuni

Vifornița-mpinge puternic în ușă,
Zăvorul nu vrea să-i deschidă nicicum.
O lasă zbătându-se-n alba cenușă
Cernută din ceruri pe case, pe drum.

Și urlă nebuna, și țipă isteric
Și șuieră-n colții de crivăț blestem.
Izbește într-una cu trupu-i himeric
Zvârlind și zăpadă și crengi ca pe-un ghem.

Dar totu-i zadarnic, nu poate să stingă
Căldura din soba ce arde un vreasc
Când noi lângă ea mai visăm să ne-ncingă
O mie și una de nopți prin Damasc

Cu Șeherezada, cu Djinnul din lampă,
C-un rege persan ce-l chema Shahryar,
Cu Sinbad zâmbindu-ne tâmp de pe-o stampă,
Cu hoți ne-nfricați în turban și șalvari.

E totul magie, mister și visare,
Nimic nu-i aievea, dar totu-i frumos.
Când ochii-i închidem uitând de ninsoare,
De gheață și crivățul vijelios.

Dă-mi mâna ta gingașă, stai lângă mine,
Și tâmpla-ți așează pe pieptul meu gol
Să simți clocotindu-mi tot sângele-n vine,
Să simți că iubirea mea nu-i doar un rol.

Pierduți să rămânem de lumea de-afară
Uitați într-o casă-afundată-n nămeți,
Iubire ca-ntâia și ultima oară
S-avem cum prezisu-ne-au vechii profeți.

Să fim doi tăciuni într-o lume de gheață,
Nestinși, neatinși, neștiuți nici de cer,
Din zori până-n noapte, o clipă și-o viață,
Secundă de-un secol și-un veac efemer.

Comments are closed.