web analytics

Pagini

Vremuri reci

– imitaţie după „Acuarelă” de Ion Minulescu –

În oraşu-n care ninge cu zăpezi cât casa noastră
orăşenii-au ca perdele
flori de ger puse-n fereastră.
Şi-n oraşu-n care ninge cu zăpezi cât casa noastrâ
trosnesc bălţile de gheaţă
şi se rup
când mai trece câte-un grup;
orăşenii, pe trotuare,
par că-s oameni de zăpadă care fug de-atâta soare.
În oraşu-n care ninge cu zăpezi cât casa noastră
nu răsună pe trotuare
decât paşii celor care
vor să meargă pe patine
numărând,
în gând,
cadenţa fulgilor de zăpadă
ce coboară dintre nori,
peste case, peste pomi,
cu alura unor domni
dătători de viaţă lentă
ce se duce,
monotonă,
inutilă
şi absentă…
În oraşu-n care ninge cu zăpezi cât casa noastră
un bătrân şi o bătrână
– două sloiuri ce-au fost calde –
merg ţinându-se de mână.

Log in