web analytics

Pagini

20 iulie – sărbătorirea unui geniu al culturii românești

Dintr-un articol de pe Ziuaveche.ro aflam anul trecut că pe 12 iulie 2013 s-au pus în circulație două monede comemorative, una din argint și una din aur. Câte 1000 de exemplare de fiecare. Dar nu de către Banca Națională a României, ci de către cea a Moldovei. Fiindcă Republica Moldova știe să aprecieze valorile. România nu. În privința asta românii și moldovenii nu mai sunt frați, ci doar vecini.

În Republica Moldova Adrian Păunescu a fost, este și va rămâne în veci o valoare. Și nu cred că singurul motiv este faptul că acesta s-a născut la Copăceni – Bălți. Pentru onor conducerea de partid și de stat (degeaba) românească el nu este decât ilustrarea propriului său vers „poet nebun, ce vorbe mai îndrugi”. Nemailuând în seamă și continuarea „că am ajuns în țara noastră slugi”… Ponta, Antonescu, Hăhăitorul și ceilalți „coabitanți” sunt prea ocupați cu vânzarea țării la târgul Uniunii, cu grija de a nu supăra „partenerii europeni”, cu distrugerea a ceea ce a mai rămas productiv pe plaiurile mioritice. Un Adrian Păunescu nu prezintă interes. Nu le aduce nimic nici în conturi și nici la funcții. E criză, nu sunt bani nici pentru sănătate nici pentru educație, deci ce rost are să irosească din aurul țării pentru a omagia pe unul al cărui condei era pentru ei echivalentul sabiei? Din aurul ăla și-ar mai putea face măcar un etaj la vilă.

Casa din Copăceni – Bălți în care s-a născut și și-a trăit Adrian Păunescu primii ani de viață:

 

.

.

.

..

.

Și din nou, la „frații noștri de peste Prut” se poate. Școlala gimnazială din Copăceni:

Tot anul trecut se iscase în presă o isterie națională cu tot felul de argumente și contraargumente prostești  și uneori de-a dreptul ilare pentru a se emite și o bancnotă care să reprezinte o femeie. O româncă de seamă. Una dintre propuneri era… Elena Udrea! Dintre toate româncele care de-a lungul istoriei au făcut ceva pentru țara asta, ei au găsit-o taman pe Udrea! Să pui o nulitate pe o bancnotă… Lăsând deoparte bla-bla-urile despre discriminarea femeii, până se va găsi acea doamnă care să fie imortalizată pe bancnotă, mă întreb dacă nu cumva Adrian Păunescu ar merita din plin acest lucru. Măcar atâta să facă și Republica asta atât de „democrată” pentru el…

Mă bucură nespus să văd că totuși sunt mulți români care încă îl poartă în inimă pe marele poet. La fel cum mă bucură și faptul că vor avea loc aceste manifestări. Poate că acesta ar putea fi începutul unei noi etape a Cenaclului Flacăra. Poate că acesta este momentul în care Flacăra să se reaprindă. Ceva parcă îmi spune că Adrian Păunescu și-ar dori acest lucru. Țara asta mai are încă foarte mulți oameni talentați, multe valori reale nedescoperite. Și, ca o părere strict personală, cred că Andrei Păunescu ar face față cu brio, fiindcă, nu-i așa, „așchia nu sare departe de trunchi”.

Ce mă întristează însă este lipsa de reacție a vajnicilor noștri politicieni de carton. Aceștia acordă cu nemiluita tot felul de titluri și medalii unor neica-nimeni, dar pentru un OM de calibrul lui Adrian Păunescu nu am auzit, încă, să pregătească ceva. Probabil că mulți dintre ei vor face figurație la manifestările desfășurate în Craiova, dar cam atât. Figurație de figuranți. Fiindcă dă bine la imaginea lor proprie. Fiindcă vor să arate cât de pătrunși sunt ei de un asemenea eveniment. Aceeași ipocrizie cu care ne-am obișnuit de 25 de ani încoace pe 22 decembrie când îi vedem depunând, chipurile smeriți, coroane de flori la mormintele celor căzuți în ’89. Mulțumindu-le în gând că datorită lor au avut ce fura, ce vinde și ce distruge în țara asta.

Și continui să mă întreb totuși… De ce Republica Moldova poate face ceva în memoria lui iar România nu? Adrian Păunescu este al Moldovei sau al României? Sau al amândurora? A făcut el vreodată această diferență? A gândit el vreodată diferit despre români și moldoveni? Eu unul țin minte cum în 1984 la un spectacol al Cenaclului Flacăra pe stadionul din Bacău Adrian Păunescu a spus, în fața a vreo 20.000 de oameni, un lucru care mie mi s-a „tatuat” pe creier: „Ștefan cel Mare ar învia dacă ar vedea cum arată Moldova astăzi, dar ar muri din nou văzând-o înjumătățită”…

Dată fiind condiția mea de român simplu, cinstit și salariat, cetățean european truditor în marea „democrație” mioritică, nu am putut participa din păcate la aceste manifestări. Însă încep să mă pregătesc de pe acum pentru la anul. Voi pune deoparte ban cu ban și pe 20 iulie 2015 vreau să fiu acolo. Fiindcă sunt român, urmaș de-al lui Ștefan, de-al lui Mihai, de-al lui Țepeș dar, pe lângă aceștia, mă consider și urmaș al lui Adrian Păunescu.

Scris de Marian, 20 Iulie 2014

Log in