web analytics

Pagini

Încă un an… Retrospectivă personală

16 octombrie…

Mai adaug un an la efemera mea trecere pe acest pământ. Un an în care bucuriile au fost aproape inexistente, în care viața a decurs – sau mai bine spus s-a scurs – monoton, imperceptibil. Robotic. Ciclic. Împovărat de grijile de fiecare zi, de încercarea de a supraviețui de azi pe mâine, habar nu am când a trecut. Încerc să fac astăzi o retrospectivă și constat că nu am la ce. Încerc să-mi aduc aminte măcar de câteva momente frumoase și… degeaba. Prea puține.

Singurul eveniment notabil s-a petrecut în urmă cu exact un an, când am reușit să public Lansare 01cartea de poezie „Un simplu OM”. Am reușit să fac acest lucru doar cu ajutorul unor persoane deosebite. Trebuie să mulțumesc – din nou – lui Dănuț Deșliu din Drobeta-Turnu Severin – editorul cărții, care a venit din celălalt capăt de țară special pentru asta, lui Florin Țuțuianu – un om de o mare valoare artistică, lui Iulian Cântea – un folkist deosebit, dar și tuturor celorlalți care au binevoit să ia parte la acest eveniment. Și nu în ultimul rând, mii de mulțumiri mătușii mele Helena Agatstein, fără de care acest eveniment nu ar fi fost posibil.

Nu am făcut atunci mare publicitate pe Facebook, deși mi-ar fi plăcut să vină cât mai multe persoane, ci am pregătit totul în secret fiindcă am vrut
să fac familiei mele o surpriză de ziua mea. Și am reușit. Nimeni nu a știut nimic până acolo, în sala de festivități a Asociației Nevăzătorilor Filiala Bacău, sală care ne-a fost pusă la dispoziție de o altă persoană cu suflet mare: doamna Laura Damian, președinta acestei filiale.

Lansare 03Am scris ne-a fost pusă la dispoziție întrucât am avut onoarea să pot organiza o dublă lansare: eu volumul „Un simplu OM”, iar Florin Țuțuianu un CD cu muzică folk, „Așteptări târzii”.
Cum am spus, am organizat evenimentul fără să afle familia mea, întrucât acesta a fost dedicat soției mele, Violeta, dar mai ales pentru mama Milica, bunica mea, căreia o viață întreagă i-am spus mamă. Și sunt bucuros că am reușit să o fac fericită. Nu am văzut-o niciodată atât de fericită. Și mai presus de toate mă bucur că am făcut acest lucru fiindcă din păcate pe 17 ianuarie 2015 ea a plecat… „dincolo”… La despărțire, înainte de a se așeza capacul, am strecurat în sicriu, lângă ea, o carte. Să aibă ceva de la mine acolo unde este și să o citească pe îndelete…

Lansare 02

După ce s-a închis 1Tv în decembrie am stat în șomaj până în februarie, când m-am angajat la Euro Tv. Nici aici nu e mare scofală, salariul este o mizerie așa cum este dealtfel peste tot în țara asta, dar măcar am rămas în domeniul pe care-l iubesc și în care am activat în ultimii 19 ani.

În rest… nimic. O viață searbădă, o continuă luptă pentru a supraviețui de pe o zi pe alta. De acasă la muncă și de la muncă acasă, cu reluare în ziua următoare. Între acestea, timp pierdut pe Facebook unde îmi mai vărs năduful vis-a-vis de „iubiții noștri conducători” și de poporul ăsta adormit. Sunt conștient că această activitate a mea nu va schimba cu nimic mersul lucrurilor în țara asta, dar măcar nu tac, nu mă ascund și nu mă complac în situația în care ne-au adus politicienii cu ajutorul nostru, al tuturor.
Probabil va veni și ziua când voi renunța, fără nici o părere de rău, la Facebook. Deja am început să mă distanțez.

Poate că alții și-ar putea face o retrospectivă mult mai amplă, povestind de la grătare, din excursii, de la petreceri, ce mașină și-au luat, ce afaceri au mai făcut. Bravo lor. Eu nu am ce.

Mă apropii de jumătate de veac pe acest pământ și nu am cu ce mă lăuda mie însumi. Privesc în urmă și nu văd nici o realizare. Zero. Am trecut ca peștele prin apă.

Dar asta e… Voi continua să-mi duc zilele anonim, neștiut de aproape nimeni. Voi continua să mă bucur că sunt. Că mai sunt. Și rămân „Un simplu OM”…

Marian, 16 octombrie 2015