web analytics

Pagini

9 decembrie 2012 – șansa României de a (mai) fi

Am încercat să mă țin deoparte de campania electorală care, cel puțin oficial, tocmai s-a încheiat. Însă, dat fiind domeniul meu de activitate, am avut ocazia să văd și să aud majoritatea candidaților pentru Colegiile băcăuane în emisiuni de promovare electorală sau în dezbateri. Și-au expus pe rând motivele pentru care candidează, și-au prezentat ideile, proiectele, ce vor face ei dacă vor ajunge în Parlament sau în Senat. Mă rog, măcar la nivel declarativ, doar era campanie, nu? Că după, odată ajunși acolo, mai văd ei…

Am văzut și auzit, de asemeni, părerile omului de rând, a persoanelor intervievate pe stradă.

Care ar fi numitorul comun între cele două părți? Am constatat că nici unul. Românul de rând nu mai are încredere în nimic din ceea ce înseamnă politician. Dacă până prin primăvară-vară din ce în ce mai mulți înclinau spre USL ca salvatori ai națiunii, acum, după câteva luni, s-a spulberat totul. Duminică nu vor vota pentru USL, ci contra PDL mascat în ARD. Lăsând eoparte faptele „de vitejie” făcute de guvernarea PDL-istă, acest vot contra se datorează și „migrației” din prima jumătate a anului a PDL-iștilor. Am auzit multe persoane întrebându-se: noi ce să mai votăm? Ce să mai alegem? PSD cu PDL-iști? PNL cu foști membri PDL? De ce au plecat ăștia din PDL spre alte partide abia acum, când barca lor se scufundă? Spun azi că nu sunt de acord cu măsurile luate pe vremea guvernării Boc al n-șpelea pe care chiar ei le-au votat? Atunci nu am auzit să se opună vreunul. De ce nu au plecat atunci din PDL?

Aceiași români de rând au fost apoi dezamăgiți cumplit când au votat pentru a schimba președintele. Ce s-a întâmplat după 29 iulie este dovada clară că în România NU există democrația pe care ne-o tot „cântă” individul ăsta. Dacă expresia vine din limba greacă (demos kratos – poporul deține puterea), în limba română s-a văzut exact contrariul. CCR a călcat în picioare voința a 7 milioane și jumătate de români spre satisfacția unui număr de nici măcar un milion, expunându-ne un motiv de-a dreptul prostesc: lipsa cvorumului. De fapt Occidentul stabilise deja că Băsescu trebuie să rămână în funcție. A fost o perioadă tulbure, în care vajnicul mesager al democrației americane în România era extrem de „îngrijorat” iar mai-marii UE se răsteau la noi ca la propriii lor sclavi (nu că n-am fi, de fapt). Dacă și eu începusem să am încredere că USL va reuși să facă ceva, după tot circul european creat atunci m-am dezumflat complet. Personal consider că Ponta a făcut atunci o mare și ireparabilă greșeală. Trebuia să se ducă în acele momente la Merkel și Barroso cu Constituția României în mână și să le ceară să-i arate care este articolul care impune prezența la vot a 50% + 1 dintre alegători. Dacă Merkel a pus botul la minciunile unui bolnav, asta-i treaba ei. Dar ea este cancelarul Germaniei și nu al României. Așa că, oricât de mare ar fi ea în Europa și chiar dacă și România face parte din Uniune, din câte știu eu granițele (încă) nu s-au desființat. Fiecare țară își are (încă) propriul Guvern și hotărăște ce e mai bine pentru ea. Sau așa ar trebui… Unde ești tu Ceaușescule? Parcă îmi răsună și acum în urechi vocea ta: „neamestecul în treburile interne”…

La momentul acesta este deja clar că USL-ul va câștiga fără probleme, cu toată zbaterea lui Băsescu și cu toată strofocarea lui disperată de a ne convinge că USL-ul nu este format decât din „pușcăriabili”. Și-a găsit să ne spună asta însuși pușcăriabilul-șef… Ăla care pentru mine, din 29 iulie nu este decât un nimenea-n drum. L-am demis. Eu și încă 7 milioane și jumâtate de români. Iată, au trecut 4 luni de când România nu mai are un președinte legitim, ales de popor. Oricît încearcă el să ne convingă. Da, a fost ales în 2009 (oricum încă nu e clar cât de corect a fost atunci rezultatul), însă apoi a fost demis. Pe 29 iulie 2012.

Dar ce va fi după 9 decembrie, e greu de spus. Probabil încă o mare dezamăgire pentru români. Fiindcă, judecând realist, dată fiind situația actuală a țării, oricine ar veni la putere și oricât de bine intenționat ar fi, minuni nu va putea să facă. Vor mai trece niște ani grei până vom reuși să reparăm ce au stricat cei care au fost. Vom avea mult de tras până să reușim să readucem România măcar acolo unde era prin 2007 – 2008. Abia apoi vom putea vorbi despre viitor. Salarii și pensii mai mari – nici pomeneală! Deci nici nivel de trai. Colac peste pupăză, din 2013 începem să plătim datoria către FMI. Cel care guvernează de fapt din umbră țara. Cel care ne impune câți oameni să mai lăsăm fără pâine pentru că tot ce contează este Măria-Sa Banul.

Avem o țară plină de ultra-mega-super-hypermarketuri, dar producția internă e pe chituci. Industria României a fost falimentată cu bună știință de cei care s-au perindat pe la conducere de 23 de ani încoace. Românul a fost sărăcit în mod voit și dezbinat în interesul marilor bogătași ai lumii. Bogățiile subsolului au fost vândute pentru niște sume derizorii față de valoarea lor reală, pădurile au fost măcelărite în mod barbar, pentru orice investiție pe care ar trebui să o facem avem același invariabil răspuns „nu sunt bani”. Baliverne! Bani sunt. Dar numai pentru „cei aleși”. Aleși de marile puteri. Fără să intru în amănunte, aș aminti doar cum a tocat atâtea miliarde o pațachină blondă ajunsă ministru împinsă fiind de la spate (probabil și la propriu și la figurat) de un dezaxat pe care românii și l-au ales drept președinte…

Țara asta a ajuns o curte fără câini în care fiecare intră oricând și ia ce vrea.

În timpul acestei luni de campanie elctorală am auzit tot felul de idei. Unele bune, altele de-a dreptul idioțenii. Însă dintre toți cei care au vorbit în platoul televiziunii nu am auzit nici măcar unul să spună ceva concret referitor la revigorarea industriei și agriculturii românești. Toți au ca laitmotiv atragerea investitorilor străini și fondurile europene. Dar ceva românesc…? Ioc! Din pledoariile lor reiese doar că noi, românii suntem niște neputincioși fără străini. Noi nu putem construi fabrici pentru a avea producție. Trebuie să vină alții să investească. Noi nu putem face nici măcar niște irigații pe câmp dacă nu ne dă Europa bani… Băi a naibii treabă! Deși nu sunt un adept al comunismului, am un mare respect pentru ce au făcut ei. Pentru ce au reușit să construiască ei ca să aibă azi ce fura străinii. Transfăgărășanul și barajul Vidraru au fost construite în aceeași perioadă. Sfredelind prin creierii munților, dinamitând mii de tone de stâncă, făcând ceea ce a fost desemnată cea mai frumoasă șosea din lume, iar din spatele acelui mastodont de beton apa dă naștere la atâția megawați de electricitate. Toate astea în doar 6 ani! Ok, am vrut să fim liberi. Am vrut să fie democrație. Și iată că în 23 de ani de așa-zisă democrație nu s-a reușit finalizarea unei autostrăzi în câmp deschis între București și Litoral. Dar s-au demolat mii de fabrici și s-au adus supermarket-uri. Altfel spus, s-a anihilat ceea ce băga bani în buzunarul românului și s-au făcut fabrici de scos bani. De sărăcit.

Mai spuneau candidații că vor să ajungă la conducere fiindcă vor să facă ceva pentru popor, pentru românul de rând. Alte baliverne! Mai contează omul în ecuația democratică? Atunci când sistemul sanitar e la pământ și, după ce ți se oprește din salar CAS-ul, dai alți bani la medici, asistente, infirmiere, etc ca să fii băgat în seamă, trebuie să te mai duci și cu pansamentul și seringa de acasă, fiindcă spitalul nu mai are fonduri… Atunci când în sistemul de învățământ „gratuit” trebuie să cheltui cu nemiluita ca să-i cumperi copilului manuale, trebuie să plătești fondul școlii (care nu este legal, dar este omniprezent sub diverse denumiri și motive), trebuie să mai dai și la fondul clasei, trebuie să mai dai și pentru a se cumpăra în clasă bănci, scaune, tablă, parchet, perdele, etc fiindcă Inspectoratul Școlar nu mai are fonduri… Dar unde mama naibii sunt fondurile, că la taxe și impozite suntem recordmeni în toată Europa! Plătim cele mai mari taxe și avem cele mai proaste servicii.

Dacă încalci legea primești amendă. Dacă ești cinstit, plătești taxele. Deci tot un drac…

M-am tot gândit că 9 decembrie este ultima nostră șansă de a salva România… Dar tot nu-mi pun mari speranțe, fiindcă în privința votării românul este mai imprevizibil decât un cutremur. Ba nu se prezintă la urne, ba îi votează azi tot pe cei pe care ieri îi înjura. Am tot auzit „vrem o țară ca afară”. Da. toți vrem. Dar cu mentalitatea noastră actuală lucrul ăsta este pur și simplu imposibil. Abia s-au adunat vreo 30 de oameni să protesteze când au venit Merkel și Barroso, dar 80.000 (80 de mii) de persoane au îndurat frigul ca să pupe niște moaște. Atunci de ce se mai plâng? Să stea lângă moaște și să le pupe până ce ele le vor da salarii și pensii decente! De ce se plâng? ”Dumnezeu dă, dar nu bagă și-n traistă”. Uite că efortul ăsta trebuie să-l facem noi. Însă din păcate povestea cu drobul de sare este astăzi, în România secolului XXI, mai actuală ca oricând…

Și până la urmă „eu cu cine votez”? USL (PNL + PSD + foști PDL-isti)? Mă luminez la „Flacăra violet”? Mă ARD tot cu ăia care ne-au vrut binele închizând spitale, școli, tăind salarii și pensii, sau spun un „nem tudom”, închid ochii și pun ștampila unde s-o nimeri? Grea decizie…

Log in