web analytics

Pagini

Az a szep cu USL

Țin să precizez încă de la bun început un lucru pe care l-am mai spus: nu am nimic cu nimeni, de orice naționalitate sau religie ar fi el, atâta timp cât este om. Noi, românii, trăim laolaltă cu turci, tătari, greci, sârbi, evrei, armeni și alții. Avem destul loc, încăpem toți în țărișoara asta, atât cât e ea. Nu am absolut nimic nici cu maghiarii. Cu acei maghiari care își văd de viața lor, de muncă, de familii la fel ca oricare dintre noi. Am rude în Târgu Mureș, am prieteni și în Ardeal și în Ungaria. Știu cum gândesc și cum se comportă. Marea mea problemă sunt cei ce poartă denumirea generică de unguri. Pentru mine cetățeanul maghiar e una și am tot respectul pentru el, dar ungurul este cu totul altceva. Ăsta trebuie stârpit. Hunor, Bela, Tokes și ceilalți de teapa lor.

Pe 9 decembrie am fost la vot. Fără prea multă tragere de inimă, fără prea mari așteptări. Am votat, la fel ca mulți cetățeni ai țării nu pentru că USL mi-ar fi inspirat cine știe ce încredere, ci pentru că era singura alternativă de a înlătura PDL-ul și UDMR-ul de la conducerea țării. Nu a fost un vot sincer pro-USL, ci unul anti-PDL-UDMR.

Astă-vară, și înainte și după Referendum, USL-știi strigau sus și tare că în nici un caz nu vor face vreo alianță cu UDMR. Și acum, când încă nu s-a uscat cerneala pe buletinele de vot, vine bomba: Ponta vrea să invite UDMR-ul la negocieri! Ce să mai negocieze? Țara? Cât a mai rămas din ea? Cu 65-66% din sufragii USL chiar nu are nevoie de UDMR!

Astăzi, 10 decembrie 2012 este ziua în care Ponta și Antonescu m-au dezamăgit cumplit pentru a doua oară. Puțina mea încredere pe care o mai aveam în ei s-a spulberat complet. Am devenit mai ceva decât Toma Necredinciosul. Dacă îi vor chema pe UDMR-iști chiar și pentru a le spune „bună ziua”, pentru mine nu mai există nici USL, nici altă formațiune politică, nici politicieni. România însăși o voi pune sub semnul întrebării.

Ieri am votat. Pentru schimbare, pentru mai bine, pentru români, pentru România. Dacă țării îi va merge mai bine, atunci la fel îmi va fi și mie. Dar astăzi, după o zi, mă simt deja umilit, mințit, trădat,  înșelat, furat. Astăzi îmi pare rău că m-am prezentat la urne. Dacă vroiam ca UDMR să fie în continuare la conducerea țării îi votam direct pe ei și nu USL. Să mai cred vreun cuvânt de-al lui Ponta sau Antonescu? Nici nu mă gândesc! Astăzi îi așez pe aceeași bancă pe care sunt Băsescu, Boc, Udrea și toți ceilalți care de 23 de ani încoace au vandalizat țara. Nu mai am nici o fărâmă de respect pentru astfel de paparude.

Pentru ce are USL nevoie de unguri? Ce să negocieze cu ei? Țara Românească? Constituția? Sau e vorba de niscaiva „dedesubturi” bănoase și au nevoie unii de ceilalți întru propria lor îmbogățire?

În 29 iulie, când țara ar fi avut nevoie de votul lor, ungurimea a stat acasă. În Harghita și Covasna prezența la urne a fost printre cele mai slabe. Au boicotat Referendumul la îndemnul unor cretini cărora nu le mai ajunge cât au agonisit deja. A unor descreierați pentru care primează doar interesul personal, indiferent cât rău ar face țării întregi. UDMR-iștii au declarat cu câtva timp înainte de scrutinul din decembrie că nu fac deocamdată nici o alianță, că așteaptă să vadă mai întâi cine va câștiga alegerile. Altfel spus, ca întotdeauna, să se bage și ei cu învingătorii, să acceadă direct la ciolan. Din câte știu, în România prostituția nu este legalizată. Atunci de ce lăsăm aceste curve ordinare ale politicii românești să facă ce vor ele în țara asta? De ce lăsăm câțiva cretini să facă ce vor ei în România?

Cu ungurii vrea USL să să negocieze revizuirea Constituției? A ajuns Constituția României de negociat? Halal clasă politică!

Voi face o foarte succintă paralelă între ce scrie în Constituție și realitatea de fapt, comentând doar câteva fragmente:

ARTICOLUL 1
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
 

Deci indivizibil! Așadar care este treaba cu autonomia despre care tot behăie Hunor, Bela și ceilalți? Aceste două puncte sunt foarte clare și nu lasă nimic interpretabil.

ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil.

Atunci cum își permit ungurii toate neroziile? De ce Statul român nu ia măsuri? Doar pentru ca la putere să rămână „cei aleși”?

ARTICOLUL 4
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
 

Textul este foarte clar. Români, turci, tătari, evrei, sârbi, ucrainieni, armeni, aromâni, greci, încăpem aici, ne înțelegem unii cu alții, suntem prieteni, ne întemeiem familii, muncim împreună, construim împreună. Numai ungurii nu mai au loc de noi! Ăștia nu mai încap! Ba că Ardealul e al lor, ba că vor autonomie, ba alte baliverne…

Dar aș vrea să-l întreb pe Hunor sau pe alt „vajnic lătrător” de nem tudom, pe unde au umblat urmașii lui Attila până prin secolul IX, când au fost pentru prima dată atestați documentar pe meleagurile noastre? Hălăduiau cu neamurile-n caravană de prin Urali pe lângă marea Azov, au trecut Niprul, apoi Nistrul și li s-a gripat căruța taman la noi? Au găsit aici femei frumoase și s-au comportat, evident, ca hunii? Fiindcă noi eram deja aici cu cel puțin încă 20 de secole înainte de a veni Pișta cu gașca lui…

ARTICOLUL 6
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
 

Din câte se vede, cretinii ăștia ori nu au citit Constituția ori se fac că „nem tudom”… Au toate drepturile garantate prin Constituție dar tot nu le ajunge! Sau ar fi trebuit scrisă și Constituția României doar în Ungurește…?

ARTICOLUL 13
În România, limba oficială este limba română.
 

Deci limba română. Punct. Nu este loc de comentarii și interpretări. Asta înseamnă că din Constanța până în Satu Mare și din Drobeta până în Suceava, trecând prin Covasna și Harghita, orice om, cetățean român, este obligat să știe și să vorbească limba română. În casă nu ai decât să vorbești și chineza, te privește. Dar de ce să intru într-un magazin din România să cer o pâine și să mi se spună „nem tudom”? Iar dacă-i spun câteva pe românește mai neaoș, imediat „tudom”…

Iată așadar cu cine vrea USL revizuirea Constituției… Chiar cu cei care o încalcă în mod flagrant! După Lovitura de Stat din 1989 s-a tot schimbat și încă se vrea (iar) schimbată Constituția. Sau revizuită fiindcă nu mai corespunde ba cerințelor Uniunii Europene, ba timpurilor în care trăim. Curios este că francezii au și astăzi Constituția din 1791, americanii din 1787, dar nu i-am auzit că ar fi veche și trebuie revizuită…

Lăsând deoparte Legea Supremă a țării, voi lua un alt exemplu: Legea nr. 14 din 9 ianuarie 2003, mai cunoscută drept Legea Partidelor Politice. În care scrie clar:

Art. 3. – (1) Pot funcţiona ca partide politice numai asociaţiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, şi care militează pentru respectarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale, a ordinii de drept şi a principiilor democraţiei constituţionale.
(2) Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activităţi pe care le organizează, încalcă prevederile art. 30 alin. (7), art. 37 alin. (2) sau (4) din Constituţie.
 

Alooooo! Parlamentul! Guvernul! CCR! MAI! Instituțiile statului! Voi faceți legi dar sunteți primii care le încalcă! De ce mama naibii încă mai există UDMR dacă avem această lege? De ce sunt lăsați Hunor, Tokes și ceilalți s-o țină în continuare pe a lor? De ce Barna mai este încă în libertate? De ce primarul din Covasna mai este liber după ce a arborat un alt drapel la Primărie? Sau mai bine întreb de ce mama dracului v-am ales?

Ar fi de dorit ca Parlamentul să dea o lege a cetățeniei. Adică să fii cetățean român. Nu cetățean român de origine maghiară sau de etnie romă, ci doar cetățean român. Punct. Atâta timp cât ești cetățean al acestei țări trebuie să respecți legile României. Ai toate libertățile prevăzute în Constituție, îți păstrezi tradițiile etnice, ai manifestări culturale specifice, ai presă, radio și Tv în limba maternă, acasă la tine poți vorbi orice limbă vrei, dar când ieși în societate nu ești decât cetățean român, la fel ca oricare altul.

Și până la urmă de ce am votat astfel de politicieni? De proști! Am ajuns un popor căruia de 23 de ani încoace i se face capul mare cu povești despre binefacerile democrației valabile doar pentru câțiva aleși. Un popor dezbinat, de descreierați care se înjunghie și se ucid pentru 2-3 lei, de animale specifice junglei democratice în care omenia a fost anihilată și fiecare e în stare să calce pe cadavrele celor din jur doar pentru a răzbi el, o nație pentru care dacă ai o mașină mai bengoasă te crezi superior celui care merge cu autobuzul, un neam în care mârlănia și ipocrizia sunt absolut normale, ființe cu aspect umanoid dar îndobitocite și sărăcite de „sfintele povețe” ale unor preafericiți cărora nu le mai încape burdihanul în merțane, cireadă de mii de vite care îndură ploi, viscole și se calcă în picioare la pupat moaște dar ca să meargă la un miting la Cotroceni e prea frig, „vrem o țară ce afară” dar având încă o mentalitate de secol XV… Mulți se duc la biserică, „poate mi-o mai destupa Dumnezeu mintea”… Aiurea! Mintea nu ți-o destupă nici Dumnezeu nici Sfântul Petru dacă tu, omul, nu vrei asta.

Românul s-a obișnuit să aștepte să primească totul pe tavă. Întotdeauna trebuie „să vină cineva” să rezolve ba una, ba alta. Cine? Chinezii? Rușii? Americanii? S-a boierit românul în așa hal? Asta aste adevărata apocalipsă! Nu vine nici asteroidu’, nici cutremurul, nici potopul. Astea sunt fenomene perfect naturale. Apocalipsa ne-o facem noi înșine. Prin prostia noastră. Prin delăsare, prin ipocrizie, prin răutate, prin fudulie. Povestea cu drobul de sare este mai actuală ca oricând.

Ce văd eu încercând să privesc spre viitorul nu foarte îndepărtat al țării? Nimic bun. Cei în care am mai avut o brumă de încredere m-au înșelat mișelește. Orice pact făcut de ei cu UDMR reprezintă pentru mine trădarea supremă. Eu i-am votat ca să începem să reconstruim țara. Mi se rupe mie de Uniune, de Europa, de Merkel, de Barroso… Să o aducem măcar acolo unde era prin anii ’70. În România acelei perioade, așa comuniști cum eram atunci, am construit tot ce se poate fura acum. Eram în blocul comunist dar erau bani. În democrație banii au dispărut, ba chiar suntem înglodați în datorii. În comunism s-au construit fabrici, oamenii aveau unde munci, România producea. În democrație se dărâmă fabricile și se aduc mall-uri cu capital străin. Adică fabrici de scos banii din buzunarul românului și din țară. În comunism îți vedeai de muncă, primeai casă, plecai în concediu la mare, la munte, puteai ieși la pensie din aceeași întreprindere. În democrație ești norocos dacă găsești un loc de muncă plătit cu salariul minim pe economie. Care nici acela nu vine la timp ba fiindcă e criză, ba fiindcă patronul și-a luat o mașină nouă sau mai are de făcut un etaj la vilă. Ca să pleci într-un concediu de o săptămână trebuie să strângi bani tot anul iar când pleci constați că prețurile s-au dublat, deci încă îți mai trebuie bani. În comunism nu găseam banane, portocale, kiwi, avocado sau ananas pe toate drumurile. Mulți copii nici nu știau ce-s alea. Și…? Aveam mere românești, piersici, prune, caise, struguri, căpșuni și atâtea altele. Acum, în democrație avem atât toate fructele exotice cât și mere, pere, piersici, căpșuni, struguri, caise aduse de prin Turcia, Spania și alte țări. Că noi nu mai putem produce. Nu (mai) sunt bani ca să facem bani… Acum toți copiii știu ce-s alea banane sau portocale, le văd în magazine, dar mulți dintre ei încă nu le știu gustul…

Piața e liberă, fiecare comerciant își stabilește prețurile ridicându-le nejustificat exact de sărbători pe motiv că a crescut euro. Sau dacă euro scade, a crescut dolarul. Dacă astea nu țin, atunci s-a scumpit benzina. Sau curentul. Sau gazul. De fapt nu a crescut decât setea lor de înavuțire. Fiindcă asta este în realitate capitalismul: îmbogățirea bogatului prin sărăcirea săracului.

Din câte observ, politicienii români din orice formațiune politică dintre cele care s-au perindat pe la putere, respectă cu sfințenie „Decalogul lui Chomsky”, cele 10 porunci ale manipulării maselor.

Ce ar fi de făcut? Greu de spus. Soluții sunt. Problema e că nu are cine să le pună în practică. Trebuie „să vină cineva să facă ceva”. Oricine, numai noi, românii, nu. Am luat iarăși o mare țeapă acum, la alegeri. Am îndepărtat o haită de lupi și am adus una de hiene. Stăm și înjurăm la Tv sau pe facebook, dar ceva acțiune – ioc. În Piața Universității sau la Cotroceni se circulă în condiții de iarnă, deci nu avem unde ne parca mașina pentru a participa la un miting. Și nu se aduc nici moaște. Așa că preferăm să strigăm „jos Băsescu” în fața televizorului, tolăniți în fotoliu, cu o bere în mână. „Las’ că s-or găsi ei câțiva să-mi apere și mie drepturile, de ce să mai îngheț și eu pe acolo”?

Și totuși, ce am putea face? Să organizăm noi, poporul, alte alegeri, nu putem. Și chiar dacă am putea, pe cine să alegem? Eu unul încă nu l-am văzut pe cel despre care să pot spune cu inima deschisă „am încredere în el, merită să fie acolo”… Oricât ne învârtim și privim în jur vedem aceleași personaje care de 23 de ani bântuie pe la conducerea țării. Să facem democrația ad litteram? Demos-kratos – Puterea în mâinile poporului? Nici asta nu se poate. Să presupunem prin absurd că ne ridicăm noi, poporul, pornim o revoltă și îi pedepsim pe cei care și-au bătut joc de noi atâția ani. Îi împușcăm, îi spânzurăm, îi călcăm în picioare, nu asta e important. Dar apoi…? O masă de oameni nu poate conduce o țară decât spre distrugere. Ar fi exact ca o turmă de animale însetate care simt apa la câțiva kilometri. S-ar pune în mișcare dărâmând totul în cale. Acest lucru este ilustrat genial de Gustave Le Bon în cartea sa „Psihologia mulțimilor”, scrisă în 1895. Au trecut mai bine de 115 ani, dar este atât de actuală încât pare desprinsă din realitatea de astăzi. O carte pe care care o recomand tuturor. Nu doar pentru a fi citită cât pentru a fi înțeleasă.

Și până la urmă… Ce facem? Jucăm „Az a szep” cu USL și UDMR?

Scris de Marian, 11 Decembrie 2012