web analytics

Pagini

Când nesimțirea nu are limite

Mircea Toader reloaded

“În legătură cu afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii de la Realitatea TV, doresc să îmi exprim regretul pentru modul în care am definit o situaţie nefericită şi nedorită. De altfel, am retractat imediat respectiva declaraţie şi mi-am cerut scuze publice pentru ea. Am încercat în aceste zile să îi ajut pe toţi cei aflaţi în nevoie – şi pe cei care au apelat direct la mine şi pe cei care nu au avut această posibilitate. De asemenea, foarte mulţi cetăţeni mi-au semnalat indignaţi o anumită stare de fapt, o anumită desolidarizare şi nepăsare din partea unor concetăţeni”, afirmă Toader, într-o declaraţie de presă remisă Ziare.com.

“Sub această impresie, am comis o greşeală de exprimare pe care o regret. Ca om politic nu aveam voie să mă las purtat de impulsurile de moment şi să generalizez unele cazuri semnalate de către oamenii din comunele afectate de gravele intemperii care au afectat România în aceste zile. Indiferent de cauze şi efecte, trebuie să fim solidari între noi atunci când avem de-a face cu situaţii tragice şi să continuăm efortul de întrajutorare. Greşelile trebuie asumate cu sinceritate, mai ales de către noi, cei care activăm în spaţiul public. Sper să fiu înţeles pentru această regretabilă eroare şi să îmi fie acceptate scuzele publice”, a încheiat Toader.

Iată ce înseamnă nesimțirea fără margini. De fapt ăsta e jocul guvernanților: fac sau spun ceva, apoi așteaptă. Dacă poporul nu reacționează, atunci e bine. Rămane pe a lor. Dacă se ridică voci împotrivă, atunci încep cu “n-am vrut”, “n-am știut”, “e o greșeală”, etc.

Nu, Toadere, nu a fost o greșeală. Ai spus exact ceea ce gândești, ne-ai arătat cum ne consideri tu pe noi, românii. La fel ca și ceilalti colegi ai tăi. Suntem viermi, suntem ciumpalaci, suntem niște cifre în statistici, suntem orice, numai oameni nu. Doar din 4 în 4 ani ne ridicați la rangul de electorat. Și tot din 4 în 4 ani vă amintiti să pregătiți frumoasele și pretioasele cadouri în pungi portocalii… Pește, parizer, “bunătățuri”… Cadouri pe care le mâncăm într-o zi si apoi le plătim cu vârf și îndesat încă 4 ani… Dar nu, greșeala nu a fost a ta, ci a noastră, ca națiune. Aceea că v-am ales.

De acum orice ai spune și orice ai face, “porumbelul” a zburat deja.

“Sub această impresie“… Dacă-ți deplasai și tu fundul ăla gras și nu așteptai să ți se aducă pe tavă informații sau zvonuri, poate nu mai aveai “impresia”. Dacă te urcai și tu într-un camion cu ajutoare și te deplasai în acele zone poate nu-ți mai dădeai drumul la gură aiurea. E drept că nu aveai condițiile din limuzină, dar nu mureai, oricum. Din păcate… Aș da o sută de îmbuibați ca tine pentru doar unul dintre acei “bețivi” de care spuneai.

Ca om politic nu aveam voie să mă las purtat de impulsurile de moment şi să generalizez unele cazuri“, spui tu. Da, așa e, nu aveai voie. Dar ai făcut-o. Deci dacă unul ca tine, care se află la cârma țării, nu respectă regulile, ce pretenții să ai de la noi, cei “de jos”?

Dacă Băsescu tropăie cu ghetele pe Constituția României, noi ce să mai respectăm? Când se impune o regulă, primul care trebuie s-o respecte este tocmai cel ce a impus-o.

“Sper să fiu înţeles pentru această regretabilă eroare şi să îmi fie acceptate scuzele publice”, mai spui. Asta speri tu. Și noi am sperat într-o viață mai bună atunci când v-am ajutat să vă puneti fundurile în fotoliile parlamentare. Iar voi tot cu fundul ne tratați. Nu, Toadere, ne-am săturat de dobitoci ca tine, ne-am săturat de zilnica voastră bătaie de joc. Singura modalitate de a vă scuza este să vă depuneți demisiile. TOȚI! De la Băsescu până la ultimul PDL-ist.

Tot ce faci tu acum se cheamă nesimțire. Nesimțirea de a încerca să dregi busuiocul. Nu mai ține. Eu unul nu te înțeleg. Nu te iert. Nu te mai vreau nici în politică. Și crede-mă că atunci când îți văd fața pe ecranul Tv schimb pe Discovery. Documentarele despre case bântuite îmi dau mai puține coșmaruri decât mutra ta și ineptiile pe care le debitezi. Sau eventual mă uit la un film porno și mi te imaginez în locul ăleia. Asta cred că ți-ar face toți cei pe care i-ai ponegrit când te-ai lăsat purtat de “impulsurile de moment“. Ce “impulsuri” ți-ar da românii… Și zău că atunci când văd astfel de creaturi ca tine aș decreta folosirea obligatorie a prezervativului. Ar scade populația, dar cei ce ar mai rămâne ar fi mai fericiți fără astfel de degenerați.

În ochii mei ești o nulitate, un organism diform care nu are ce căuta printre noi. Și sper că va veni în curand vremea să dai socoteală. Atât tu cât și ceilalti politicieni de teapa ta, din orice partid ar fi ei.

Poate că după ce se vor topi zăpezile va fi inundată Piața Universității… Inundată cu români…

Reiau, în încheiere, îndemnul lui Adrian Paunescu din poezia Marș de adio:

(…) Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară ,
Ia cereţi-vă, puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră,
Mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
Si nu albanizaţi această ţară .
Băgaţi viteză, că vă trece anul
Si s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuş cel mare :

„Nenorociţilor, se rupe şnurul,
La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !

 

Scris de Marian, 14 februarie 2012