web analytics

Pagini

Ce votăm pe două’ș cinci?

De aproape o lună se aud trâmbițele electorale pentru chemarea mulțimii la urne. În vremuri demult apuse un Ștefan, un Mircea, un Mihai, un Vlad erau în funtea oștirii, cu paloșul în mână trecând ca prin varză prin turci, tătari și alte nații năvălitoare. Surlele și trâmbițele sunau adunarea pe câmpul de luptă, gorniștii dădeau semnalul de atac. Milioane de români au murit de-a lungul sutelor de ani de bătălii și războaie.  Voievozii și-au făcut datoria față de țară și de urmașii lor.  Cu ei ne mândrim, lor le mulțumim, fiindcă datorită lor putem trăi astăzi în România. E drept că o Românie mai mică decât ne-au lăsat-o ei. Dar avem o țară. Încă o mai avem cât de cât…

Trâmbițașii de azi sunt doar simpli tromboniști. Și nu mă refer aici la artiștii profesioniști care au absolvit Conservatorul și își desfășoară onorabil activitatea în diverse orchestre simfonice. Pentru aceștia am tot respectul. Mă refer la cei care „dau din goarnă” fără rost în încercarea de a prosti cât mai mulți conaționali cum că dacă vor fi votați vor face și vor drege. Da… Vor face prăpăd și vor drege busuiocul, așa cum se întâmplă de vreun sfert de veac încoace. Fiindcă toți provin din aceeași gașcă. Diferă doar denumirea  și culorile partidelor. Bălăcărelile pe care le vedem zilnic la Tv, scatoalcele și scuipăturlie date dintr-o parte în alta nu sunt decât un simplu circ mediatic. Praf în ochii prostimii. Iar cea mai elocventă dovadă este mascarada numită Referendum din 2012. PSD-iști, PNL-iști, PC-iști și alți „iști”, se dădeau toți cu curu’ de pământ că Băsescu trebuie dat jos cu orice preț și cât mai urgent. Și s-a mers, democratic, la vot. 7,4 milioane de oameni au votat ca Băsescu să plece, mai puțin de un milion au vrut (sau au fost… „sfătuiți”) ca el să rămână, restul au fost pe la grătare sau dansau „Pinguinul” pe plajă. Acum continuă cu „Dansul Chiorului”. Și…? După aproape doi ani Băsescu e tot acolo. Încă mai „coabitează”. Un fel de titlu reunit a două filme celebre: „Love story în pat cu dușmanul”. Ziua aruncă unul în celălalt cu rahat iar noaptea se șterg reciproc. În decembrie 2012 mai bine de 70% dintre votanți au pus ștampila pentru USL doar ca să fie contra PDL. Era singura alternativă. Recunosc că și eu mă număr printre tâmpiții care au făcut prostia asta. Iar astăzi „îi iubesc” pe toți deopotrivă. „Toți o apă și-un pământ”… Marele Imperiu USL-ist propovăduia atunci o Românie mai bună, un trai mai bun, repararea aberațiilor comise de PDL, și alte „povești nemuritoare”. Până au ajuns la cașcaval. Ei mănâncă șvaițerul iar nouă, drept mulțumire, ne aruncă doar găurile. Acum s-a ales praful de USL și a ieșit la rampă USD. Altă Mărie…

Se strofoacă aștia pe la Tv, pe net și prin sms să mă convingă să votez pe X sau pe Y sau reprezentanții formațiunii Z. Pe bune? Stați liniștiți oameni buni, vă pierdeți timpul degeaba.

Ne amintim de Cetățeanu’ lui Caragiale și schițăm un zâmbet amar. Fiindcă ăla măcar avea o oarecare scuză: era turmentat. Or noi, ăștia care cică avem mintea limpede, ne uităm pe afișele electorale, ne scărpinăm după ceafă și ne întrebăm: „da’ eu pe cine votez”? Pe afișul PSD din Bacău de pildă, se lăfăie Ponta și Cosmin Necula. Și sunt mândri că sunt români! În paranteză fie spus, oare dacă nu erau mândri nu tot români erau? Dar nu scrie pe nicăieri cine candidează de fapt. Un fel de „votează, prostule, PSD-ul, nu tre’ să știi tu pe cine trimitem să te (ne) reprezinte la Bruxelles. Tu votează-ne, că de restul ne ocupăm noi”. Vă amintiți reclama la FNI? Aia cu „dormi liniștit…”
Ăilalți mai noi, un fel de „toate-s vechi și nouă-s toate”, adicătelea PMP, fură tot ce găsesc, așa cum au făcut și până acum. S-or fi inspirat ei de la Adrian Păunescu, dar… Degeaba. Nu ține cu imagini gen „te salut generație în blugi” când atâția ani ți-ai etalat tocurile și papornițele care costau 10 salarii medii pe economie bucata. „Ridicăm România”…? Hm… Sincer să fiu, madam Udrea nu mai reușește să-mi ridice nimic, oricât de bine ar arăta ca ființă umană. să fim cinstiți și să recunoaștem, madam arată bine, ca aspect. Dar putregaiul din „mansarda” sa și „mărețele realizări” de până acum o descalifică fără drept de apel. Dacă sloganul ar fi fost „Ridicăm România contra noastră” poate mi-ar fi dat un oarecare imbold. Dar nu. Tot ce mi se ridică este tensiunea.

Deci până la urmă ce votez eu pe 25 mai? Niște personaje care vor să ajungă în Parlamentul European pentru a reprezenta și ajuta România? Să fim serioși. Majoritatea celor care candidează (și care probabil se visează deja acolo) sunt vechi în politica românească, sunt reprezentanții partidelor care s-au perindat pe la putere în ultimul sfert de secol. Timp în care și mulți dintre ei au făcut turul mediului politic românes plimbându-se de la un partid la altul. Și…? Nu au fost în stare (adică nu au vrut) să facă nimic pentru țara asta și pentru națiune aici, acasă, în România și spun că vor face și vor drege de acolo, de la Bruxelles? Ce abureală…
Când clasa politică din România va decide retragerea jandarmilor de la Pungești, când va decide luarea de măsuri drastice împotriva celor care destabilizează țara, când îi va aresta sau expulza pe extremiștii ce visează autonomii, când vor fi arestați mafioții îmbogățiți nejustificat în ultimii 25 de ani și le vor fi confiscate total averile, când se va aloca un minim 10% din PIB pentru Sănătate și tot atât pentru Educație, când domnul deputat X va merge să se trateze în spitalele românești și nu în Austria sau aiurea, când fiul/fiica demnitarului Y va studia într-o școală/liceu din învățământul public ca oricare alt elev, când voi auzi măcar pe unul dintre candidați că vrea să facă ceva pentru relansarea industriei românești de către români, fără a pomeni de investitori străini și multe multe altele, atunci poate – zic poate – voi lua în considerare ștampilarea unei hârtii pentru a mă reprezenta cineva în Europa.

Dar până atunci, pentru a nu supăra pe nici unul – mai știi, poate mă dă careva în judecată pentru discriminare – îi voi ștampila pe toți. Adică voi vota nul.

Fiindcă nu am văzut pe nimeni care  merită să mă reprezinte. „N-ai cu cine, dom’le”…

Votul meu nul reprezintă o palmă trasă întregii clase politice românești. Fiindcă de 25 de ani nu văd decât batjocură. Muncesc ca boul la jug și trebuie să mă împrumut pentru a-mi plăti utilitățile și a trăi de pe o zi pe alta. Iar „domnii” care dorm azi pe mii de euro în Parlamentul României, bani scoși din buzunarele noastre, vor să doarmă și mai bine la Bruxelles, pe bani și mai mulți.
Suntem amețiți și bombardați cu absolut orice ține de „marea familie europeană”, despre cetățeanul european care am devenit de vreo 7 ani, cu alinierea la standardele europene, cu cea mai mare creștere economică din Europa (creștere pe care nu o simțim nici măcar cu jumătate de cent în buzunare) și alte baliverne. Ne-am „aliniat”, ba chiar am depășit prețurile europene. Însă când vine vorba de o cât de mică ajustare și a salariilor, deodată se face liniște, discuția o ia pe undeva pe varianta ocolitoare, trece prin bălării și la final nu se face auzită decât expresia „nu sunt bani”. Pe bune? Păi și atunci unde se reflectă creșterea economică?

Iar acești „bravi români” nu au avut nici o ezitare în a-și vota privilegii și imunități în detrimentul celor pe care mai deunăzi îi rugau cu lacrimi în ochi să le acorde votul. Bine a spus cine a spus că politicienii sunt exact ca porumbeii: când sunt jos îți ciugulesc din palmă iar când ajung sus ți se cacă în cap.

Știm cu toții ce se întâmplă în lume. Știm și în ce mod este condusă România. Știm, de asemeni, și cine se află în spatele marionetelor numite miniștri, deputați, senatori. Dacă ne gândim doar că prim-ministrul României are ca consilier (cacofonie intenționată) pe probleme strategice și de securitate un criminal de război american în persoana individului numit Wesley Clark (despre care am mai scris), membru în Consiliul director al companiei BNK Petroleumo companie petrolieră unde Soros a cumpărat 20% din acțiuni prin intermediul fondului său de investiții Quantum Partners LP iar potrivit site-ului oficial compania în conducerea căreia se află Clark are operațiuni în domeniul gazelor de șist în Polonia, e lesne de înțeles care-i treaba cu Pungeștiul, de pildă.
Știm, de asemeni, că toate marile puteri sunt cu ochii bulbucați și cu laba pregătită pentru a înșfăca Roșia Montană la cea mai mică neatenție a noastră.

Dar mai știm și că lumea a început să se trezească. La nivel mondial au loc ample mișcări de protest despre care aflăm oricât ar încerca mass-media românească să le ascundă în spatele unor emisiuni culturale gen Acces Direct, Măruță, Mireasă pentru fiul meu sau cu vedete de o imensă ținută morală de-alde Drăgușanca, Tonciu, Sexy Brăileanca și tot felul de astfel de pupeze.

   
Și știm că vreo jumătate de planetă, din Mexic în Brazilia, din Statele Unite în Thailanda plus o mare parte de Europă a început „să miște în front” iar marii bancheri au intrat în panică. Simt că pierd controlul și recurg la măsuri disperate pentru a-l recăpăta: în toate țările prima alocare din buget, în general și cea mai mare, se duce către dotarea forțelor de represiune (jandarmi, etc). Apoi crează probleme (exemplu – actualele tensiuni dintre Ucraina și Rusia), manipulează populația pentru ca aceasta să ceară rezolvarea cât mai urgentă a acestor probleme, apoi tot ei vin cu soluția. Exact asta au făcut și la Pearl Harbour, și în Vietnam, și la 11 septembrie, și în Irak și în Afghanistan și în atâtea alte locuri. Deci cel mai probabil americanii vor „scuipa” niște bombe pe la ruși, aceștia le vor răspunde pe măsură, se vor cheltui miliarde de dolari pe armament pentru toate forțele implicate, vor muri niște mii sau poate chiar milioane de oameni nevinovați, iar ei, bancherii, își vor râde în barbă văzând cum li se umflă conturile.

Cum spuneam la început, cândva căpeteniile de oști erau pe cal, în fruntea armatei. Acum stau în birouri în buncăre. De acolo dau ordine pentru ca prostimea să se arunce în luptă. Nu știu, eu unul nu am înțeles niciodată prostia asta, să mă duc eu în calea gloanțelor și a bombelor fiindcă așa îmi ordonă un umflat dintr-un birou… Băi frate, dacă de exemplu lui Obama nu-i convine ce face Putin, atunci n-are decât să se ducă personal la el și să-i tragă un pumn în freză. Pentru ce să ucid eu niște oameni simpli ca și mine sau să fiu eu ucis de ei? Oricum nu câștigă nimeni nimic, ci doar bancherii, cei din umbră. Care stau la loc călduț, feriți de orice pericol.
Iar la noi… Avem o liotă de generali. Pe front cu ei! Să simtă și ei mirosul prafului de pușcă și al fricii! Iar beizadelele de miniștri și deputați să fie acolo, cu ei, nu în cluburile de fițe. Eu unul am depășit vârsta recrutării. Dar mi-ar fi plăcut să fiu chemat. M-aș fi dus la Comisariat sau cum se mai cheamă acum, doar ca să le spun „ce aveți cu mine bă? Pentru ce să mă duc la război? Pentru cine să mor eu? Pentru Chioru’? Pentru că așa a primit Ponta „indicații prețioase” de la consilierul său? Nu, frate! România nu este atacată, deci nu am ce căuta acolo”.

Vedem pe la Tv și pe net cu ce armament se mai laudă marile puteri. Dar să fim serioși, că doar nici ăia nu-s proști. Ce ne arată nouă sunt doar niște jucării învechite. Adevăratele dotări sunt puse bine la păstrare și vor fi scoase doar la momentul oportun, ca element-surpriză. Să nu ne amăgim. În laboratoarele și hangarele secrete americane, rusești, chinezești, indiene, germane și ale altora sunt tehnologii pe care mintea noastră, de om simplu, nici nu le poate concepe. Poate doar să le considerăm idei din filme SF. Ceea ce găsim acum pe piață drept tehnologii de vârf de care noi, populația, ne bucurăm și ne călcăm în picioare pe la oferte, au fost folosite în domeniul militar dar sunt „fumate” de mult timp acolo. Să luăm doar un exemplu: camerele video (handycam) care pot filma cu infraroșu. Era o adevărată nebunie la introducerea lor pe piață spre sfârșitul anilor 90. Mai toată lumea vroia să-și cumpere „ultimul răcnet”, deși practic prea puțini aveau într-adevăr nevoie de această facilitate. Or știm că binocluri, lunete și aparate foto cu infraroșu s-au folosit chiar și în războiul din Vietnam. Care a avut loc acum mai bine de jumătate de secol. Dacă această tehnologie a fost pusă la dispoziția omului simplu, atunci e clar că puterile militare dețin acum cu totul altceva, mult mai avansat și de care noi nu avem habar.

Cât despre războiul în sine, cel mult-trâmbițat de mass-media și de manipulatori, mie mi se cam rupe… Cât de tâmpit poți fi să pleci cu pușca-n mână pe un front pe care nici nu vezi inamicul? Mai crede cineva că în ziua de azi se mai duc luptele ca în 1877 la Războiul de Independență, cu flinta și baioneta sau ca în primul și al doilea război mondial cu Kalașnikov-ul? Acum, când atât rușii cât și americanii au posibilitatea să lanseze o simplă rachetă de la mii de kilometri depărtare și să radă Bucureștiul de pe fața pământului? Ce naiba să caut pe front? Dar mai ales pe care front și în războiul cui?

Iată că nici despre asta n-am auzit vorbind vreun candidat care vrea în Parlamentul European, deși pe mine subiectul mă interesează. Să spună ce va face el concret la Bruxelles pentru ca atât eu cât și copiii mei să nu mai fim bombardați cu știri panicarde, să nu mai vedem atâta manipulare în mass-media și să spună ce măsuri concrete va lua în privința celor care totuși fac acest lucru. Fiindcă războiul, oricare și oriunde ar fi el, nu este al meu, al omului de rând. Eu, recrutul, nu am nimic de câștigat ci voi fi și mai sărac. Dacă voi mai fi…

Deci ce votez pe 25?

Zi de zi ni se bagă pe gât știri și emisiuni despre atragerea fondurilor europene. Vedem atât prin marile orașe cât și prin mediul rural tot felul de proiecte ce se realizează cu astfel de fonduri. Nerambursabile. Și ne bucurăm că nu trebuie să scoatem noi bani de la bugetul statului, al orașului sau al comunei. Că ne vin niște bani „moca.” Oare…? Nu cumva și asta e o capcană în care din păcate am căzut? Nu cumva noi de fapt ne îndatorăm și mai mult? Da, știu: nerambursabile. Și totuși într-o zi, când vom reuși să schimbăm actuala clasă politică, dacă noi, poporul, vom decide că vrem să ieșim din Uniunea Europeană, cum va reacționa Europa? Iar se va pune pe țipat frau Merkel. Că „v-am dat, v-ați făcut, vrem banii înapoi dacă plecați de sub aripa noastră ocrotitoare”…
De ce avem nevoie de fonduri europene? De ce nu suntem în stare să construim noi, românii, în țara asta? Nu sunt bani? Baliverne! Bani sunt. Dar în „anumite” conturi pentru „anumite” persoane, organizații sau partide. Și mai avem și atâtea bogății naturale de care ne lăsăm prădați cu bună știință.

Ce să votez pe 25 mai? Pe cine și pentru ce să trimit în P.E.? Eu vreau ca România să fie guvernată de la București, nu de la Bruxelles. Da, suntem (încă) în Uniune. Și…?
Pentru mine această Uniune ar trebui să fie exact cum este scara de bloc în care locuiesc. Suntem 20 de apartamente, avem un șef de scară, avem un președinte de Asociație, facem Adunări Generale în care decidem cum să ne gospodărim și ce trebuie făcut ca să trăim în armonie, o reparație pe ici pe colo și… cam atât. Nimeni nu-mi impune ce și cum să fac la mine în casă. Nici ce, nici cât să-i dau de mâncare copilului, nici s-o dau afară pe soacră-mea, nici să nu mănânc fasole ca să nu poluez, nici nevastă-mea să poarte îmbrăcăminte de la firma X sau de la second hand. La mine în casă noi, familia, hotărâm cum să trăim.
Și atunci de ce România stă cu capul plecat la orice aberație impusă de U.E.? Pentru că așa vor niște politicieni? Nu. Eu nu sunt de acord cu asta. De aceea nu voi trimite pe nimeni să mă reprezinte. Eu nu sunt cetățean european. Nimic nu-mi indică faptul că aș fi. Dar absolut nimic.

Pe 25 voi merge la vot. Dar voi pune ștampila pe toți. Sau măcar până se termină cerneala pe acea ștampilă.

Altfel spus, VOI VOTA NUL. Acesta este răspunsul meu pentru batjocura la care am fost supus de către toți cei care s-au perindat pe la putere în ultimii 25 de ani.
Și „instig” pe toți cei care simt la fel să voteze nul. Doar așa își pot arăta oprobriul pentru clasa politică și nicidecum prin neprezentare la urne. Doar așa pot da o palmă „iubiților conducători”.

Este foarte posibil ca pe undeva, prin „cercurile înalte”, ferite de ochii și urechile noastre, să se știe deja cine va merge la Bruxelles iar treaba cu votul să fie, ca și Referendumul din 2012, doar o mascaradă pentru a ni se da nouă iluzia că suntem liberi, că e democrație, puterea e în mâinile poporului, noi decidem ce facem în țara noastră, bla-bla-bla… Este foarte posibil ca „acolo” să fi fost deja desemnați „aleșii” după chipul și asemănarea celor ce conduc lumea din umbră. La fel cum, dacă ar exista voință la poporul român, ar fi posibil ca „ei” să aibă o surpriză…

Frați români! Dacă vreunul dintre candidați v-a convins să-l votați, votați-l. Dacă nu, puneți ștampila pe mai mulți pentru a vota nul.

Omule! Cetățene român!
Că pui ștampila pe un candidat sau pe mai mulți este alegerea ta. Dar

MERGI ȘI VOTEAZĂ! 

 

Scris de Marian, 19 mai 2014