web analytics

Pagini

De ce alții pot și noi nu

Citeam zilele trecute niste articole si comentariile de dupa. M-am lamurit din nou ce inseamna mentalitatea romaneasca in orice colt de Uniune Europeana sau de lume. Oriunde ar fi plecat, oricat de dezvoltata si civilizata ar fi tara respectiva, romanul tot roman ramane. Cu exceptiile de rigoare, bineinteles. El nu incearca sa se adapteze, sa invete ceva bun acolo pentru a pune in practica in tara, pentru a ne arata si noua, prostii care am ramas acasa ce inseamna adevarata civilizatie. Orice initiativa a guvernantilor nostri este indelung discutata si repudiata de „stranieri”, desi acolo, in tarile in care ei sunt plecati, astfel de legi sunt in vigoare de mult timp si nimeni nu comenteaza. Doar romanii, cand e vorba ca aceleasi masuri sa fie luate si in Romania. Unul dintre articole se refera la o initiativa legislativa adoptata deja tacit in Senat prin care părinţii care pleacă în străinătate şi îşi lasă copiii în ţară ar putea fi condamnaţi la 10 ani de închisoare. Marea majoritate a comentatorilor au luat foc la asa ceva. In opinia lor asa ceva este inuman si le incalca drepturile. Sunt totusi si unii cu capul pe umeri, care gandesc normal: „Daca Romania ar fi o tara ca Italia, unde unei mame care munceste prea mult si e absenta i se ia copilul, n-ar mai exista situatia asta, s-ar gandi de 10 ori inainte sa-si abandoneze copiii in tara”, spune cineva. „Dar in Romania legile sunt facute ca sa fie ignorate, apoi cum se da o lege ca aia pe care discutam, se urla la neconstitutionalitate”. Un punct de vedere realist. Iata ca romani plecati in Italia pot respecta legislatia de acolo, insa aceleasi masuri legislative nu mai sunt pe placul lor cand e vorba sa fie aplicate si in Romania.

Mai citez din ce a scris aceeasi persoana, plecata din tara in 1993 si stabilita in Italia. Din toate cele care au comentat articolul respectiv, aceasta mi se pare cea mai realista: „mama mea are o pensie de 900 de lei . Ma crezi ca-si face mai multe pofte decit mine? Si nu ma refer doar la mancare sau distractie, dar si la imbunatatiri prin casa. Daca i-as fi lasat-o pe fii-mea, cum fac multi, ar fi continuat sa traiasca o viata de negari, ca sa-i ia si sa-i faca ei de toate, asa cum facea cind eram noi pe raspunderea ei. De ce sa-i fac asta? Nu-i ajunge o viata traita dandu-ne noua prioritate?
Acum e randul meu s-o fac pentru copiii mei, iar ea sa-si traiasca un pic viata, chiar daca tata s-a dus saracul.. de 12 ani… Sa vada, sa incerce, sa manance ceea ce n-a avut parte in tinerete. Cand vine aici o dau afara din bucatarie, o cert cand se apuca sa-mi faca ordine prin dulapuri sau sa dea cu matura. E mama mea, dar e tratata ca musafir, servita ca o doamna.
Altele in schimb prefera sa-si corvodeasca in continuare mamele, cu copiii lor, in timp ce le sterg la fund pe mamele altora, in strainatate, nu platesc nici chirie, nici mincare si tot ele se vaita… E normal asa ceva?

Depinde. Ce unii considera normal este anormal pentru altii. Fiecare intelege normalitatea in felul sau. Si totusi, in cuvintele spuse de aceasta femeie si mama regasesc ceea ce ar trebui sa ne defineasca pe noi toti, ca oameni: respect. Respectul fata de cei care ti-au dat viata si te-au crescut. Banii pe care tu ii trimiti de acolo, oricat de multi ar fi ei, nu pot inlocui sentimentele. Copilul tau are nevoie de tine, vrea sa te vada langa el cand incepe scoala, cand are o serbare, cand are un examen, cand are o problema. Dragostea materna nu se poarta prin corespondenta. Degeaba plangi tu acolo de dorul lui iar el aici de dorul tau. Cand vii in tara intreaba-ti sincer copilul ce prefera: sa muncesti acolo cu anii ca sa aiba el de toate aici, sau mai renunta la unele numai ca sa te vada si sa te simta alaturi zi de zi?

Legea la care face referire articolul nu discrimineaza pe nimeni, ci dimpotriva. Prin aplicarea ei se intentioneaza reducerea numarului de abandonuri familiale, de situatii negative la care sunt expusi copiii si adolescentii ai caror parinti sunt plecati – chiul, alcool, droguri, prostitutie, etc. Exista deja legea conform careia atunci cand vrei sa pleci in strainatate pentru o perioada indelungata trebuie sa numesti un tutore pentru copii, dar nu doar din vorbe, ci sa-l declari legal, printr-un act. Or asta n-o face nimeni, desi e lege. Altfel spus, sa zicem ca tu ti-ai lasat copiii cu mama ta, cu fratele sau cu vecina, dar autoritatile nu stiu acest lucru. Nu exista nimic oficial, deci in teorie copiii tai sunt cam abandonati… Legal, ei nu se afla in grija si supravegherea nimanui.

Ca si la altele, citind comentariile la acest articol, nu stiam daca sa rad sau sa plang. Si din nou nu am putut sa nu remarc cum multi dintre cei revoltati se lauda ca au plecat din Romania avand „la activ” diverse facultati, universitati si alte scoli inalte, insa din felul in care maltrateaza limba romana nu reiese acest lucru. Fiindca este inadmisibil ca un om care a luat macar o diploma de terminare a oricarei forme de invatamant romanesc si spune ca e roman sa scrie si sa se exprime in asemenea hal. Cititi alaturi si cruciti-va: „CORECT, SA LE FIE RUSINE LA TOTI AN FRUNTE CU PRESEDINTELE TARII PT CA AU PROMIS DAU AN FINAL AU DISTRUS TOT!!!!!!!NIMENI NUI BUCUROS SA PLECE DIN TARA SASI LASE FAMILIA ,COPII AN SPECIAL,,,,,DAR SANTEM CONSTRANSI… „ etc. De oricat timp ai fi plecat din tara, nu ai nici o scuza sa scrii in acest fel. Daca te doare de Romania si de romani, atunci trebuie sa te doara si de limba romana. In fapte, nu la nivel declarativ. A da din gura e simplu. Si a da cu pumnul e simplu. Mai greu este insa sa actionezi, sa faci ceva concret. Doamna in cauza, ca de altfel marea majoritate, isi exprima refularile la adresa presedintelui si a conducatorilor acuzandu-i ca au furat, ca au distrus tara si asa mai departe. Si, bieninteles, conform actualei traditii romanesti, asteapta acolo sa i se dea aici. Dar cine i-a ales pe cei care conduc tara? Cine si de ce le-a permis sa faca aceste lucruri? De ce dansa si ceilalti nu vin aici, in tara, sa-i ia la scuturat pe guvernanti? Probabil asteapta ca noi, cei ramasi, sa facem ordine. Apoi vor veni si ei, cand vor vedea ca e mai bine. Cand treaba va fi deja rezolvata.

Gasiti articolul si comentariile la care faceam referire in Gazeta Romaneasca.

Ca sa nu aduc vorba despre Japonia, fiindca mentalitatea asiatica nu va fi in veci inteleasa de romani, iata ca sunt si in Europa destule tari care au renascut ca legendara pasare Phoenix, din propria cenusa. Prima ar fi Germania, care in 1945 era, la propriu, un morman

   

de ruine. La fel, Anglia, Franta, Italia sunt tari in care misuna romanii, le dau ca exemplu de dezvoltare si civilizatie, insa nu spun si cum au ajuns acestea la nivelul la care se afla azi si nici ca prin dezbinare si fuga nu se rezolva nimic. Fiindca ar trebui sa vina in tara si sa puna osu’ la munca. Si nu este vorba de acea munca pentru care primesti un salariu din care agonisesti sa-ti faci casa si sa-ti cumperi una-alta, ci de aceea in care rezultatele sa vad dupa mult timp, poate chiar cateva generatii. Adica exact cum spun multi, „muncesc acolo pentru copiii mei.” Laudabil, intrucatva. Insa copiii tai unde vor munci pentru copiii lor, daca tu nu ai facut nimic sa le asiguri traiul aici, in tara? Ca in Romania au fost 45 de ani de comunism nu mai este o scuza. Daca ne uitam in jur, aproape tot ce e in tara asta s-a facut in perioada comunista. Bun. Dar au trecut aproape 23 de ani de cand traim in capitalism, in democratie. A trecut mai bine jumatate din perioada cat a fost comunism.  Si…? Am facut in Romania macar jumatate din cat am facut in acea perioada „de trista amintire”? Din cate observ, tara asta se indreapta vertiginos spre situatia in care era in 1945. Fabrici distruse, agricultura aproape inexistenta, foametea din ’47 parca e tot mai aproape. Atunci ne asupreau comunistii. Acum…? Spunem ca e democratie… Baliverne! Intr-un stat democratic poporul se aduna, se uneste si impune clasei politice in ce fel sa conduca tara. Nu poporul trebuie sa se teama de guvernanti, ci guvernantii de popor. Pare ca ar fi si cazul nostru? Nu cred. Noi fugim si tipam de departe. Injuram si nu facem nimic. Latram dar nu muscam. Iar cei pe care i-am ales isi spun „cainii latra, caravana trece, deci putem face in continuare ce vrem noi, nu ce vrea poporul”.

Iata, de curand s-a schimbat conducerea tarii. Guvernul, Parlamentul, au astazi alta structura. A mai ramas unul ratacit prin Cotroceni, dar se pare ca nu peste mult timp vom scapa si de el. Din cate se vede noul Guvern a inceput sa faca, in limitele legale si constitutionale ceea ce-si doreste poporul. Incearca sa repare ce au distrus ceilalti. Personal nu ma pot increde orbeste in acest Guvern. Cine s-a fript cu Boc sufla si-n Ponta. Acesti politicieni, in opinia mea mai au de trecut doua examene: unul in noiembrie iar celalalt peste inca macar jumatate de an dupa investitura, sa vad daca se tin de promisiunile facute in campania electorala. Abia atunci voi putea spune daca le voi acorda totala mea incredere sau nu. Insa deocamdata vad ca Romania a inceput sa se urneasca intr-o directie buna. Trebuie sa fim realisti si sa nu visam deja la „lapte si miere” curgand din belsug pe teritoriul mioritic. Vor mai trece inca niste ani grei pana vom putea simti o usoara imbunatatire a nivelului de trai, daca noi, romanii, vom depune munca si sudoare. Este o etapa peste care nu avem cum sari, asa cum nu au putut sa sara nici tarile in care muncim noi acum ca sclavi.

Putem sa ne facem viata mai buna. Putem ridica Romania. Dar pentru asta trebuie sa fim uniti, sa muncim toti, sa fim toti aici, acasa, sa implementam si sa aplicam legi dure care sa pedepseasca exemplar parvenitii, mincinosii, escrocii, hotii, lenesii, clanurile, camatarii, talharii, criminalii. Cine vrea sa traiasca bine in Romania sa ramana in tara si sa munceasca iar cine asteapta sa-i pice sau sa i se dea, poate sa o faca oriunde, dar nu aici. Sa-i excludem dintre noi pe acestia.

Data fiind si aceasta conspiratie mondiala a masonilor, iluminati sau care or mai fi ei, o conspiratie reala, palpabila, pe care orice om cu mintea intreaga o poate observa, Romania poate dispare foarte usor de pe harta. Atat ca popor cat si ca stat. Nu sunt legende, nu e o gluma, ci e un fapt cat se poate de real. Suntem vanduti pur si simplu atat ca natiune cat si ca tara exact ca vitele la targ. Stim asta, vedem asta, simtim pe pielea noastra, dar continuam sa tipam fara sa facem nimic. Iar cand ne vom hotari sa actionam va fi, poate prea tarziu.

Iata doar cateva intrebari pe care le-am gasit pe un site si la care nici unul dintre cei care au fost la conducere in ultimii 23 de ani nu vrea sa raspunda:

– Din privatizarea societăţilor comerciale s-au încasat 700 miliarde de euro. Unde au intrat aceşti bani, căci în Bugetul de Stat nu?

– De ce s-a procedat la încheierea a numeroase contracte de privatizare cu clauze secrete sau confidenţiale?

– Ce sume s-au încasat la Bugetul de Stat în urma concesionării sau vînzării bogăţiilor naturale ale Poporului Român, a căror valoare este de peste 1.000 miliarde de euro?

– Care a fost destinaţia a peste 200 miliarde de euro, bani împrumutaţi de la băncile străine în ultimii 21 de ani?

– Cu ce scop nu au fost atrase fondurile europene de circa 30 miliarde euro destinate României?

– La ordinul cui au fost lichidate peste 400.000 IMM-uri?

– La ordinul cui se distruge învăţământul, sănătatea şi cultura?

– La ordinul cui s-au concesionat resurse naturale cu o valoare de 1000 miliarde euro?

– La ordinul cui  s-au luat peste 10 miliarde euro din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat şi s-au virat în Bugetul de Stat?

– De ce nu s-au încheiat contracte de credit cu FMI cu clauze de despăgubire a României în situaţia în care planurile FMI nu au ca rezultat creşterea economică şi a nivelului de trai a populaţiei?

– De  ce este ascuns faptul că în anul 2010 Banca Naţională a plătit la băncile străine 16 miliarde de euro şi dobînzi de peste 2 miliarde de euro, iar în anul 2011 datoriile externe scadente sînt de 20 miliarde de euro şi dobînzi de cca.3 miliarde de euro?

Dupa toate astea, oare acea „Noua Ordine Mondiala” de care am tot auzit sa fie doar o poveste? N-as crede… Voi, romanii de pretutindeni, care spuneti ca plangeti de grija si dorul tarii, v-ati intrebat aceste lucruri? De ce nu veniti acasa, sa-i tragem la raspundere si sa facem noi, aici, „Noua Ordine Romaneasca”? Sa redevenim o tara cu adevarat independenta, sa dam un exemplu in lume, sa-si doreasca italienii, francezii, nemtii, englezii si toti ceilalti sa vina sa munceasca in Romania. Putem. Dar trebuie sa vrem. E nevoie sa facem sacrificii, sa mai lasam orgoliile personale si sa muncim din greu pentru asta. Poate nu vom apuca noi, cei de azi, sa traim vremuri infloritoare, dar copiii si nepotii nostri, cei la care facem referire zi de zi acum vor avea pentru ce sa ne multumesca.

Fara unitate orice natiune este sortita pieirii.

DESTEAPTA-TE, ROMANE!

 Scris de Marian, 27 Mai 2012

Log in