web analytics

Pagini

De ce votez nul

Am fost întrebat de multe persoane ce anume mă determină să votez nul, de ce nu mă aliniez cu cei din jurul meu. Mulți mi-au făcut capul mare ridicând în slăvi un candidat sau altul. Degeaba. Eu tot „Batman! Batman!” Pur și simplu nu vreau să mă „înregimentez”. Și asta fiindcă am prostul obicei de a-mi folosi propriul creier, ceea ce contravine flagrant dorinței celor care sunt „cu un etaj mai sus”.

Scurt remember

Acum vreo doi ani și ceva, când țara gemea de foame și de sărăcie cu PDL-ul la putere, când românii îi boscorodeau vârtos pe facebook și pe la colțuri, iaca s-au apucat niște forțe politice din opoziția din acele vremuri să se unească împotriva guvernanților. Și au format USL. „Ce mai freamăt, ce mai zbucium!” Ce pupături, ce strângeri în brațe! PSD, PNL, PC și naiba să-i mai ie… Rânjeau spre PDL-iști arătându-și colții, mai aruncau câte un scuipat. Până când, într-o bună zi (bună pentru ei) au preluat puterea. Ce bucurie pe ei și pe români! „Gata cu PDL-ul, gata cu tăierile de pensii și salarii, ăștia ne vor da banii înapoi”. Promisiuni de lapte și miere, ce mai, România devenea Edenul mult visat și trâmbițat sub minunata conducere USL-istă.
Ba chiar au pus la cale un Referendum pentru a tăia răul din rădăcină: debarcarea președintelui. Alte vise mărețe, alte promisiuni. Se dădeau ăștia cu curu’ de pământ că Chioru’ trebuie musai alungat de la Cotroceni. Și a venit ziua de 29 iulie 2012. S-a votat cum s-a votat, 7,4 milioane de români au vrut ca Băsescu să plece, vreo 900.000 au vrut ca el să rămână. Deci rezultatul era clar. Dar… „Stai așa că nu-i așa”… Știm cu toții ce s-a întâmplat: Europa, CCR… Vorba aia, „vine norul, trece norul, noi rămânem tot cu Chiorul”. Ponta a fost „chemat la ordine” și după ce l-a urecheat puțin frau Merkel, a ajuns la concluzia că de fapt nu (mai) are motive să-l îndepărteze pe Băsescu, ba chiar pot coabita.
Bun. A mai trecut vreun an, au început evenimentele de la Pungești. Jandarmii au năvălit mișelește arătându-și vitejia în toiul nopții, băgând spaima în țărani. Ar fi fost normal ca prim-ministrul, sau dacă nu el atunci oricare dintre guvernanți, să-și miște curul din fotoliu și să se deplaseze acolo, să stea de vorbă cu țăranii. Bineînțeles, nu s-a întâmplat acest lucru. Nici un politician n-a călcat pe pământul Pungeștiului. Ba din contră, exact în acele zile onor prim-ministrul României dă repede o fugă la americani să-i liniștească și să le declare iubire veșnică. Apoi totul a decurs așa cum au vrut „ei”. Chevronul și-a văzut de treabă în continuare sub protecția Jandarmeriei Române. Care jandarmi, plătiți din banii noștri, îi apără pe străini de cei pe care ar trebui să-i apere de fapt, conform jurământului depus. Iar comuna Pungeşti a fost declarată “zonă specială de siguranţă publică(!?) Asta n-am înțeles-o. Poate alții pun botul, dar eu „nu-i găsesc” logica. Ce treabă are siguranța publică cu ce se întâmplă acolo…? Pentru mine Pungești este echivalent cu Fâșia Gaza. Fiindcă oamenii din ambele zone au cam aceleași drepturi…
Au fost proteste și la București și în țară, dar Chevronul e tot acolo. Asta este una dintre „minunile” democrației. Să nu poți circula liber în propria ta țară fiindcă „Robocopii” ăia pachet de mușchi și minte zero au ordin să-și țină conaționalii la distanță.
Dar să revenim pe malurile Dâmboviței. Ăia care mai ieri se luau în brațe și se pupau au constatat că nu mai au loc unii de alții. Astfel că „s-a rupt lanțul de iubire”. PSD a rămas la guvernare, PNL s-a dat deoparte. Oricum vreun an și ceva cât au fost acolo PeNeLiștii n-au făcut prea mulți purici. Am simțit-o atunci și încă o simt pe pielea mea…
Anul ăsta s-a înfiripat o nouă idilă. PNL și PDL au îngropat securea războiului după ce au descoperit subit că sunt făcuți unul pentru altul. Și s-au luat în brațe, s-au pupat, au făcut nuntă cu acte. S-a dus naibii USL, s-a născut ACL. Alianța Creștin Liberală, a cărui „cap de afiș” este… protestant. Nu am nimic cu omu’, fiecare cu religia lui. Dar totuși, nu e o tâmpenie să ai „la înaintare” un protestant și să te numești Alianță Creștină…?

Să trecem puțin pe lângă Iohannis și să aruncăm o privire în spatele lui. Pe cine vedem? Frunzăverde, Ludovic Orban, Hellvig, Blaga, Flutur, Predoiu, Falcă, Anastase, MRU, Petre Roman, Videanu, Berceanu, Ion Olteanu… Toți unu’ și unu’… Toată gașca cea vestită pe care poporul o înjura vârtos acu’ vreo 2-3 ani. Ei, iaca pe ăștia cică trebuie să-i votăm noi. Din nou. Nu cred că are rost să mai dau nume și din tabăra adversă. Diferențele sunt insignifiante.
Oricum marea majoritate dintre ei au făcut turul celor trei partide principale. Deci ce să votez? PSD cu foști PNL-iști și foști PDL-iști sau ACL cu PNL-iști, PDL-iști și foști PSD-iști?
Ăia care ieri se pupau azi se scuipă, ăia care ieri se scuipau azi se pupă. Mâine…? Cel mai probabil mâine se vor pupa toți și vor scuipa pe noi, poporul…

 Ce am realizat în 25 de ani

O „întrebare întrebătoare”. De fapt întrebare retorică…
Ce am realizat noi, românii, de 25 de ani încoace, de când votăm „democratic” ba pe stânga ba pe dreapta? Un mare… dintr-ăla cu moț. Iar problema e că pute tot mai rău, iar noi, în loc să facem curățenie, așteptăm minuni de la Doamne-Doamne și „să vină cineva să facă ceva”. Dar cine să vină? „Unde ești tu Țepeș Doamne?” Altă tânguire prostească. Băi fraților, Țepeș e cât se poate de mort de vreo jumătate de mileniu încoace. Și sigur nu mai vine. Nici Ștefan, nici Mircea, nici Mihai, nici alții. Ei și-au făcut datoria față de țară. Noi…? Noi ne-am făcut datorii. Și așteptăm să vină alții să ne scoată din hazna. Povestea cu drobul de sare este mai actuală ca oricând. Parcă a văzut Ion Creangă chintesența poporului român din secolul XXI. Nici Jules Verne n-ar fi putut să scrie așa ceva, oricât de vizionar a fost. Ce se întâmplă azi în România depășește orice imaginație a scriitorilor de SF.

De 25 de ani ne lăsăm mânați în turmă, prostiți, îndoctrinați, îndobitociți. Ne bucurăm la firimiturile aruncate de stăpâni și nu vrem să înțelegem că am putea mânca fiecare câte o pâine întreagă. Ne-am obișnuit să primim. Cât o fi. „Mai bine mai puțin decât deloc”… Altă tâmpenie! De ce mai puțin și nu cât ni se cuvine? Pentru că așa vor niște bogătani? Ăia care atunci când noi, poporul strângeam cureaua și legam stomacul de șira spinării ei își construiau vile și plecau în vacanțe prelungite în țările calde? Ăia care s-au îmbogățit văzând cu ochii în plină criză și nouă ne spuneau că nu sunt bani pentru pensii? Adică ăia care ne-au adus la sapă de lemn vor să-i mai votăm și acum.

Iar noi, proștii, le facem jocul. Ne bălăcărim între noi, fiecare după cum a pus botul la minciunile lor. Că ăla e mai bun decât celălalt. Aiurea-n beci. Nu există unul mai bun decât celălalt. Toți fac parte din aceeași gașcă. Iar gașca asta, laolaltă cu găștile din celelalte țări se subordonează unui număr de circa 6000 de persoane. Altfel spus, vreo 6000 de oameni își bat joc de 7 miliarde! De ce? Simplu: de proști ce suntem!

Noi, românii, ne-am lăsat distrusă industria, agricultura și tot ce însemna producție și ce am pus în loc? Hypermarket-uri. „Fabrici” de scos banii din buzunar. Nu avem nevoie de ale noastre, lasă că vin investitorii străini…

Ne lăsăm intoxicați cu tot felul de rahaturi mediatice, ne uităm care pe cine a mai înșelat, unde și cum, cine de cine mai divorțează, belim ochii la aberații televizate de-alde Acces Direct, Mireasă pentru fiul meu, Măruță și alte manelisme, înghițim pe nemestecate gogorițele lui Badea sau Gâdea, ne revoltăm prostește că doi bogătași se despart și nu se știe care din ei va primi custodia copiilor, de parcă la oricare dintre ei ar muri copiii de foame…
Ne lăsăm prostiți de toți popii care vin să ceară bani „în numele Domnului”. Nu știu, ceva nu se leagă în privința asta. Atotștiutorul și Atotputernicul, cel care a făcut ziua și noaptea, cel care a făcut soarele și pământul, cel care a făcut  apele și uscatul, cel care l-a creat pe om, cel care a creat Universul, cel fără de care nimic nu ar exista, cel care este peste tot și peste toate, cel care este Puterea Supremă, are o problemă: nu se descurcă cu banii! Și tot cere! Vine popa, bate la ușă și cere bani fiindcă trebuie să facă rugăciuni pentru ploaie. După un timp iar vine și cere bani fiindcă trebuie să facă rugăciuni ca să se oprească ploaia!
Iar în marea lor mărinimie și bineînțeles tot „în numele Domnului”, te trezești cu buldozerul dărâmându-ți casa fiindcă e terenul parohiei, câștigat în Instanță. Copiii sunt evacuați din școli și grădinițe fiindcă a fost retrocedată clădirea către Biserică, sau a cumpărat-o Biserica, sau c-așa vrea un popă. Iar cre(ș)tinii cotizează din greu. Apoi se roagă la Doamne-Doamne să le astâmpere foamea.
BOR-ul a primit recent milioane de lei din fondul de urgență bugetară, dar „nu s-au găsit” bani ca să se tipărească niște abecedare. Așa că „bobocii”, copiii de clasa întâi vor vedea abecedarele prin preajma vacanței de iarnă. Probabil cadou de Moș Crăciun…
Și e normal ca guvernanții să-i mulțumească pe popi, doar ei sunt cei mai buni agenți electorali. Ce spune popa, aia votează cre(ș)tinul. Și același rol, ceva mai mic îl au primarul și cârciumarul satului. Fiindcă ședințele cele mai plăcute, la care participă cei mai mulți săteni, se țin la birtul comunal, unde ai oricând dreptul la cuvânt și la un rând…

Pe 15 septembrie, când am pășit în clasă cu „boboaca”, fiică-mea începând clasa întâi, le-am umplut frigiderul cu carne tuturor guvernanților. Fără deosebire de culoarea politică. Și dacă s-ar fi afișat vreunul prin zonă i-aș fi dat și „natur”. Fără conservanți.
Cum mama naibii poți spune bă, Pricopie, tu, ca ministru al Educației, că nu sunt abecedare fiindcă nu s-au terminat contestațiile? Da’ ce dracu’ ai păzit acolo tot anul de n-ai avut timp să rezolvi asta? În felul ăsta ai scuipat și în capul copiilor, și al părinților și al cadrelor didactice. Odraslele tale tot așa au început anul școlar?
Ia fă tu bine și dă-ți demisia și lasă pe altul mai competent. Și returnează și banii primiți ca salariu fiindcă nu ți-ai făcut treaba. I-ai primit degeaba.
Vor PSD-iștii votul meu? Vrea Ponta votul meu? NU! Iar unul dintre nenumăratele motive este tocmai problema manualelor școlare.

Butoiul cu pulbere

Națiunea română este în mare pericol. Oamenii au început să deschidă ochii și să ia atitudine. Sunt destui cei care nu vor să se mai lase prostiți. Dar din păcate sunt mult mai mulți cei cu mintea în ceață. Cei pe care au reușit să-i manipuleze, să-i prostească sau să-i cumpere cei care ne cer votul.

Națiunea este dezbinată. Fiecare vrea să-și impună punctul de vedere pentru un candidat, în funcție de propriul interes sau cum i s-a spus. Unii văd roșu, alții văd albastru. Eu mă declar daltonist. Nu văd nici una dintre culorile astea.

Iată, au început manifestațiile. Și contramanifestațiile. Se vorbește de mitinguri spontane, dar printre demonstranți se înfiltrează tot felul de agitatori care îi instigă pe oameni la violențe și ilegalități. Sunt aceiași la toate mitingurile. Fiindcă de fapt asta se vrea: destabilizarea țării, asmuțirea populației contra ei înseși, pentru a escalada până la război civil, motiv pentru care jandarmii vor fi scoși cu echipament de luptă, ‘coana Europă va trimite EuroGendFor-ul, „prietenii” americani vor trimite „forțele de menținere a păcii” a câte 70 de tone bucata de tanc și uite așa, din prostia și lenea noastră, se va alege praful din țărișoara asta. Ne plângem acum că suntem sclavi? Asta-i nimica toată! Stai să vezi după ce s-or întâmpla toate astea!

Un miting la Brașov pe 9 noiembrie 2014. Am numărat nu mai puțin de 8 – da, opt! – handralăi de robocopi de-ăștia de care probabil mă-sa fiecăruia e tare mândră imobilizând… o fată. O singură fată! Vedeți la minutul 1:50. Asta după ce alteia i-au cărat picioare în burtă lăsând-o pe caldarâm chircindu-se de durere (minutul 1:20). Dar deh, ei sunt mari și tari, au căști în urechi, au bastoane, au lacrimogene, au de toate. Numai minte nu. Brute. Iată filmarea:

Toate aceste motive enumerate mai sus sunt doar o infimă parte a celor pentru care NU voi vota vreun candidat al vreunui partid sau alianță. Nu am pe cine. Nici unul nu mă reprezintă. Nici unul nu face politica omului, ci doar pe cea a corporațiilor. Ori unul ori celălalt mi-e tot aia, au aceeași „mumă”.

Mulți mi-au spus că votând nul de fapt votez în favoarea unuia dintre candidați. Da, așa este, în primă fază. Dar nimeni nu s-a gândit și la continuare. Nu la „mâinele” de a doua zi, ci la „mâinele” de peste ani, când copiii noștri ne vor trage la răspundere că le-am lăsat o țară devastată, înfometată și vândută.

Nu este o așa mare filosofie de fapt. Este nevoie doar de două lucruri, exact de cele de care românul duce mare lipsă: unitate și voință.

Ce înseamnă votul nul, cum se pune în aplicare

Pasul 1:

Se merge la vot și se pune ștampila pe ambii candidați.
Să spunem că ies la vot jumătate dintre cei înscriși pe listele electorale. Asta înseamnă vreo 9-10 milioane. Să presupunem că 6-7-8- milioane vor vota nul. Asta înseamnă că din voturile a 2-3-4 milioane va fi ales președintele.
Însă este un președinte nelegitim, întrucât nu a fost ales de majoritate. Nu ține treaba cu „distribuirea” voturilor anulate către cel care câștigă, fiindcă dacă votantul ar fi vrut pe vreunul dintre ei ar fi pus ștampila pe acela.

Pasul 2:

Majoritatea, formată din cei care au votat nul și care practic au dat o palmă întregii clase politice, va cere reluarea scrutinului. Dar în alte condiții. Adică majoritatea va propune niște oameni din rândurile sale. Oameni care să nu fi făcut parte vreodată din vreo formațiune politică. Se vor organiza în toate comunitățile discuții pentru a se desemna persoane care să întrunească cerințele poporului. La nivel comunal/orășenesc, apoi municipal, județean, apoi regional. România are 7-8 regiuni mari, deci vom putea desemna 7-8 sau 10 candidați pentru primul tur de scrutin.
Nimeni nu se autopropune!

Pasul 3:

Conform Constituției României, ARTICOLUL 85,
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

După numirea Guvernului, se poate aplica foarte ușor ARTICOLUL 89:
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

De ce am spus „foarte ușor”? Fiindcă nu mi-i închipui pe deputații deja în funcție să fie de acord cu această schimbare radicală. Mi s-a spus că nu se poate, că țara va rămâne neguvernată o perioadă. Și…? Însăși Belgia, țară în care își are sediul Uniunea Europeană a trecut printr-o perioadă record de 535 de zile fără un guvern. Și…? A auzit-o cineva pe frau Merkel țipând? Nu. Liniște totală. Dar a avut tupeul să se răstească la noi fiindcă noi nu i-am pus pumnul în gură atunci. L-am lăsat pe Ponta să se ducă la ea cu săru-mâna…
Iar consecințele neguvernării…? A căzut cumva Belgia în lumea a treia, au fugit belgienii peste hotare?

Mi-a atras cineva atenția că Pasul 2 nu există în Constituția României, deci nu poate fi aplicat. De ce să nu poată fi aplicat? Fiindcă actualii guvernanți ne arată cu degetul fiecare paragraf din Constituție în timp ce ei înșiși tropăie cu bocancii plini de noroi pe ea începând chiar de la Articolul 1? Și dacă tot spuneau că trebuie modificată, atunci s-o modificăm! Dar cum vrem noi, poporul, nu cum vor ei. Să discutăm și să votăm fiecare articol în parte. Mi-au spus unii „adică să facem Referendum lunar? Îți dai seama cât costă asta?”
Putem face Referendum și săptămânal dacă situația o impune. Da, costă. Dar hai să vedem cât ne-a costat de-a lungul anilor faptul că nu am făcut Referendumuri, că nu noi am luat hotărâri pentru țară și implicit pentru noi înșine…  Mie îmi iese o diferență imensă.

Nu sunt bani? Greșit! Bani sunt! Cu nemiluita! Dar zac pitiți în conturile unora dintre „marii noștri apărători ai democrației”. După ce se va schimba total conducerea țării se impune o naționalizare. Inclusiv a banilor din conturi.

Să se instituie prin lege temporar (un an – doi) un salariu minim pe economie, dar și un plafon maxim. Să iau ca exemplu un minim de 500 de euro și un maxim de 1000 de euro. Adică nimeni – dar absolut nimeni – din țara asta să nu câștige mai puțin de 500 de euro net dar nici mai mult de 1000 de euro lunar. E o aberație? Nu cred. Dacă eu am putut trăi ani de zile dintr-un salariu de 250 de euro, înseamnă că nici ăla care învârtea milioanele până acum n-o să moară de foame.

Adunând toți acești bani – din conturi și din ceea ce depășește cei 1000 de euro (luați ca exemplu) – vom scăpa de datoriile la FMI, BM, UE și alții, ba chiar vor fi destui și pentru a se începe refacerea țării.

Dar, cum am spus, avem nevoie de unitate și de voință. Să renunțăm la infatuare, la orgoliile prostești și personale, la ipocrizie. Să fim toți pentru țară. Fiindcă dacă țara își va reveni, implicit și nouă ne va fi mai bine.

Și… Nu renunț la idee. EU VOTEZ NUL. Am votat și în trecut, votez și acum și voi vota până ce se va trece la schimbarea întregului sistem. Dacă voi apuca ziua aceea…
În 25 de ani au fost destui trepăduși de diverse culori politice care au încercat să mă „agațe”, să mă înscriu în partidul lor. Degeaba. În privința asta sunt mai încăpățânat ca un catâr. Nimeni nu mă poate „converti” și nici cumpăra. Trebuie mai întâi să mă convingă cu argumente logice și concrete de ce ar fi bine să fac pasul ăsta. Marea problemă în privința asta este că eu, din nefericire pentru ei, îmi folosesc propriul creier. Discern. Nu mă las „înregimentat”. Nu merg cu turma. Chiar dacă înot împotriva curentului, încerc să le mai deschid și altora ochii și mintea. Și pot să mă laud că am reușit cu vreo 5-6 persoane. Puțin, nu? Dar dacă am face așa: eu 5-6, tu 5-6, celălalt 5-6, altul 5-6 iar acești 5-6 fiecare, la rândul lui câte 5-6…?

Dintre toți cei care „mi-au făcut curte” nici unul – dar absolut nici unul – nu a reușit să-mi demonstreze ceva concret făcut pentru binele națiunii. Doar gargară și baliverne. Roșii, verzi, albaștri, portocalii, toți o apă și-un pământ.
Asta până am găsit absolut întâmplător pe facebook pagina Mișcarea Virtuală Dacia. De acolo m-am dus pe portalul Mișcarea Dacia. Am citit cu atenție care îi sunt principiile, ce vrea să facă pentru țară și pentru națiune și am constatat, cu bucurie, că majoritatea concordă cu principiile mele.
Că Mișcarea Dacia este cu totul altceva față de ce a fost în ultimii 25 de ani. Că „Proiectăm o nouă lume” nu este doar un slogan, ci chiar există un program pentru schimbarea paradigmei. Că Mișcarea Dacia din România este „soră” cu Mișcarea 5 Stele din Italia. Care luptă și ea pentru schimbarea nu doar a unor politicieni cu alții, ci a întregului sistem.
Așa că m-am înscris „de bunăvoie și nesilit de nimeni” în Asociația Mișcarea Dacia. Și mă bucură faptul că zilnic vin persoane noi. Oameni care și-au pierdut orice încredere sau speranță în actualul sistem. Sper să ne adunăm cât mai mulți.

Ne-am convins că sistemul comunist nu este bun. Ne-am convins, de asemeni, că nici cel capitalist nu este viabil. Dacă în unele țări sistemul comunist încă mai rezistă, iată că cel capitalist a intrat în convulsii. Marii bogătași (cei circa 6000 de care vorbeam mai sus) au intrat în panică. Simt că au început să piardă puterea fiindcă lumea a început să se trezească și să reacționeze. Astfel că ordonă lingăilor numiți în fruntea țărilor să anihileze sistemul sanitar, să distrugă sistemul de învățământ, să intoxice populația cu manipulări grosolane prin intermediul mass-media, să infiltreze agitatori la manifestații, să asmută omul nevoiaș contra omului nevoiaș în timp ce ei înarmează jandarmii și așa-zisele „forțe de menținere a păcii”. Adică adevărații teroriști.

Iar marea problemă este că prea mulți pun botul. Sunt prea mulți cei cărora le este pur și simplu lene să gândească și să acționeze. Dar (cel puțin eu) continui să mă încăpățânez să le arăt celor din jur realitatea. Să le demonstrez că nimic din ce face actuala clasă politică nu este pentru binele națiunii, ci din contră.

Și chiar îi îndemn să voteze nul.

La primul tur de scrutin au fost 2,44% voturi nule. Puține, nu? Dar acești 2,44% sunt mai mult decât au reușit să obțină unii dintre candidați…
Să vedem la al doilea tur. Șunt conștient că deocamdată este imposibil ca voturile nule să le depășească pe cele valabile. Dar… Se apropie 2016, alt an electoral. Vom vedea atunci dacă ceea ce fac eu acum împreună cu Mișcarea Dacia va da roade. Să nu negrăbim să tragem concluzii acum.

Tot ce avem de făcut este SĂ VOTĂM NUL MASIV.

Scris de Marian, 11 Noiembrie 2014

Log in