web analytics

Pagini

Din Kosovo până-n Pungești cu ocol prin București

Am încercat, după mult timp în care televizorul meu a funcționat doar pe programe gen Discovery și desene animate (fiică-mea), să mă uit și la posturile noastre naționale. Nu pentru că le-aș aprecia, ci pentru a vedea cât de ipocrită poate fi marea parte a mass-media din România. Am vrut să văd cât adevăr transmit și câtă minciună. M-am lămurit din nou. Despre măcelul de la Pungești aproape nimic. Doar câte o știre „rătăcită”, în care, bineînțeles, „omul negru” erau protestatarii iar jandarmii „forțele binelui”. Așa că mă șterg  cu televiziunile românești la partea dorsală după ce mă excrementez și trec înapoi pe Discovery, National Geographic, Viasat și altele de genul. Iar ca să mai aflu câte ceva despre realitățile din țară folosesc doar netul.

Nu mă miră absolut deloc faptul că nici un politician nu a „ieșit în față” să explice concret. Sunt toți invitați în continuare în emisiunile la care au deja „abonament”, dezbătând ore în șir orice altceva, dar nimic despre invazia de la Siliștea. Nu spune nimeni cine a dat ordinul. „Prietenii știu de ce”…

Mi-am amintit că anul trecut m-a frapat faptul că Ponta îl are ca consilier (cacofonie intenționată) pe Wesley Clark. Mă gândeam atunci: de ce este nevoie ca un prim-ministru român să aibă un consilier american pe probleme strategice si de securitate? Abia prin prisma evenimentelor actuale am înțeles.

Pentru cine nu știe, Wesley Clark este un general american în rezervă, un criminal, fost comandant al forțelor NATO în timpul războiului din Kosovo. El a fost protagonistul unui episod extrem de tensionat, când comandantul forțelor britanice de sub comanda NATO, generalul Mike Jackson, a refuzat să deschidă focul împotriva forțelor ruse masate în Aeroportul din Pristina, așa cum ordonase generalul Wesley Clark. “Nu am de gând sa pornesc al treilea război mondial”, ar fi spus comandantul britanic (sursa). În aprilie 2000, la nici un an de la incident i s-a cerut să se pensioneze. Așadar înșiși americanii l-au trecut pe linie moartă recunoscându-i practic vina. A mai fost un incident cu atacarea ambasadei chineze în care a refuzat să-și asume responsablitatea și a fost nevoie ca șeful CIA să-și asume până la urmă responsabilitatea în locul lui.

Să mai amintim că același individ, prin a cărui sânge curge marea „democrație” de sorginte americană este membru în Consiliul director al companiei BNK Petroleum, o companie petrolieră unde Soros a cumpărat 20% din acțiuni prin intermediul fondului său de investiții Quantum Partners LPPotrivit site-ului oficial, compania în conducerea căreia se află Wesley Clark are operațiuni în domeniul gazelor de șist în Polonia.

Am reușit să conving o mare personalitate internațională (n.r. -a se citi „un mare criminal de război”), dl general Wesley Clark, să accepte o poziție de foarte mare nevoie (!?), de special adviser, deci consilier special pe probleme strategice, pe probleme de securitate și pe probleme de strategii economice”

Dacă e să facem o primă legătură: Ponta, prim-ministrul României, își ia drept consilier un criminal de război care pe deasupra mai este și băgat până în gât în afaceri cu petrol și gaze,  iar la Pungești au fost aduși și jandarmi-mercenari cu tot cu autovehicule care au făcut parte din „forțele de menținere a păcii” – a se citi „forțele de ciomăgire a localnicilor” în Kosovo. Să fie simplă coincidență? Prea puțin probabil.

Anul trecut, când treaba cu gazele a devenit oficială, cetățenii din Bârlad au organizat primul protest de amploare de la revoluție încoace. USL, ca principala forță din opoziție de atunci, a susținut public protestul care a adus 3000 de oameni în stradă. Guvernul dă ce a mai rămas din resursele României, declara indignat la culme Victor Ponta. Adrian Solomon, parlamentar USL, a inițiat o lege de interzicere a frackingului.
În iunie 2012 proaspătul premier a primit chiar Premiul de Mediu pentru Tineri Promițători (!?) de la ong-urile de mediu. În discurs promitea să modifice politica de mediu a guvernului precedent. Ca o paranteză, mă întreb unde sunt astăzi acele ong-uri și care (mai) este punctul lor de vedere… Iar Ponta declara atunci că el și Clark s-au cunoscut în Viena, printr-un prieten comun, iar Clark s-a oferit să devină consultant neplătit-voluntar! Măi să fie! Da’ mă lași…? Mai înainte spuneai „am reușit să conving (…)”
Și… Surpriză! Sau nu…? După nici o lună, în iulie, după ce l-a numit pe Clark ca consilier (din nou cacofonie intenționată) poziția lui Ponta pe tema gazelor de șist s-a schimbat cu 180 de grade. Imediat după alegeri, guvernul român a devenit unul din cele mai pro-fracking din Europa, alături de Polonia. Chevron a primit avize pentru sonde de explorare.

Ponta a spus într-o ședință de guvern din luna mai că și-a schimbat părerea pentru că vrea ca România să fie independentă energetic. Și-a instruit miniștrii să meargă pe „calea cea dreaptă”, ca Statele Unite, și să nu fie influențați de campanii anti-fracking.

Gazele de șist sunt menționate în Declarația Comună de Parteneriat Strategic pentru secolul 21 dintre România și Statele Unite. A fost semnată în septembrie 2011, împreună cu o înțelegere de amplasare a unui sistem de apărare american în România – scutul antirachetă de la Deveselu. În plus față de țelurile militare, parteneriatul menționează cercetarea surselor neconvenționale de energie, inclusiv gaze de șist.

Fostul consilier politic de la Ambasada României în Washington este acum angajat Chevron. Cristina Gaginsky era consilier politic al ambasadei române, specializat în securitate energetică în momentul semnării parteneriatului, și este acum directorul pentru relații guvernamentale în cadrul Chevron România, potrivit propriilor spuse într-o conferință din februarie, de la Vaslui.

În luna octombrie 2013, când în România fierbeau protestele pe tema Roșia Montană și gaze de șist, Ponta pleacă pentru trei zile în America. Se întâlnește la casa Albă cu vicepreședintele SUA, Joe Biden, cu care discută, printre altele, și despre gazele de șist. Se întâlnește și cu Tom Holst, managerul Chevron pentru România, căruia îi declară iubire necondiționată: „Guvernul pe care îl conduc este foarte hotarât să sprijine toate explorările de resurse neconvenționale, gaze de șist în traducerea simplă.”, spune Ponta.

Ministrul Energiei, Constantin Niță, aflat de asemeni la Washington, spunea că va merge într-o localitate din Pennsylvania, unde se exploatează gaze de șist și că va ajunge și la Pungești atunci când vor începe lucrările. De ce nu și până atunci? A văzut cineva picior de politician să calce pământul Pungeștiului în perioada asta?

Toate informațiile despre vizita lui Ponta sunt din surse oficiale. Adică pline de intoxicări. Ca să facem o a doua legătură cu evenimentele de la Pungești: în timp ce oala cu demonstrații dă în clocot, prim-ministrul țării trage o vizită de curtoazie pe la prieteni. Nu știm sigur, dar după cum au decurs lucrurile după revenirea în țară, nu cred că greșim spunând că Ponta a fost chemat „la raport”, unde probabil a fost puțin tras de urechi și i s-au mai dat niște „indicații prețioase”. Fiindcă oricât s-ar umfla în pene, de niște ani de  zile pentru mine Ponta nu este decât un măscărici, o marionetă de doi bani duzina, un pion al corporațiilor și intereselor străine. Îl doare pe el de țară exact acolo pe unde excrementează.

Iar ca să mai pună câteva paie pe foc, de pe postul național de televiziune Tom Holst mai aruncă un scuipat în capul românilor. O adevărată declarație de război:

Am văzut în foarte multe articole exprimarea „terenul deținut de Chevron”. De când și cum deține Chevron teren la Pungești? Din câte știm, terenul acela este al primarului Mircia Vlasă. Care, conform unor documente descoperite, se pare că va rămâne fără el. Iar Chevronul nu va mai avea nici o bază (cât de cât) legală de a mai desfășura vreo activitate în acel perimetru.

În concluzie, nenorocirile vin pe filiera Kosovo – București – Pungești cu ordin de la Washington. Dovezile sunt foarte vizibile: jandarmi care încalcă jurământul militar apărând interesele unei firme private ciomăgind oameni nevinovați, prezența mercenarilor care au luptat vitejește și cu țăranii din Kosovo, încălcarea flagrantă a oricăror legi și mai ales a Constituției României, dar mai presus de toate, cea mai grăitoare dovadă este tăcerea întregii clase politice.

Mă întreb dacă românul în general a înțeles ceva din tot războiul ăsta. Fiindcă 2014 este an electoral și iarăși vor veni politicienii la cerșit de voturi. Iarăși promisiuni, „cadouri electorale”, luna de pe cer, marea cu sarea… Pe cine vor vota românii?

Suntem în decembrie. Se apropie o perioadă plină de semnificații. Acum 24 de ani au murit români pentru o țară liberă. Uciși chiar de mulți dintre cei care acum au funcții importante în stat. Poate că a venit vremea să le arătăm eroilor că nu au murit degeaba. Avem obligația morală de a duce România acolo unde au visat-o ei. Mai am totuși un licăr de speranță că pentru actuala clasă politică anul 2014 nu va mai fi deloc…

Scris de Marian, 9 decembrie 2013

Log in