web analytics

Pagini

Fudulia românească și alte aberații

Despre politicienii nostri total anti-romani, anti-umani si despre toate neroziile lor am tot vorbit, citim in ziare si vedem pe toate posturile Tv. Dar despre noi, romanii de rand si aberatiile noastre n-am prea vazut pe nicaieri.

Ne vaitam cat e ziua de lunga ca suntem saracii Europei, ca am ajuns pe primul loc la toate relele si pe ultimul in orice este bun. Dar oare cum am ajuns aici? Sa fie de vina numai conducatorii pe care tot noi i-am ales?

Despre fudulia romanului nu se prea pomeneste. Se dau stiri ca saracii dau iama in mega-ultra-hyper-super-marketuri (ca e mai rezonant cuvantul, termenul de magazin e prea romanesc) cand e vorba de orice promotie si orice reducere cat de mica. Imaginile cu oameni dand navala, calcandu-se in picioare la propriu imi amintesc de secventele din filmul „Titanic” cu imbulzeala de la barcile de salvare. Cu diferenta ca acolo era totusi un lucru de inteles, erau in mijlocul oceanului si fiecare incerca sa-si salveze viata. Or acum…? Daca se anunta ca intr-un magazin se vinde uleiul cu un leu mai ieftin decat de obicei, cu cateva ore inainte de deschidere deja multimea e in fata usii. Daca se dau ajutoare (cu iz electoral sau nu) la vreo primarie, deja in cateva minute nu mai ai unde arunca un ac. Si primii care se infiinteaza sunt sarmanele femei garbovite de greutatea hainei de blana si bietii nevoiasi cu ghiuluri si lantisoare la juma’ de kil bucata care, impinsi de foame, dau din coate sa ajunga cat mai in fata, sa ia cat mai repede sacosele, apoi se urca umili in taxi sau masina personala si pleaca spre casa…

Injura romanul din toti rarunchii pe nesimtitii de la putere ca-si cumpara masini scumpe si-si fac case mari, cand el moare de foame, ca nu are ce-i da copilului de mancare. Iar copilul isi suna parintele de pe iphone-ul ultimul model cu update-urile si aplicatiile la zi sa-i spuna ca vine mai tarziu acasa. Azi a implinit cineva 18 ani si i-a cumparat taticu’ un Audi sau BMW si iese la plimbare. Iese sa bea un suc la mall, eventual seara se duce cu prietenii la noul club de fite care tocmai s-a inaugurat…

Iar parintele, stiindu-si copilul in siguranta, doar are „pe el” cea mai noua tehnologie posibila, sta linistit acasa si urmareste un film la noul Tv 3D cumparat in rate. Fiindca este imposibil ca numai din salariu sa poti avea si laptop si iphone si home cinema 3D si toale de firma si masina vazuta la Salonul de la Geneva si… si… si… Asa ca de ce nu ar ajuta si el la prosperitatea bancilor? Dar pentru un imprumut cat de cat consistent, nu pentru mizilicuri. Am trecut eu personal prin cateva experiente bancare aberante ce frizeaza ridicolul. Am aplicat pentru un credit de 5.000 RON. Cinci mii. M-a sunat o tanti de la o banca, mi-a prezentat dintr-o suflare mega-oferta si noianul de facilitati ce mi se acorda, m-a intrebat de venitul lunar, i l-am spus, totul ok. Calculeaza si „va felicitam, venitul dvs. se incadreaza fara probleme, va putem acorda creditul de 5.000 de euro pe o perioada de…” Hopa! Stai tanti, ca eu am spus 5.000 de lei, adica RON, nu-mi trebuie euro. „A, pai imi pare rau, atunci nu va mai incadrati”… Stau si ma gandesc, mai sa fie! S-o fi devalorizat euro in asa hal? Curios! Ma suna apoi o alta tanti, de la o alta banca. CNP, venit, una-alta, totul ok. Ce studii aveti? Ii spun, imi raspunde „imi pare rau, nu va incadrati”. Na, alta belea pe care nu pot s-o pricep. Care era rostul intrebarii asteia? Din moment ce banca imi cere o adeverinta de venit plus fisa fiscala, ce relevanta au studiile? Daca eu m-am lasat de scoala in clasa a 5-a si acum lucrez de niste ani buni undeva unde castig lunar, sa zicem, 2500 de RON, ce nu-i convine bancii? Are mai multa credibilitate un somer cu facultate? Impins de problema pe care am avut-o atunci am gasit totusi undeva si am facut imprumutul. Actele la o banca, suma ridicata de la o alta banca, iar daca depasesc 2 (doua) zile termenul de plata deja ma suna de la o a treia sa ma atentioneze… Nu le pasa de nimic. Laitmotivul lor este „ai semnat un contract si trebuie sa-l respecti”. Da, e adevarat. Dar si la locul de munca am semnat un contract pe care sunt stipulate datele de salariu. Si? Daca eu nu iau salariul la timp pentru a achita banca, ce vina am? Daca deschid gura la locul de munca, sunt doua posibilitati: ori mi se spune ca „e criza si e greu cu banii” ori ceva de genul „noi nu te tinem legat aici”. Ca sa nu mai pomenesc de faptul ca la finalul creditului constat ca am dat inapoi mai mult de dublu decat am luat… 189 RON lunar X 60 de luni = 11340. Deci eu beneficiez de 5000 iar banca, pe langa astia pe care ii returnez, imi mai ia inca 6340. Pentru „serviciile” oferite, pentru „marele ajutor” acordat. Aferim! Deci cu bancile m-am lamurit. Termin creditul asta si dau divort de tot ce inseamna sistem bancar.

Si revin la ideea principala: daca eu cu chiu cu vai am reusit sa ma indatorez pe 5 ani imprumutandu-ma cu 5000 de lei pentru niste nevoi urgente de sanatate, de unde naiba sa scot atatia bani sa-i cumpar copilului iphone ultimul racnet? Ca oricum ultimul racnet sigur este al meu la vederea pretului… Ma uit in jur si ma intreb, oare toti sunt oameni de afaceri? Toti au conturi grase? Atunci de ce se plang ca nu au ce manca? De ce tot injura Guvernul? La ce masini vad ca au, la ce telefoane de mii de lei, la ce toale de ultima moda poarta copiii lor, ma intreb unde e acea saracie la care se refera toti astia? Ca frigiderul lor merge in gol, ca si stomacul, asta e alta poveste. Dar macar sunt vazuti in societate drept „oameni impliniti”, capata o anumita „greutate” in ochii celor din jur.

Dat fiind domeniul in care lucrez de atatia ani, am vazut nenumarate cazuri in care copiii familiei umblau „in curu’ gol” cum se spune, dar au in casa macar un LCD sau o plasma, cablu Tv cu zeci de programe. Norocosii care au doua camere e de la sine inteles ca trebuie sa aiba tot atatea televizoare. Eventual si unul mai mic in bucatarie. Am vazut familii care locuiesc intr-o maghernita in care ti-e teama sa stranuti sa nu cada peretii, dar in fata au parcat gipanu’ sau macar un Audi, mai modest…

Eu inteleg ca fiecare parinte vrea „sa-i fie copilul cu-o trepta mai domn”, cum spunea Adrian Paunescu. Dar chiar nu mai e nici o limita? Sa dam vina pe copii? Ca am tot auzit „copiii din ziua de azi”, „tineretul din ziua de azi”… Dar oare cine i-a invatat asa? Cine i-a format? Plecam la munca pe meleaguri europene pe motiv ca vrem sa oferim copiilor o viata mai buna… Baliverne! Cum ii oferi copilului o viata mai buna cand tu pleci cu anii, te vezi cu el pe skype sau telefon si ii trimiti lunar bani? Cine se ocupa de ei aici, cine ii indruma pe drumul vietii? Crezi ca daca ii lasi in grija bunicilor, matusilor sau unchilor ai rezolvat problema? Tu, personal, te-ai ocupa de copilul altuia exact ca de al tau? Plus ca sunt mii de cazuri in care parintii pleaca la munca, dar acolo isi gasesc pe altcineva. Divort, partaj, scandal, custodie… Cine sufera cel mai mult din toate astea? Oare banul trimis de acolo poate repara sufletul unui copil? Daca ti-ar pasa intr-adevar de copii ai alege alta cale pentru a le oferi ceva mai bun. Nu ai pleca, ci ai face totul pentru ei aici, in tara ta. Ti-ai impune raspicat punctul de vedere parlamentarului pe care l-ai votat, i-ai trage de maneca pe guvernanti chiar si prin simpla ta prezenta la un miting, ai vota pe cel pe care in timp l-ai vazut sa faca ceva si pentru tine, omul de rand, nu ai mai pune botul la pomana electorala, iar pentru copilul tau ai fi in stare sa darami de unul singur gardul Cotroceniului daca ai sti ca astfel ai rezolva ceva. Pentru el, pentru copil, nu pentru tine. Plecarea ta in strainatate in nici un caz nu ajuta la rezolvarea problemelor Romaniei si cu atat mai putin la ridicarea nivelului de trai al copilului tau. Aceasta plecare este de fapt un semn de lasitate. Fugi de raspundere, fugi de actiune. Practic tu dai bir cu fugitii si apoi tipi de acolo ca iti moare copilul de foame in tara. Dar cine vrei sa vina sa-ti faca ordine in tara? Timpul trece, tu imbatranesti, te bucuri pe undeva ca ai agonisit ceva pentru a lasa copilului. Dar pe langa asta ce ii mai lasi copilului? O tara distrusa, fara agricultura, fara industrie, fara resurse, fara spitale, fara scoli. Dar cu vile, cu masini de lux, cu hypermarketuri in care un kil de portocale aduse de la mama naibii costa jumatate fata de un kil de mere din livada de alaturi, cu alimente expirate in care colcaie chimicalele, plata prin card ca sa nu mai ai grija banilor din buzunar. Au bancile grija de banii tau. Am mai trecut prin „dormi linistit, FNI vegheaza”… Acum nu mai e FNI. Acum sunt banci. Alta Marie cu-aceeasi palarie.

Dar te-ai gandit ca si copilul tau va avea intr-o zi copii? El ce sa le mai ofere acestora? Va lua si el drumul pribegiei? Va fi si el sclav la portile europene? E adevarat ca istoria se repeta? Te-ai gandit ca tara asta a ajuns in halul asta si datorita tie, care in loc sa pui umarul la a o scoate din hazna ai preferat sa pleci si acum nu-ti convine ca pute?

Tipam toti ca intr-o comuna nu au apa curenta, canalizare, asfalt, gaze, etc. Dar ma intreb, oamenii din acea comuna, in loc sa tipe si sa injure la gard, de ce nu se aduna toti in fata primariei sa spuna „tu de azi nu mai esti primarul nostru, nu te mai vrem”? „Il vrem pe X pentru ca asta a dovedit ca e un gospodar mai bun”… Dar nu, prefera sa lase capul jos, sa astepte alegerile, poate mai primesc vreo sacosa cu salam si abia atunci voteaza in functie de culoarea sacosei…

Am vazut multe comentarii pe site-urile de stiri in care modovenii sunt considerati prosti, lenesi, hoti, si alte astfel de calificative nobile. Si asta in special de bucuresteni. Si-a gasit cine sa vorbeasca… Din cate stiu, Bucurestiul are in jur de 2 milioane de locuitori. Insa cand se anunta cate un miting de amploare pe la Guvern, Parlament sau Cotroceni abia se aduna vreo 10 mii veniti din toata tara. Unde sunt bucurestenii? Macar un sfert daca ar iesi in strada ar fi cu totul altceva. Se calca poporul in picioare cand un popa sfinteste ceva, ca in ziua de azi nu poti pune doua caramizi una peste alta daca nu sunt sfintite, dar cand e vorba de propriile drepturi, de viata lor, de traiul copiilor lor, isi amintesc subit ca au treburi mai importante de rezolvat. Eventual o inghesuiala la o promotie la ulei aproape expirat care se vinde cu un leu mai ieftin… In ianuarie incepuse ceva prin Piata Universitatii. Se auzeau voci din ce in ce mai puternice si prin tara. Cluj, Timisoara, Focsani, Iasi. A venit viscolul, zapada si totul s-a oprit. Acum e primavara, vremea se incalzeste. Dar e liniste. Se mai aud injuraturi razlete pe la colturi de strada. Basescu s-a intepenit si mai bine in jiltul Cotrocenilor. Si ne spune ca trebuie sa respectam Constitutia tarii. Cine ne da noua lectii de respectare a legii…

Iata, pensionarii au inceput sa miste totusi ceva. Isi cer drepturile. Tinerii ii privesc cu compasiune si trec mai departe. La fel, nu-i inteleg. Acei oameni, „babele si mosnegii” de azi au construit in tara asta. Prea putin conteaza daca in regimul comunist sau nu. Principalul e ca au muncit aici, au construit aici, au facut ca tara asta sa ajunga undeva. Asta candva. Fiindca de pe urma muncii lor au acum ce fura si vinde mai marii nostri. Iar „multumirea” e pe masura: pensii taiate, infometare, imbolnavire, intr-un cuvant genocid. Tinerii nu se gandesc ca vor ajunge si ei la fel. Ori se gandesc ca nu mai apuca pensia, ori isi inchipuie ca-si vor gasi scaparea prin strainataturi…

DESTEAPTA-TE, ROMANE!

 

Scris de Marian, 24 Aprilie 2013