web analytics

Pagini

Marea Dezbinare Națională

Mă uit pe așa-zisele rețele de socializare – care între timp au devenit de dezbinare – și nu știu ce să fac. Să râd sau să plâng. Aș râde văzând câtă prostie poate să zacă în unii care cu mare fală se consideră făcând parte din specia umană, adică ființe raționale, dar mă ia și plânsul când văd ce repercusiuni are acest lucru asupra unei întregi națiuni.

Văd cum poporul ăsta strigă în gura mare „unitate” dar se scuipă unii pe alții și se înjură ca la ușa cortului. Dacă în majoritatea timpului ne descurcăm, ne tolerăm unii pe alții, în campaniile electorale ne scoatem ghearele și ne mușcăm.

Din PROSTIE și din LENE. Care merg mână în mână.

Și nu mă refer aici la prostie în sensul lipsei de educație, ci la acea prostie combinată cu lene. Când îți este pur și simplu lene să gândești cu propriul creier și lași pe altul să gândească pentru tine.

Ultima campanie electorală a fost, din câte observ, cea mai agresivă și mârlănească din istoria alegerilor din România. Marea majoritate a românilor s-a împărțit în două tabere, una anti-Ponta și cealaltă anti-Iohannis. La aceste alegeri nu se va vota pentru unul, ci contra unuia dintre candidați. Așa cum în 2012 nu s-a votat pentru USL, ci contra PDL.

Citesc postările și comentariile de pe facebook și mă întreb dacă ăștia care se bălăcăresc acum mai și gândesc. Văd numai dezbinare. Fotografii lucrate, injurii aduse unui candidat, „știri” despre ce mârșăvii a făcut fiecare dintre ei, de ce unul e mai bun decât celălalt. Iar la fiecare postare despre ilegalități făcute de unul, apare imediat și replica, o contrapostare cu ilegalitățile făcute de celălalt.
Informații luate pe nemestecate, de-a valma, fără a se obosi cineva să facă o minimă verificare să vadă dacă sunt sau nu adevărate. Veridicitatea lor nu mai contează, atâta timp cât își ating scopul: mânjirea cu noroi a candidatului respectiv.

Postacii de meserie, plătiți de echipa de campanie a fiecărui candidat, își fac treaba. Postează la greu, cu o furie greu de înțeles. Dacă eu spun că îl votez pe Iohannis imediat îmi sar în cap postacii pontiști și mă umplu de „respect” dintr-ăla mirositor: ești un prost, trădător de țară și de neam, votezi cu neamțul care a vândut copii, care are 6 case, care se uită așa, care vorbește rar, care se îmbracă așa, care face așa… Se spune absolut orice gogomănie, numai să-l discrediteze pe Iohannis în ochii mei. Dacă spun că-l votez pe Ponta istoria se repetă, dar din direcția cealaltă. Nici postacii ACL-iști nu dorm în post.

Este totuși un lucru pe care postacii de ambele părți nu-l pot concepe: că sunt, la fel ca mine, destui care ne folosim propriile creiere. Că ne-am format o opinie cu mult timp înainte de campania electorală și oricât s-ar da ei de ceasul morții, nu ne-o pot schimba.
Da, suntem destui cei care urmărim evoluția lucrurilor și concluzionăm între campaniile electorale. Iar la vot știm ce avem de făcut.


Suntem destui cei care discernem. Din păcate încă nu suntem câți ar fi nevoie pentru a deveni o masă critică. Noi, ăștia, pe 2 noiembrie vom pierde o bătălie. Dar adevăratul război abia începe. Mai avem la dispoziție încă vreun an și jumătate pentru a ne continua campania de conștientizare a națiunii. Cel mai probabil la alegerile din 2016 în România se va trece la „curățenia generală”. Dar până acolo e cale lungă și este cea mai grea muncă posibilă: aceea de a schimba mentalități.
Fiindcă românul – și prin asta mă refer la marea majoritate, existând, bineînțeles, și excepțiile de rigoare – a ajuns la starea vegetativă, de legumă.
Știm cu toții că situația în care a ajuns România și implicit românii se datorează unui plan bine pus la punct de către marile corporații și bancheri în urmă cu mai bine de 30 de ani. An de an s-au înfiltrat subtil în țară asasinii economici, corporațiile, băncile, criminalii de război au ajuns până la cele mai înalte niveluri din conducerea statului (un exemplu – Wesley Clark, consilierul lui Ponta). Toate acestea au fost posibile pe fondul distragerii atenției națiunii prin mijloace atent studiate în „laboratoarele” celor câțiva descreierați care conduc lumea. Pe lângă asasinii economici, de ani buni își desfășoară nestingheriți activitatea și asasinii psihologici, ascunși în spatele televiziunilor și a hypermarketurilor.
Suntem zilnic bombardați până la suprasaturație cu un noian de informații absolut inutile, dar care ne țin mintea ocupată. Vedem la știri despre tot felul de crime, tâlhării, violuri, accidente, șpăgari și alte „minunății”, prin acestea inducându-ni-se de fapt subtil că noi am fi o nație plină de astfel de evenimente. Și a apărut ca laitmotiv „Numai în România se poate întâmpla asta”. Total greșit. Toate astea se întâmplă în toată lumea. Pe acolo mai multe, pe acolo mai puține, dar ele există. Fac parte din cotidianul fiecărei regiuni sau țări. Diferența este că la noi din orice rahat se face bici, din orice țânțar se face armăsar. Pentru același scop: deturnarea atenției poporului de la adevăratele probleme.

Un exemplu îl constituie problema manualelor școlare. S-a dat pe la știri atunci, în septembrie, că „bobocii” au început clasa I fără Abecedare. S-a spus, pe scurt, că nu s-au terminat contestațiile la licitații, apoi că tipografiile sunt ocupate cu tipărirea materialelor pentru campania electorală, apoi că după alegeri vor veni și Abecedarele.
Dar nimeni nu a pus și altfel problema: băi nea Pricopie, ăla de te numești Ministru al Educației, ce mai cauți în fotoliul ăla dacă nu ai fost în stare să asiguri manuale pentru elevi? Pregătirea următorului an școlar începe imediat ce a debutat actualul. Tu ce mama naibii ai păzit acolo? Ia dă-ți tu demisia și restituie toți banii pe care i-ai primit ca salariu fiindcă i-ai primit degeaba.
Și cum poți să spui că tipografiile sunt ocupate cu campania electorală? Ce treabă are una cu alta? Fac ceva în ea campanie electorală, nu-mi trebuie să văd „icoanele” candidaților, vreau doar ca fiica mea să primească educația corectă.
Vor veni și manualele, nu? După ce s-a dat peste cap întreaga programă școlară, după ce v-ați bătut joc și de copii și de noi, părinții și de cadrele didactice ne spuneți „ne pare rău”, dați un comunicat dintr-ăla oficial, în limbaj de lemn și ați scăpat, nu?
Cine și cum este tras la răspundere pentru toate astea? Eu dacă fac o greșeală la serviciu sunt penalizat. Voi…? Vă credeți Dumnezeu, sunteți intangibili?

Cum am spus, acesta este doar un singur exemplu. Și nu dintre cele mai grave.
Grilele tuturor posturilor Tv abundă de emisiuni absolut inutile, făcături pentru imbecilizarea telespectatorilor și menținerea lor într-o ignoranță totală față de realitatea din jur. Emisiuni ca Acces Direct, La Măruță, Mireasă pentru fiul meu, Fosta mea iubire, Un Show Păcătos, Iubire Interzisă și altele de acest gen nu și-ar avea locul „pe sticlă”, acolo unde se presupune că se dorește cultivarea normalității, a bunului simț. În aceste porcării O emisiune „cultural-educativă” cu idei pentru tineride emisiuni toate curviștinele sunt ridicate la rang de vedetă, toate manelismele sunt denumite muzică în timp ce adevăratele valori sunt trecute în umbră. Pațachine care povestesc cu câți bărbați s-au culcat, cum și pe unde, primesc mii de euro ca să apară în aceste emisiuni, în timp ca marii actori și cântăreți ai României nu sunt amintiți decât când mor cu o pensie de 300 de lei după o viață petrecută pe scenă .
Mă distrează dar în același timp mă întristează cum la emisiuni și filme suntem îndemnați să ne ferim copiii de imaginile cu oarecare nuditate, în care se arată două persoane făcând dragoste (nu imagini explicite, nu mă refer la cele pentru adulți). În toate familiile există acei puritani care la astfel de emisiuni și filme își trimit copiii în altă cameră. Ca să nu mai spun că foarte puținele emisiuni în care se face cu adevărat educație sexuală sunt difuzate după miezul nopții pentru a nu fi vizionate de copii și adolescenți. Cică nu e bine pentru educația lor. Și apoi ne mirăm câte se întâmplă cu tineretul și copiii.
Dar mi se pare cel puțin paradoxal ca aceleași familii să nu aibă nici o reținere când copilul lor se uită la filme de comando, cu război, cu bătăi, cu oameni însângerați, desfigurați, schingiuiți, împușcați din care pare că sângele curge șiroaie kilograme întregi… Toate astea sunt pesemne emisiuni și filme educaționale… Iar la școală le predăm lecții și facem concursuri de poezii, cântece și desene despre o lume mai bună…
Ca o concluzie, în ziua de azi, în „marea democrație” iubirea este rușinoasă, este un păcat de care trebuie să ne ferim copiii. Doar violența ne poate aduce acea „lume mai bună”…
Cam același lucru ni-l propovăduiește și Biserica. Și nu doar declarativ, ci și faptic, din păcate.

 Știrile sunt, de asemeni, atent controlate, pentru a nu răzbate spre telespectator informații care l-ar putea scoate din letargie și i-ar aminti că și el este om, nu legumă. Vedem des știri despre turma care se calcă în picioare la promoții de tigăi, bormașini și drujbe când se inaugurează vreun hypermarket, dar nu mai auzim nici o vorbă despre ce se mai întâmplă la Pungești, de pildă. Au fost câteva știri fugare pe tema asta atunci, în decembrie 2013 fiindcă evenimentele escaladaseră și nu mai puteau fi ascunse. Dar, bineînțeles, tot ce s-a văzut „pe sticlă” a fost o informare fugară, ca un fapt divers, un lucru banal nedemn de băgat în seamă. Erau mai importante și li s-a alocat mult mai mult spațiu de emisie știrilor despre „mega-ofertele” de Revelion ale diferitelor agenții de turism, despre „mega-reducerile” de prețuri la produsele pentru Crăciun, despre isteria „shopping-ului” de sărbători.
Aceste informații sunt mult mai importante fiindcă de mai bine de 20 de ani încoace, românului i se induce subtil și treptat ideea că doar consumerismul înseamnă dezvoltarea țării. Nicăieri nu se suflă o vorbă despre miile fabrici rase de pe fața pământului. Nicăieri nu se spune că pentru a avea bani pentru cumpărături trebuie să ai și producție din care să vină acei bani.
Mulți – prea mulți – români „au găsit găselnița”:  munca în străinătate, fiindcă acolo câștigă puțin mai mult decât în țară. Vin cu bani de acolo ca să-i cheltuie aici. Dacă în hypermarket-uri găsesc absolut tot ce vor, nu le mai pasă dacă acea marfă este produsă în țară sau adusă de aiurea. Ei vin cu bani din străinătate, cumpără în țară mărfuri aduse tot din străinătate iar banii pe care îi cheltuie aici se întorc de fapt înapoi în străinătate. Iar ei continuă să țipe de acolo că țara e pe chituci fiindcă politicienii au furat și au distrus. Iar dacă va fi mai bine se vor întoarce și ei acasă. Dar eu mă întreb de ce vor veni când va fi mai bine și nu acum, să punem toți umărul la treabă? De ce altcineva trebuie să facă pentru ei?

Nu am văzut la Tv știri din zona Covasna și Harghita, despre ce se întâmplă acolo, despre cum își fac de cap iredentiștii sub oblăduirea onor conducerii Statului român, încălcând flagrant toată Constituția României începând cu Articolul 1. Și bineînțeles nici nu voi vedea vreodată atâta timp cât va exista acest sistem.

Totul – dar absolut totul – este atent filtrat de către cei aflați în spatele oricărei televiziuni, în funcție de interesele fiecăruia. Nimic nu scapă pe post dacă nu este aprobat și dacă aduce vreo atingere cât de mică partidului pe care îl deservește. Fiindcă în România absolut totul este politizat. Personal spun acest lucru în cunoștință de cauză, după 18 ani de lucru în mass-media.

Toate marile intoxicări și manipulări se fac cu ajutorul mass-media în general și a televiziunilor în special. Se lucrează la nivel de subconștient, prin mesaje subliminale repetate obsesiv inducându-se o idee sau alta. Să nu ne mirăm că o persoană pe care o știam că merge în fiecare duminică la piață să-și facă aprovizionarea cu legume și fructe proaspete de pildă, după un timp îl vedem ducându-se direct în hypermarket pentru a cumpăra aceleași produse, fiindcă a auzit el la Tv că sunt mai bune, că sunt gata ambalate, că respectă normele europene și alte abureli. „Reclama e sufletul comerțului”. Mai ales reclama subliminală…

Din fericire pentru mine și din păcate pentru ei, mintea mea are alte setări. Nici o reclamă n-a reușit încă să mă „atingă”, să mă înduioșeze, să mă facă să cumpăr un anumit produs. Fiindcă eu nu cumpăr decât ceea ce am neapărată nevoie, fără mofturi. Nu mărfuri „de firmă”, nu produse „la modă”, nu telefon „ultimul răcnet”, nu Tv Smart. Am un Tv cu tub, cumpărat în 1999 (deci are 15 ani!) care funcționează foarte bine. Văd altceva pe un Full HD? Informația e tot aia, deci calitate HD-3D, sunet Dolby Surround 5.1 și alte cele pentru mine nu sunt decât mofturi. De ce să dau din banii mei și așa prea puțini să îmbogățesc bogații?

Nu cu foarte mult timp în urmă UE a impus niște norme aberante pentru ca noi să nu mai cumpărăm lapte de la țărani. Pretextul e pueril, dar consecințele sunt extrem de grave. De mii de ani poporul ăsta a băut laptele chiar și direct de la ugerul vacii. Acum, deodată, niște „deștepți” din UE, ca să vedem că au și ei activitate, ne spun că în toate acele mii de ani laptele nu a fost bun. Numai noi, popor sălbatic și înapoiat ce suntem, ne-am încăpățânat să nu dăm ortul popii de la acel lapte. Bă da’ mă lași cu Uniunea ta…?
Nu cumva ăsta este tot un paravan pentru expansionismul european, pentru sărăcirea forțată a românilor care să ducă până la anihilarea noastră ca națiune și ca țară?
Iar dacă ar fi să ne luăm după „directivele” Uniunii, nici să respirăm n-am avea voie fiindcă nu e sănătos…
Și până la urmă ce naiba mai căutăm noi într-o Uniune în care am avut doar de pierdut și care nu ne-a adus absolut nimic bun…?

De când a început marea tevatură a turului 2 toate atacurile s-au acutizat. Televiziunile se atacă între ele, oamenii se spurcă între ei. Se ceartă frate cu frate, se amenință părinți cu copii, se dezleagă prietenii, se înjunghie vecinii, se bat bețivii în crâșme fiindcă unul ține cu un candidat iar celălalt cu altul. Fiindcă așa le-a fost indus de către activiștii fiecărei formațiuni.
Primari, popi, cârciumari, au ajuns să amenințe oamenii simpli că dacă nu votează pe cutare candidat nu mai este primit în biserică, nu-și mai primește ajutorul social sau pensia, ori este bătut, ori i se dă foc la casă, ori toate la un loc.
Iar acel om simplu, imbecilizat în anii de intoxicare mediatică și manipulat de „cățeii” fiecărui partid, aflați aproape în fiecare sat, terorizat de spectrul sărăciei și al foametei, votează așa cum i se spune.
Este de notorietate cazul primarului din comuna doljeană Leu care a amenințat că va da foc la casele celor care nu votează Ponta. Dar cu ce drept face el asta? Cum era treaba cu dreptul prevăzut în Constituție despre libertatea și secretul votului…? Iar problema e alta: Primarul este unul singur, iar cu toată clica de bătăuși probabil s-ar aduna vreo 15-20 de persoane. Câți sunt sătenii? De ordinul sutelor sau miilor. Și se tem de 20? Chiar nu mai au furci și topoare prin bătătură să le agite puțin spre dom’ primar? Și de ce îl mai țin primar pe ăla și nu-l schimbă…?

În marile orașe s-au organizat zilele astea demonstrații de susținere pentru un candidat. Și, bineînțeles, contra-demonstrațiile susținătorilor celuilalt. S-au agitat, s-au înjurat, s-au burzuluit unii la alții. Pentru ce?
Din păcate nici un miting nu a fost organizat de către societatea civilă. Toate au avut ca motiv susținerea celor care votează în diaspora, dar de fapt toate au fost sub conducere politică. În toate s-au înfiltrat agitatori iar cei care chipurile reprezentau societatea civilă nu au făcut nimic pentru a-i îndepărta. Ba din contră, le-au căzut în plasă și le-au făcut jocul.
Fiindcă prea puțini se uită mai atent și la cine se află de fapt în spatele candidatului. Ar fi de-a dreptul absurt să credem că Iohannis, de pildă, va face în funcția de președinte ceva ce ar contraveni principiilor celor care l-au susținut, mai precis PNL și PDL ca partide principale. Și Ponta la fel, e greu de crezut ca va face ceva contra PSD-iștilor, doar pentru binele națiunii.
Iar dacă ne vom uita și mai atent, vom vedea că marea majoritate a celor din „echipele” candidaților sunt de fapt cei care au migrat în decursul anilor de la un partid la altul după cum le era pâinea mai caldă în interesul propriu, nicidecum al națiunii. Practic niște curve ale politicii. Astfel că votând Ponta sau Iohannis votăm aceiași oameni, aceeași structură mafiotă, aceiași „dinozauri” ai politicii românești. Prea puțini tineri au reușit să acceadă spre conducerea de vârf. Iar cei care au reușit sunt deja îndoctrinați și vor continua „opera” acelor dinozauri.

În concluzie, pe oricare dintre ei îi votăm, va fi același lucru. Mafia va câștiga, națiunea va pierde.
Noi ne dezbinăm prostește făcându-le lor jocul. Noi ne certăm, ne înjurăm, ne despărțim. Până mai ieri prieteni, devenim dușmani. Frații se despart, copiii se supără pe părinți, verii nu-și mai vorbesc, unii se bat, alții chiar se omoară între ei. Și pentru ce?
Alegerile vin și trec. Durează aproape o zi. Apoi…? Toți cei certați vor sta supărați unul pe altul o săptămână, o lună, un an. Și…? După un timp se vor întreba „de ce ne-am despărțit noi de fapt? Pentru cine? Sau pentru ce? Cine a avut de câștigat? Noi în nici un caz nu”…

Câteodată mi-e chiar milă dar și silă de armata de postaci de pe facebook. Pentru mine toți ăștia sunt în același rând cu cele de pe centură care „prestează” cu 5 sau 10 lei oralul și apoi sunt date deoparte, hulite, alungate. Fiindcă exact același lucru îl fac și ei. Postează la greu tot ce li se spune de către milionarii care i-au angajat pentru câțiva lei iar după aceea sunt înlăturați. Iar dacă echipa contracandidatului le oferă 10 lei în plus pentru prestație, trec imediat în tabăra adversă. La fel de incisivi și de „războinici” îl vor susține pe acest candidat cu aceeași „dăruire”.
Lipitori cu creiere spălate…

Pericolul care ne paște pe noi ca țară și ca națiune este imens. De ani buni suntem dezbinați iar țara vândută bucată cu bucată, chiar sub privirile noastre îngăduitoare. Demonstrațiile din această perioadă, care susțin un candidat sau pe celălalt nu aduc nimic bun. Totul poate degenera imediat, dacă instigatorii știu să-și facă treaba iar manifestanții  își pierd cumpătul. Se va isca un haos general, o bătălie în care ne vom măcelări între noi. Ne vom bate noi, oamenii simpli și săraci pentru a triumfa cei care deja sunt putred de bogați. Și care ne vor da pe tavă, cu tot cu țară, bancherilor și corporațiilor străine.

Asta se urmărește.

Apoi ne vom întreba din nou „pentru ce ne-am bătut noi de fapt…?”

Deocamdată timpul este prea scurt, nu se poate face nimic, din păcate pe 16 noiembrie va fi desemnat președinte ori Ponta ori Iohannis. Posibil ca după aceea prin manipulări să iasă în stradă oamenii nemulțumiți. Să demonstreze… pentru ce…? Nici ei nu știu prea bine, dar vor ieși. Probabil speră că se va ridica un Mesia care să salveze națiunea. Și asta este o mare problemă. Fiindcă mulți probabil au uitat sau nu vor să creadă că așa-zisa Revoluție din 1989 a fost tot o manipulare ordinară. Probabil mulți au uitat că și atunci s-a ridicat „din neant” un „salvator” în care marea majoritate și-a pus toată încrederea: Ion Iliescu. Ce s-a întâmplat după ce acest „Mesia Zâmbitor” a ajuns la putere… deja e istorie. Și cum e vorba aia că „istoria se repetă”… Să sperăm că nu.

Cel mai dificil este să schimbi mentalitatea omului. Să-l scoți din ceața îndoctrinărilor atât de ordin politic cât și religios și să-i demonstrezi că se poate și altfel. Să-i arăți că de fapt el a fost mințit, batjocorit, flămânzit, sărăcit de o mână de oameni care conduc lumea și că cei pe care îi înjură ei, politicienii locali, nu sunt decât niște simpli pioni pe tabla de șah a corporațiilor. Care sunt înlăturați fără scrupule după ce și-au terminat misiunea.
Este extrem de dificil să-i demonstrezi omului că noi, săracii, suntem vreo 7 miliarde iar ei, bancherii sunt vreo 6000 în toată lumea și puterea este la noi, nu la ei.
Este o muncă titanică să-i arăți omului care este îndoctrinat de sute de ani cu anumite idei despre lume și societate în general că există alternativă la acest sistem impus de către o mână de descreierați. Este adevărată zicala că „pasărea crescută în colivie crede că zborul este o boală”.
Este o muncă de Sisif să-i explici fiecărui om în parte, argumentat concret că lumea din ziua de azi, prin sistemele prin care este condusă, se îndreaptă vertiginos spre autodistrugere. Deci implicit spre nimicirea noastră ca oameni, ca ființe vii. Că totul se rezumă la doar două cuvinte: genocid planetar.
Este considerată drept „misiune imposibilă” schimbarea întregului sistem. Dar în realitate nu este imposibil. Este nevoie doar de voință și de gândire. De discernământ. De renunțare la îndoctrinări. De renunțare la orgolii personale, la infatuare și ipocrizie. De gândire logică și realistă. De aplicat în mod real ceea ce astăzi ni se spune în Biserică doar ca lectură, „iubește-ți aproapele”.
Toate astea și le propune în România Asociația Mișcarea Dacia. O „colegă” a Mișcării 5 Stele din Italia și a altora de acest fel din lume. Fiindcă la nivel global schimbările au început deja. Greu, dar se mișcă. Lumea a început să se trezească și să acționeze. Pe tot mapamondul au loc demonstrații pentru schimbarea sistemului. Și bineînțeles, acestea nu se văd la nici un post Tv. Națiunile vor să iasă de sub jugul bancar-corporatist al cărui singur Dumnezeu este Banul. Oamenii au început să realizeze că nu Banul este puterea supremă, ci că se poate trăi mult mai bine când adevărata valoare se va pune pe om.
Milioane de persoane se adună și militează pentru destructurarea „forțelor de menținere a ordinii publice”, care de fapt îi apără pe bogătași de furia săracilor. Niciodată nu se găsesc bani pentru învățământ și sănătate, dar întotdeauna sunt destule fonduri pentru înarmarea polițiilor, jandarmeriilor, SPP-urilor.
Asociația Mișcarea Dacia vine cu o nouă paradigmă. „Proiectăm o nouă lume” nu este doar un simplu slogan, ci chiar asta se face. Faptic. Mișcarea Dacia are un program alternativ de guvernare, are niște principii bine puse la punct în folosul omului de rând.
Dat fiind că acum sunt alegeri rezidențiale, voi sublinia doar câteva idei promovate.
În lumea proiectată atât de Mișcarea Dacia cât și de Mișcarea 5 Stele și celelalte de pe întreg mapamondul, țara va fi condusă printr-un Sfat. Sfatul de la vârful țării este subordonat Sfaturilor Regionale, care la rândul lor sunt subordonate Sfaturilor Județene, care sunt, de asemeni, subordonate Sfaturilor Locale. Altfel spus, orice măsură pentru țară se decide de la baza piramidei și nu de la vârful ei. Șeful Statului are numai rol de imagine a țării. El nu poate lua absolut nici o decizie proprie ci are obligația să aplice doar ceea ce se hotărăște de către Sfat.
Pentru mai multe amănunte din orice alte domenii puteți accesa portalul Asociației Mișcarea Dacia.

Pe 16 noiembrie nu am pe cine vota. Astfel că voi vota nul. Asociația Mișcarea Dacia susține votul nul masiv fiindcă numai astfel putem începe debarcarea întregii clase politice din ultimii 25 de ani și schimbarea totală a sistemului.


Trebuie să fim realiști, conștienți că aceste schimbări nu se poat face peste noapte. Avem enorm de mult de muncă. Împlementarea noii paradigme  poate dura 10, 50, 100 de ani sau chiar mai mult. Depinde de cât se dorește acest lucru de către oameni și de câtă unitate va fi.
Acum avem ocazia să demonstrăm că ne pasă de generațiile viitoare și că vrem cu adevărat ca ei să trăiască într-o lume mai bună. Altfel orice țipăt din străinătate că-ți moare copilul de foame în țară este egal cu zero. Tu ești cel care-l lași să moară.

Marian, 15 noiembrie 2014