web analytics

Pagini

Pe cine (mai) reprezintă aleșii?

2012 a fost un an de alegeri. Începând cu Localele din iunie, trecând prin Referendumul din iulie și ajungând la Parlamentarele din decembrie, românii au votat. Puse cap la cap, campaniile electorale au durat un sfert de an în care cu toții am înghițit cu lăcomie gogoșile celor ce se vroiau aleși în fruntea urbei sau a țării, după caz. Fiecare dintre noi și-a pus speranța că prin votul său va desemna pe cineva care se va ocupa de bunăstarea țării și a românilor. Dar… țeapă! Am pus cu toții umărul (și votul) la adâncirea României în mocirlă.

Cei care în campanie mișunau prin toate colțurile țării, pe la sate și care erau aproape omniprezenți acolo unde se știa că sunt probleme de rezolvat, acum au dispărut. Atunci erau foarte vocali, totul era „rezolvabil”. După ce s-au văzut „înscăunați” nimic nu mai este posibil. Ba că Uniunea, ba că FMI-ul, ba că „partenerii europeni”, oricum, întotdeauna se găsesc motive pentru a NU rezolva nimic. Nimic spre binele națiunii.

Am mai spus și am recunoscut că anul trecut am luat țeapa vieții mele. Acum sunt lămurit pe deplin. Am ales cu toții (sau reales) aceiași trădători de neam și de țară, aceiași hoți, aceiași vandali, aceleași slugi ale intereselor străine. Toți cei ce se află acum la conducerea României nu sunt decât niște marionete. Iar dovezile se văd cu ochiul liber în fiecare zi. Fiindcă nimic nu se mai poate mișca în țara asta, pentru absolut orice avem nevoie de aprobarea altora. Niciunul dintre aleșii noștri nu a fost auzit măcar o dată să spună nu la vreo „indicație prețioasă” venită din afara țării.

De mai bine de 23 de ani România a fost – și este în continuare – vandalizată, furată, vândută. Cu acordul celor pe care noi i-am pus în fruntea noastră.

Asistăm la scumpiri fără precedent și fără absolut nici o justificare. Ni se tot aruncă în față „alinierea la prețurile europene”. Din câte știu nu doar că ne-am aliniat, ba chiar am depășit în unele domenii acele prețuri. Numai salariile, pensiile și alocațiile copiilor nu mai apucă să se alinieze. Pe undeva este normal, fiindcă România nu mai produce mare lucru. E clar că dacă nu produci și nu vinzi nu au de unde să vină banii. Dar unde și ce să mai muncești în țara asta? Cum am mai arătat, pe site-ul Națiunea găsim o listă cu nu mai puțin de 1256 de întreprinderi (fabrici, combinate, etc) care au fost închise din 1989 până la data publicării articolului, 12 septembrie 2012. Milioane de oameni au rămas fără loc de muncă. Milioane de familii au rămas fără siguranța zilei de mâine. Milioane de români au plecat să-și încerce norocul în sclavie pe meleaguri străine. Și pentru ce? Sau pentru cine, mai precis? Pentru o șleahtă de cretini cărora nu le mai ajung averile? Pentru o cohortă de avari puși pe căpătuială?

Pot înțelege că fiecare om din lumea asta își dorește să ducă o viață mai bună, un trai decent, să aibă tot ce are nevoie pentru a nu mai duce grija zilei de mâine, dar nu pot pricepe pentru ce le trebuie unora averi pe care nu le pot cheltui în șapte generații cu tot neamul lor! Pentru ce acumulează atât? Probabil mintea lor este setată doar pe un lucru: bani. Nu contează dacă au nevoie sau nu, ei trebuie să adune cât mai mulți! Mi-e pur și simplu scârbă de astfel de ființe.

Avem și în România destui de genul ăsta. Sunt totuși destul de mici față de unii magnați mondiali, dar speră să-i ajungă și, de ce nu, chiar să-i depășească. Fiindcă setea de înavuțire este prea mare. Ai bani, te impui. Ai bani, cumperi. Absolut orice și pe oricine. Ai bani, îți impui propriile legi. Constituția? Codul Penal? Să fim serioși… Când ai bani astea nu sunt decât niște cărțulii tipărite pentru creduli. Un singur exemplu ar fi cazul lui Andrei Andronie. Un neica-nimeni al cărui tată este bancher s-a urcat în noiembrie 2011 beat mangă la volan, nu a oprit la semnalul Poliției, a gonit cu 200 km/h prin București, s-a izbit într-un taxi și a ucis două persoane. Suntem în 2013 și el încă este liber! Doar trei articole aiciaici și aici. Eu dacă depășesc cu 10 km/h viteza legală sunt bun de plată! Cât mai urgent! Ca să nu mai spun de celelalte încălcări ale legii comise de ăsta… De ce nu se aplică legea ad litteram în cazul lui? Simplu: are tăticu’ și cu ce și pe cine unge… Și noi mai vorbim de justiție în România…? Să fim serioși…

Toată tevatura de săptămâna trecută pe tema vârfurilor din Justiție mi-au lăsat un gust amar. Sunt scârbit până în măduva oaselor de jocurile astea politice de-a șoarecele și pisica. Azi se înjură, mâine se pupă, apoi o iau de la capăt. Toate se fac și se desfac acolo, între ei. Ne mai aruncă și nouă câte un praf în ochi, ca să ne arate că muncesc, chipurile pentru noi. Dacă acum un an începusem să am o oarecare încredere în Ponta, astăzi nu simt decât dezgust numai cât îi aud numele. Lăsând deoparte nominalizarea în sine a lui Kovesi, Ponta mi-a demonstrat pe deplin că noi, românii, nu facem ce vrem în România. Cum a scris și Radu Tudor, Ponta și-a dat cu firma-n cap. Fiindcă prin încercările lui de a drege busuiocul, ne-a dezvăluit un adevăr fundamental: „Partenerii noştri europeni aveau nevoie de o garanţie că USL nu a venit la putere să pună mâna pe DNA ca să oprească anchetele anticorupţie”. Despre ce parteneri vorbește ăsta? Se face acuși deceniul de când cică sunt și eu cetățean european, dar nu am văzut nicăieri vreun parteneriat. Doar relația slugă – stăpân. Și ce treabă au europenii cu DNA-ul românesc? Or fi ei cu cerculețul deasupra capului? S-a făcut ordine în toată Uniunea și am rămas doar noi? S-a eradicat corupția în Europa? Sau îi interesează de fapt cine va fi șef la DNA tocmai pentru a nu le „strica lor apele”?

Se pare că doar de Europa îl doare capul pe Ponta. De români îl doare în spate. Sunt atâtea lucruri mult mai stringente care trebuie puse la punct în țara asta. Nu neg că Justiția are un rol deosebit de important. Însă nu văd nici o mișcare în domeniul învățământului și a sănătății, de pildă. Care sunt la fel de importante. Dar probabil „partenerii europeni” nu sunt interesați de astea. E normal, fiindcă i-am încurca. O națiune educată și sănătoasă e mai greu de ținut sub talpă…

Cât despre ceilalți ale căror funduri le-am urcat noi pe fotoliile Parlamentului și Senatului ce ar mai fi de spus? Au ajuns unde și-au dorit, de acum or să-și mai aducă aminte de electorat abia în 2016. Dacă va mai rezista națiunea română până atunci…

Revenind la titlu, părerea mea este că guvernanții NU mai reprezintă poporul român. Ei NU mai fac nimic pentru România, ci doar pentru interesul lor personal. Atât cât le permit, bineînțeles, „partenerii europeni”… Eu unul NU mă mai simt reprezentat, ci doar mințit, furat, stors de bani, vândut, totul în numele a ceea ce spun ei că s-ar numi democrație:

Îmbogățirea bogatului prin sărăcirea săracului…

Dacă până anul trecut mai încercam să fac o diferență între PDL, PSD, PNL, PC, UNPR și UDMR, acum între ele pun doar semnul egal. Aceleași minciuni și mârlănii. Noi, românii simpli, cei care i-am votat și am sperat, nu mai suntem decât carne de tun pe care o sacrifică după „sugestiile”, „sfaturile” sau „îndrumările” impuse de marile puteri. Contează doar să se adune niște bani în anumite conturi, chiar dacă prin asta sunt condamnați la foame și sărăcie milioane de oameni…

Mulțumim din inimă… partidelor!

Scris de Marian, 7 aprilie 2013