web analytics

Pagini

Referendum mioritic traditional

“Eu de-o singura-ntrebare ma scârbesc si ma mai mânii:
Totusi, unde au fost românii? Totusi, unde sunt românii?”

                                                           Adrian Paunescu – Capul de la Torda

Aceste versuri mi-au venit in minte pe 29 iulie seara, cand se dadeau rezultatele provizorii ale Referendumului pentru demiterea lui Basescu. Fiindca am ajuns sa fiu scarbit de propriul meu popor, sa ma manii pe semenii mei, cei care cu trufie se considera romani, dar sunt romani numai atunci cand isi amintesc ca au niste drepturi, ca au de primit ceva, orice, de la stat. Despre dreptul la vot nu-si amintesc decat tarziu in noapte, cu putin inainte ca sectiile de votare sa se inchida.

Am vazut imaginile cu turistii de la mare distrandu-se, bronzandu-se, dansand “Pinguinul” pe plaja. Deh… Tara poate sa mai astepte, doar n-o sa-si strice ei bunatate de concediu pentru a pune o stampila… Dar asta e… Daca referendumul nu va fi validat, o sa se distreze pe “dansul Chiorului” inca doi ani si ceva de-acum incolo…

Consider absolut inadmisibil ca in decurs de 16 ore sa nu-ti gasesti 10 minute sa mergi sa pui o stampila, dar sa continui sa injuri statul. Este inadmisibil sa ceri ca statul sa-ti dea, sa tipi ca ai drepturi, sa faci scandal pentru o sacosa de alimente primite “moca”, sa te asezi la coada la Primarie pentru ajutoare cu cateva ore inainte ca acestea sa inceapa a fi distribuite, sa urli din strainatate ca iti moare copilul de foame in tara cand tu nu faci nici macar un lucru atat de simplu: sa te duci sa votezi.

La fel, consider de o prostie absoluta, o absurditate fara margini faptul de a intreba pe altul daca sa mergi la vot sau nu si pe cine sau ce sa votezi. Si sa te mai consideri om, fiinta rationala… Pentru ce naiba mai ai materie cenusie in craniu daca n-o folosesti atunci cand trebuie? Am vazut pe facebook niste dialoguri de-a dreptul halucinante. Am reusit sa-mi stapanesc impulsul de a interveni si a le spune vreo cateva “de dulce”. Discutie intre doi: “Pana la urma votam sau nu votam?” Celalalt: “Nu stiu inca. Astept un telefon” Primul: “Ok, sa ma anunti si pe mine, sa stiu ce sa fac”…  Toti astia pentru mine nu sunt decat o turma de dobitoace care nu gandesc cu propriul lor creier si trebuie manate cu bata de la spate. Si din pacate aceste dobitoace au ragetul cel mai sonor si coarnele cele mai tari cand impung pentru a ajunge in fata daca e sa primeasca ceva pe nemuncite.

Am vazut pe 29 persoane care m-au revoltat, dar si oameni pentru care am tot respectul. Daca am auzit destule aberatii de genul “ce rost are, ca tot nu se schimba nimic”, “daca vin ailalti o sa fure si ei”, “ma duc la gratar si nu am timp sa votez”, etc, in extrema cealalta au fost persoane pe care chiar le-as fi inteles daca nu veneau la vot. Dar au venit, totusi. In scaun cu rotile, sprijinindu-se in cadru, dar au venit si au votat. Au demonstrat ca se poate, trebuie doar sa vrei. Razvan, pe Contrasens, a rezumat cel mai bine acest lucru: “Unii nu pot, dar vor. Altii pot, dar nu vor.”

    

Sunt profund mahnit si frustrat ca atat eu cat si inca vreo 7 – 8 milioane de oameni vrem sa schimbam ceva in tara asta, vrem sa incercam si altceva fata de ce am avut pana acum. Dar, vorba poetului, “intreg aliotmanul se impiedica de-un ciot”. Fiindca din punctul meu de vedere cei care nu au vrut – desi puteau – sa mearga sa voteze nu sunt decat niste cioate. Uscaturi din doua categorii: una care s-a obisnuit sa fie sclava, care nu cunoaste notiunea de demnitate, tinand capul plecat si supunandu-se orbeste la comanda imburghezitilor, iar in cea de-a doua intra cei care pana acum au supt cat au putut sub acoperirea PDL-ista, s-au ajuns, au acumulat averi imense, “traiesc bine” si realizeaza ca daca se schimba regimul vor pierde tot. Au inteles ca justitia a inceput sa-si faca datoria si vor ramane fara nimic, ba chiar vor avea la dispozitie niste ani ca timp de gandire pe undeva “la loc racoros”.

Revenind insa la ziua de 29 iulie, zi care ar fi trebuit sa schimbe radical atat imaginea cat si destinul Romaniei, iata ca totul s-a dovedit a fi un fiasco total. Au trecut aproape 23 de ani de cand s-a murit sub gloante pentru acest ideal: o viata mai buna, o Romanie libera, democratica, o tara a romanilor. Dar iata ca Transilvania a ascultat “indicatiile pretioase” ale unui prim-ministru ungur. Si cum naiba sa nu ma manii? “Neamestecul in treburile interne” ramane doar o simpla sintagma, o expresie, o vorba goala daca un descreierat ca Orban, dintr-un popor care traia in corturi prin campiile mongoliei cand noi aveam deja orase si cetati isi permite sa “sfatuiasca” populatia Romaniei (chiar daca din Transilvania, tot Romania este) sa nu iasa la vot. Iar acea populatie, asa-zisa de etnie maghiara ii respecta dorinta. Oare tampitii astia cand o sa inteleaga odata ca ei, indiferent de etnie, sunt cetateni romani, iar atata timp cat traiesc pe meleagurile Romaniei sunt obligati sa respecte legile romanesti? Orban nu are decat sa behaie in pusta ungureasca, nu la noi. Din pacate toate astea se intampla fiindca, desi avem legi, ele nu se respecta. Justitia este mult prea permisiva. Dar ma mai intreb: dupa declaratiile lui Orban, unde sunteti voi Barroso, Merkel si ceilalti europeni de frunte? N-am auzit nici o reactie din partea “democratiei” europene in privinta asta. V-a mancat pisica limba? Iar lui Orban ii arat o harta veche din 1919:

Nu va recunoaste Orban in vecii vecilor adevarul din aceasta harta, asa cum nici Basescu nu va pleca vreodata din proprie initiativa de la Cotroceni. Era candva bancul acela: unul incerca sa bata un cui intr-un perete de beton ca sa agate un tablou cu Ceausescu. Tabloul tot cadea. Ii spune altul “asta nu sta decat impuscat”… Si iata ca s-a adeverit… Cum va fi oare cu Basescu? Asta cum va pleca?

Bineinteles, nu voi acuza transilvanenii pentru esecul Referendumului. Sunt printre ei romani adevarati, care se lupta pentru Romania. Desi ponderea neprezentei este mult superioara in Ardeal nu pot sa-i trec cu vederea pe cei din celelalte regiuni. Si din Moldova si din Muntenia si din Oltenia si din Dobrogea s-a absentat masiv.

Din punctul meu de vedere, oamenii astia nu mai au dreptul sa comenteze la nimic, oricare vor fi deciziile luate de catre conducerea tarii. E simplu: nu ai votat, nu ti-ai exprimat opinia, deci nu ai dreptul sa comentezi.

Scris de Marian, 30 Iulie 2012