web analytics

Pagini

România, eternul bal mascat (I)

De câtva timp iar este mare tevatură în România. Nu că în ultimul sfert de veac ar fi fost prea liniște. Însă de la o vreme țara asta clocotește la foc mocnit, pe straturi. Mai prin cercurile politice, mai prin pătura mijlocie, mai pe la colțuri, mai pe Facebook… Se trag sfori, se fac scenarii, se anihilează cei care mișcă-n front, se pedepsesc cei care mai calcă în lateral, cei care nu merg „pas cu pas”…

Românii sunt indignați de jocurile de culise de la Palat, de la Guvern, de la Parlament și de prin alte structuri care ar trebui să reprezinte Statul de Drept. Astfel că au început să ia măsuri așa cum știu ei, după ce timp de aproape 28 de ani li s-a băgat în cap că sunt liberi, că trăiesc în democrație și au dreptul la exprimare: înjură și amenință vârtos pe Facebook. Mii de postări și comentarii care mai de care mai acide, unele hilare, altele doar virulente. Dar atât.

Sincer, mă umflă râsul citind unele care ar fi, de fapt, de plâns la adresa politicienilor: „Să le fie rușine”, „O să-i pedepsească Dumnezeu”, „Vine ea Judecata de Apoi”, „Hoții”, „Nesimțiții” și multe alte epitete consacrate sau inventate ad-hoc.

Exceptând câteva zeci de persoane care încă mai „#rezist” după câteva luni în fața Parlamentului și poate vreo câteva sute în restul țării, românii în general „uită” de toate relele prin care au trecut în ultimii ani, de toate făcăturile și mișmașurile oamenilor politici făcute doar pentru propria fală și înavuțire, nicidecum pentru bunăstarea poporului.

Un scurt istoric al câtorva momente culese aleatoriu din perioada post-decembristă. Voi folosi formula „nu înțeleg” sau „curios”, cu ghilimele, acolo unde mie personal îmi este clar că adevărul este cu totul altul față de cel prezentat oficial. Toate se rezumă la minciună, mușamalizare, manipulare, imbecilizare etc.

Ca să încep cu „momentul zero” al așa-zisei libertăți și democrații de pe plaiurile mioritice, îmi amintesc foarte clar marele miting din 21 decembrie 1989. Lumea s-a adunat – a fost adunată de fapt, Ceaușescu vorbea de la balcon. Se scandau diverse lozinci, dar absolut nimic împotriva lui. Până în momentul în care într-un colț al pieței, în partea dreaptă în fundal, a început să se audă un huiet oribil care a speriat lumea. Astăzi știm deja că infrasunetele – sunete de foarte joasă frecvență – induc omului o senzație de frică, de teroare. Atunci însă acest lucru nu era cunoscut de noi, civilii. Lumea din acea zonă s-a panicat, a aruncat pancartele și a luat-o la fugă haotic. Apoi au început scandările anti-comuniste și anti-ceaușiste care au împânzit piața, de acest lucru ocupându-se „oameni de bine” infiltrați din timp, strategic, printre cei adunați acolo. Nu voi vorbi acum despre acei „teroriști” care nici până în ziua de azi „nu au fost găsiți”, ci spun doar că „nu înțeleg” cum o manifestare pașnică a devenit în câteva minute un adevărat măcel. Nu pot susține că totul a fost orchestrat de CIA, KGB, Mossad sau alte astfel de „Agenturi”, însă îmi este foarte clar că nu a fost o revoltă spontană a celor aflați acolo, pe platou. Nu existau premisele nici din ceea ce spunea Ceaușescu și nici din comportamentul masei de oameni. Trebuia să existe un factor declanșator. Și a existat. Iar cine a citit cartea „Psihologia mulțimilor” scrisă de Gustave Le Bon (în 1898!) înțelege perfect ce s-a întâmplat acolo de fapt.

Un alt moment care „mi s-a tatuat pe creier” în acea perioadă este acela în care cineva – chiar nu rețin cine – din studioul TVR, unde se adunaseră mai mulți, printre care Dinescu, Roman, Voiculescu și alții, a strigat „Să vină domnul Iliescu! Să vină domnul Iliescu!” După câteva momente apare Iliescu și începe să spună „am luat legătura cu ministerul x, acolo nu se trage. Am luat legătura cu ministerul y, acolo e liniște,” etc. Și știu că mă întrebam atunci: „Cine dracu’ e ăsta și cu ce drept face el ordine? Oare dacă iau și eu legătura cu ministerul x îmi dau ăia raportul? Să fim serioși…”
Un „desfășurător” al zilei îl puteți găsi pe blogspot-ul lui Ovidiu. Nu pot garanta că tot ce scrie acolo este adevărat, însă este cea mai realistă versiune din câte am auzit și citit, filtrând-o prin propriii neuroni pe care nu pregert să-i pun oricând la treabă..
Grabnica asasinare a Ceaușeștilor după acea mascaradă de proces mi-a ridicat un alt semn de întrebare. Fără dovezi concrete, fără avocați care să se „bată” în argumente… Îmi era foarte clar atunci că soarta le fusese pecetluită cu ceva timp înainte. Era nevoie doar de un act teatral pentru a se arăta lumii că totul a fost făcut legal. Mai ales că lumea era cu ochii pe noi, fiind prima „revoluție” transmisă în direct.
La fel de „curios” a fost și faptul că a „dispărut” caseta cu execuția, apărând „subit” după ceva timp de undeva, din Franța…
Iar românii au sărbătorit „victoria”. Victoria altora asupra lor, a românilor de rând. Nu aveau cum să știe că făcuseră, de fapt, una din cele mai mari greșeli din istoria lor milenară. Mai ales dat fiind faptul că manipularea începuse cu mult timp în urmă prin radio „Europa Liberă” și „Vocea Americii”. Nu aveau cum ști atunci că au ajutat, de fapt, la realizarea unei lovituri de stat bine regizată.

Voi trece peste evenimentele din 13-15 iunie, peste Mineriadele despre care s-a tot scris și voi readuce în atenție câteva lucruri despre care românul „a uitat”. Mass-media nu are nici un interes să le readucă în atenție atâta timp cât cei care o manipulează doresc tăcere.

Pe 28 martie 2005, jurnaliştii Ovidiu Ohanesian, Sorin Mişcoci şi Marie Jeanne Ion au fost răpiţi în Irak. Pe 30 martie, erau difuzate pe Al-Jazeera primele imagini cu cei trei jurnalişti din România. Pe 5 aprilie Omar Hayssam era reţinut de autorităţile din ţara noastră pentru implicare în acest scandal. Abia pe 22 aprilie, într-o nouă înregistrare video, se vorbeşte pentru prima dată despre cerinţa ca România să-şi retragă trupele din Irak, contra eliberării jurnaliştilor. „Curios” cum acelor „răpitori” le-a trebuit aproape o lună de zile să se hotărască ce să ceară în schimbul ostaticilor… Pe 4 mai, Băsescu anunţa că jurnaliştii sunt în continuare în viaţă, dar preciza că lucrurile s-au complicat. (!?) Pe 22 mai, şeful statului anunţa public că Sorin Mişcoci, Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion şi însoţitorul lor, Mohamad Munaf, au fost eliberaţi. Nu mai comentez aici toată tevatura cu Hayssam care ba era prins ba scăpa, ba era judecat ba era plecat. Vreau doar să punctez faptul că jurnaliștilor li s-a interzis să povestească absolut tot ce s-a întâmplat acolo, fiindu-le permis „să scape” doar câte ceva fără mare relevanță. „Curios”, nu? Fiindcă în general în lumea largă ostaticii eliberați susțin conferințe de presă în care povestesc exact până și momentul în care unul a scăpat un pârț. La noi dosarul a fost secretizat pentru 50 de ani. Oare de ce? „Oare…?”
Ce s-a urmărit și ce s-a câștigat prin această „răpire” și de către cine? Cel mai probabil răspunsul clar îl are Băsescu. Dar ni-l va spune peste 50 de ani… Din mormânt… Până atunci noi trebuie „să trăim bine”…

Pe 21 iunie 2012 toată media românească și nu numai, vuia despre tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase când au venit polițiștii acasă la el, pe strada Zambaccian.
„N-am înțeles” nici atunci și nici acum un lucru: ai un revolver Smith &Wesson, calibrul 38, vrei să te sinucizi, îl îndrepți spre cap, tragi și nimerești în gât fiindcă polițistul care a intrat ți-a dat peste mână dar așa… mai într-o parte, să nu cumva să atingi vreo arteră.
În explicația oficială se spune că poliţistul i-a dat peste mâna în care ţinea pistolul şi astfel traiectoria glonţului a fost modificată. Conform medicilor, glonţul a intrat prin partea stângă a gâtului, a trecut prin cartilajul tiroidian şi a ieşit prin jugulara externă. Glonţul a intrat apoi din nou subclavicular şi a ieşit pe la deltoid. Cum dracu’ a reușit performanța asta? Oare eu dacă într-adevăr aș vrea să mă sinucid aș mai aștepta chiar și o fracțiune de secundă să se apropie cineva de mine? Pe de altă parte, eu fiind dreptaci, de ce aș ține pistolul în mâna stângă? Sau poate acel polițist „a uitat” unele mici amănunte? Nu știu, zic și eu… Dacă tu, cititorule, poți să explici lucrurile ăsta gândind logic, cu propriul creier, ești liber să o faci. Poate mă „luminez” și eu…

va urma „România, eternul bal mascat (II)”

Scris de Marian, 18 iunie 2017

 

Comments are closed.