web analytics

Pagini

Un an fără președinte

A trecut un an de batjocură. Un an în care democrația se dovedește faptic a fi exact opusul definiției sale. Conform DEXDEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie. Conform Wikipedia, Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία – demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. A văzut cine vreo suveranitate a națiunii în țara asta?

Astăzi se împlinește un an de la marea făcătură numită Referendum. Poporul a fost chemat la urne pentru a hotărî dacă Băsescu rămâne sau nu președinte al României. Aproape un milion de persoane dintre cele care s-au prezentat la vot au vrut ca el să rămână, în timp ce aproape 7 milione și jumătate și-au exprimat dorința ca Băsescu să plece. Deci, conform definiției democrației, Chioru’ ar fi trebuit să-și facă bocceluța. Însă, ca de obicei, a „găsit o găselniță”: Referendumul este validat de către CCR doar dacă se prezintă la vot 50% + 1 din populația cu drept de vot. Și cică nu s-a îndeplinit acel cvorum.

Am luat Constituția României și am citit-o din scoarță în scoarță. Nu scrie nicăieri despre acest prag. Articolul 90 spune doar atât: „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”. Clar, scurt și cuprinzător. Treaba cu pragul a fost introdusă ca lege – dar nu și în Constituție – cu doar câteva luni înainte, când a simțit marinarul că i se cam clatină corabia, că băile de mulțime i-ar cam dăuna la oase…

Citește tot articolul

Log in