Az a szep cu USL
Pe 9 decembrie am votat. Fără prea multă tragere de inimă, fără prea mari așteptări. Am votat, la fel ca mulți cetățeni ai țării nu pentru că USL mi-ar fi inspirat cine știe ce încredere, ci pentru că era singura alternativă de a înlătura PDL-ul și UDMR-ul de la conducerea țării. Nu a fost un vot sincer pro-USL, ci unul anti-PDL-UDMR.
Astă-vară, și înainte și după Referendum, USL-știi strigau sus și tare că în nici un caz nu vor face vreo alianță cu UDMR. Și acum, când încă nu s-a uscat cerneala pe buletinele de vot, vine bomba: Ponta vrea să invite UDMR-ul la negocieri! Ce să mai negocieze? Țara? Cât a mai rămas din ea? Cu 65-66% din sufragii USL chiar nu are nevoie de UDMR!
Astăzi, 10 decembrie 2012 este ziua în care Ponta și Antonescu m-au dezamăgit cumplit pentru a doua oară. Puțina mea încredere pe care o mai aveam în ei s-a spulberat complet. Am devenit mai ceva decât Toma Necredinciosul. Dacă îi vor chema pe UDMR-iști chiar și pentru a le spune „bună ziua”, pentru mine nu mai există nici USL, nici altă formațiune politică, nici politicieni. România însăși o voi pune sub semnul întrebării.
