Ce votăm pe două’ș cinci?
De aproape o lună se aud trâmbițele electorale pentru chemarea mulțimii la urne. În 
vremuri demult apuse un Ștefan, un Mircea, un Mihai, un Vlad erau în funtea oștirii, cu paloșul în mână trecând ca prin varză prin turci, tătari și alte nații năvălitoare. Surlele și trâmbițele sunau adunarea pe câmpul de luptă, gorniștii dădeau semnalul de atac. Milioane de români au murit de-a lungul sutelor de ani de bătălii și războaie. Voievozii și-au făcut datoria față de țară și de urmașii lor. Cu ei ne mândrim, lor le mulțumim, fiindcă datorită lor putem trăi astăzi în România. E drept că o Românie mai mică decât ne-au lăsat-o ei. Dar avem o țară. Încă o mai avem cât de cât…
Trâmbițașii de azi sunt doar simpli tromboniști. Și nu mă refer aici la artiștii profesioniști care au absolvit Conservatorul și își desfășoară onorabil activitatea în diverse orchestre simfonice. Pentru aceștia am tot respectul. Mă refer la cei care „dau din goarnă” fără rost în încercarea de a prosti cât mai mulți conaționali cum că dacă vor fi votați vor face și vor drege. Da… Vor face prăpăd și vor drege busuiocul, așa cum se întâmplă de vreun sfert de veac încoace. Fiindcă toți provin din aceeași gașcă. Diferă doar denumirea și culorile partidelor.
