“Comunistul” Păunescu
Am fost întrebat de nenumărate ori de ce îl iubesc pe Păunescu. De ce ridic în slăvi pe unul care a cântat vechiul regim. Un lingău ceaușist care a promovat cultul propriei personalități 
alături de cel al foștilor dictatori. Unul care scria la comandă ode pentru iubiții conducători. Unul care se folosea de zeci și sute de oameni pe care îi chinuia o noapte întreagă pe scenă pentru a se plimba el cu Mercedesul când alții uitaseră demult ce-i aia apă caldă. Unul care se credea mai presus și decât Eminescu. Unul de care nu mai încăpeau alții findcă se băgase și în politică și în fotbal. Unul care… și aș putea continua încă vreo câteva ore cu astfel de „contre”. Astfel de afirmații am auzit de la persoane tinere, care nu știu și nu au avut norocul să vadă și să simtă un spectacol al Cenaclului Flacăra, de la persoane de o anumită vârstă care de fapt nu-l agreau fiindcă făceau parte ele însele din „aparatul de stat și partid”, iar toate aceste persoane, dacă au citit vreo poezie de-a lui Adrian Păunescu, s-au rezumat doar la câteva, „indicate” de unii „binevoitori”.
