Conchita și concitadinii
Dintre cele aproape 60 de ediții de până acum – prima având loc în 1956 – concursul Eurovision de anul acesta a iscat polemici de-a dreptul halucinante. Dar nu în privința organizării, nici a valorii sale care, să recunoaștem, s-a pierdut pe undeva pe drum. Nu. În 2014 probabil în proporție de 99% subiectul principal a fost apariția „femeii cu barbă”. Care de fapt nu este femeie și nici barba nu a fost naturală. Prea puțin s-a discutat dacă Tom/Conchita a cântat bine sau nu, dacă melodia în sine a fost bună sau nu.
Ne place să folosim exprimările pompoase care încep cu „în România secolului XXI” sau „în România mileniului 3” ca să ne batem cu cărămida în piept că vezi Doamne, noi suntem civilizați, moderni, etc. Dar imediat după aceea dăm cu bățul în baltă și ne arătăm primitivismul gândirii.
Anul acesta Eurovisionul parcă a pus capac la toate. Iar la noi, la români, s-a dovedit autenticitatea expresiei „câinele moare de drum lung iar prostul de grija altuia.” În România economia duduie, avem locuri de muncă suficiente, avem salarii decente, copiii noștri cresc fericiți având toate condițiile, România este total liberă și independentă, Chevronul nu mai fracturează, Roșia Montană este a românilor, E.on-ul facturează corect energia electrică, benzina s-a ieftinit, ce mai… Viața noastră este roz, am discutat și am dezbătut tot ce se putea discuta și dezbate, mai rămăsese un ultim subiect: Conchita.
