Dezumanizarea umanității – partea a treia
Citeam zilele astea ca s-a cam inspaimantat lumea de zvacnirile pamantului din ultima 
vreme. Anul trecut Japonia, Chile, Haiti, Noua Zeelanda, anul asta Indonezia, Mexic si restul „cercului de foc” al Pacificului. De ce? Care este problema? Probabil unora ca Ted Turner sau Rockefeller li s-a facut teama ca-si vor pierde averile? Sau au realizat pe undeva prin subconstient ca si ei stau tot pe pamantul asta, ca si ei sunt tot muritori ca oricare alta fiinta? Cataclisme au fost multe in decursul istoriei planetei. Si vor mai fi. Pamantul este in continua miscare si schimbare. Doar ca unii, in grandomania lor, se cred mai presus de orice. Asa cum au 
disparut dinozaurii acum 60 de milioane de ani, este posibil sa disparem si noi, oamenii. Apoi, probabil, viata isi va relua cursul, insa sub alte auspicii, sub alte forme. Nimic nu este etern in univers. Iar un om, oricati bani ar avea, nici atat. Omul e doar un graunte de nisip in Sahara. O picatura de apa in ocean. Universul isi are legile sale, care nu tin cont de averea Rockefeller-ilor si a altora. Natura este atotputernica si nici nu-i ia in considerare. O armata poate fi “cumparata”. Natura nu. Click pe imagine:
NASA, laboratoare, universitati, institute de cercetare ne prezinta tot felul de noutati si descoperiri. „S-a mai descoperit o planeta la n milioane de ani-lumina de pamant”… Si…? Cu ce ma incalzeste? Ma intereseaza istoria universului? In nici un caz. Ma intereseaza mai mult ce fac toate aceste organisme stiintifice pentru ca noi, oamenii, sa traim mai bine, sa terminam cu vrajba, cu infatuarea, cu ipocrizia, cu foametea, cu grija zilei de maine. ASTA este mult mai important decat orice descoperire intergalactica.
Iata ce se intampla aici, pe pamantul nostru. Razboaie in numele “democratiei”, in numele unor religii, in numele “bunastarii”, pentru petrol, pentru bani, pentru putere.
AVERTIZEZ CA IMAGINILE SUNT SOCANTE!
Asa ceva nu vedem la stiri. Asta ascundem, ne facem ca nu exista. Nu vrem sa vedem. Insa aceasta este crunta realitate, lumea pe care noi spunem ca o vrem mai buna… Ne invatam copiii inca de mici sa fie buni, sa fie prieteni, sa se ajute, sa imparta frateste… Si iata ce facem noi, ce le oferim de fapt (click pe imagine):
Sunt aceste fotografii prea dure? Probabil ca da. Insa ele sunt doar cateva exemple din sute de mii, poate chiar milioane. Toate aceste atrocitati vrem sa pretindem ca nu exista. Dar ele sunt. Se intampla aici, langa noi, pe acest pamant. In lumea noastra “civilizata”. Unul dintre acesti copii ar putea fi intr-o zi al meu sau al tau. Depinde de interesele “democratice” al unora.
Poate voi fi blamat pentru ca am aratat asa ceva acum, in Saptamana Mare. Dar nu-mi pasa. Pentru copiii acestia nu mai exista sarbatori. Poate ca unele rani fizice se vor estompa, insa cele din sufletul lor nu se mai vindeca in veci. Ei raman traumatizati fizic si psihic pentru toata viata.
Mergem la biserica pentru iertarea pacatelor. De ce? Meritam sa fim iertati cand lasam sa se intample asemenea grozavii? Asa ne iubim aproapele? Ce pacate au infaptuit acesti copii pentru a fi schingiuiti in asa hal? Oare pe unde umbla Dumnezeu de nu opreste aceste faradelegi? De ce ii lasa sa se chinuie astfel? “Nestiute sunt caile…”? Aiurea!
Stiu ca-mi voi urca in cap toti credinciosii, insa eu personal m-am convins de un lucru. In Biblie scrie ca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa. Ma uit in lume si ce vad? Imbogatiti carora nu le mai ajunge averea si pamantul, criminali, betivi, talhari, violatori, drogati, proxeneti, negustori de sclavi, dementi care ucid pentru cativa dolari. “Dupa chipul si asemanarea sa”… Daca asa este Dumnezeu, atunci multumesc. Nu trebuie sa ma inchin lui ca sa nu fur, sa nu ucid, sa nu poftesc la ce nu este al meu, sa-mi cinstesc mama si tatal, etc. Asta oricum fac eu din proprie initiativa. Pentru ca sunt om. Pentru ca sunt uman. Pentru ca inca mai posed ceea ce prea multi au pierdut demult: umanitate.
Ce vad la Tv, in presa, la conferinte si seminarii ma lasa rece, acum nu mai cred o iota. Toata acea palavrageala despre un viitor mai bun este doar o mare minciuna. Poate chiar suntem cativa care dorim asta cu adevarat. Dar din pacate suntem prea putini si neputinciosi in fata desfasurarii de forta bruta a celor ce vor sa stapanesca lumea. Realitatea nu minte.
Daca vreodata va trece o zi in care sa nu aud stiri despre crime, violuri, talharii, atentate, saracie, foamete si razboaie, abia atunci voi putea spune ca intr-adevar se misca ceva in bine. Atunci voi rosti si eu celebra replica „un pas mic pentru om, dar urias pentru omenire”. Insa din pacate asta este doar o utopie. Gandurile unui visator. A unui OM caruia chiar ii pasa de semenii sai. Un ratacit prin viata care nu se poate integra in acest timp, in aceasta lume plina de perfidie si ura. Un trecator care si-ar ajuta cu inima deschisa semenii, insa stie ca oricat bine ar face el singur, vor sari imediat altii sa distruga.
M-am nascut intr-un alt timp,
Un timp ce nu mi se cuvine.
Ma simt o Roma pe Olimp,
Un bou ma simt, intre ovine.
Din nou, astept comentariile si opiniile voastre.
Scris de Marian, 14 aprilie 2012
