Dezumanizarea umanității – partea a șasea
Între lumea antică și cea modernă sunt mii de ani de evoluție a civilizației umane. Cel puțin teoretic. Practic, între cele două timpuri diferențele constau în evoluția materială datorată descoperirilor științifice făcute de-a lungul timpului. Întâmplătoare sau după ani de cercetări, aceste descoperiri, prin aplicarea lor, au rolul de a ne face viața mai ușoară. Nouă, celor din statele care au avut șansa să se dezvolte datorită poziționării geografice. Din păcate în lume sunt destule țări în care epoca pietrei este încă la ea acasă. Altele, mai norocoase, au reușit să ajungă măcar la stadiul Evului Mediu european.
Dacă atât în Biblie cât și în Coran sau Tora ni se spune să ne iubim aproapele, să ne ajutăm între noi, să facem fapte bune și așa mai departe, realitatea secolului XXI este cu totul alta.
Omul, ca orice ființă vie, este supus instinctelor primare: hrană, odihnă și împerechere. Toate celelalte țin de voința și cultura fiecărui individ în parte. Oricare ar fi marile descoperiri științifice mai noi sau mai vechi, omul ca specie nu poate supraviețui fără aceste trei acțiuni. Uimitoarea mașinărie denumită organism are nevoie de aceste resurse vitale pentru a funcționa.
Iar conducătorii lumii moderne tocmai pe aceasta se bazează în setea lor de putere și înavuțire. A devenit foarte clar în ziua de azi că guvernul oricărui stat nu decide soarta țării după voința propriului popor, ci după cum îi dictează mai-marii lumii, funcție de interesele financiare ale lor. La nivel mondial este o întreagă industrie a manipulării și subjugării maselor în numele Măriei-Sale Banul. Totul se reduce la finanțe, la conturi și costuri. Viața unui om nu are nici o valoare dacă nu poate fi contabilizată, dacă nu aduce profit unora.
Despre îndoctrinarea religioasă pentru controlarea maselor voi reveni într-un alt articol amplu, însă trebuie fac și aici o scurtă referire la Biblie. Dacă tot susținem că suntem atât de credincioși și respectăm Cartea Sfântă, în ea scrie (Geneza:1:28) că Dumnezeu i-a binecuvântat (pe Adam și pe Eva) zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” Însă a omis să spună clar și cine trebuie să stăpînească. Americanii? Rușii? Chinezii? Musulmanii? Bogații? Săracii? Sau se referea la OM în general indiferent de culoarea pielii ori de naționalitate?
ONU, FAO, OMS, diferite organizații, grupuri sau uniuni spun că fac totul pentru binele omului, pentru o viață mai bună pe planeta Pământ… Abureală! Se fac în lume tot felul de adunări, conferințe, congrese unde se discută pe tema „îngrijorătoarelor” date statistice despre sărăcia mondială. Baliverne! De ani de zile se bate apa în piuă și nu se rezolvă nimic concret. Doar vorbe. Totul se face pentru bani, nu pentru om.
Am aflat recent dintr-un articol publicat de „specialiștii în știri”, deși acest lucru era cunoscut de foarte multă vreme, că sub aridul continent african sunt mări de apă dulce. Geologii spun că numai rezerva de apă care se află sub Etiopia ar putea asigura necesarul pentru 520 de milioane de oameni. Pe „Continentul negru”, cum mai este denumit, trăiesc circa 800 de milioane de oameni, dintre care mai bine de 300 de milioane nu au acces la nici o 
sursă de apă potabilă! Deci 300 de milioane de oameni pot oricând muri de sete deși sub picioarele lor se află 0,66 milioane de kilometri cubi de apă! Lacul de acumulare de la Bicaz conține 1.230 milioane de metri cubi de apă. Or acolo, sub Africa, vorbim de kilometri cubi și nu de metri. Asta ca o comparație… Deși titlul articolului (Viaţa pe un înteg continent se va schimba radical. Descoperirea e considerată miracolul secolului) aduce o notă de optimism, la final aflăm, inevitabil, că ne-am bucurat degeaba. Ca de obicei, „specialistul în știri” care întotdeauna semnează doar O.P. trebuie să dea cu bățul în baltă: „Cu toate că se află pe această “mină de aur”, explorarea resurselor de apă ar putea fi întârziată din cauza costurilor foarte mari. Punga de apă se află la 100-250 de metri sub pământ, iar pentru a ajunge la ea ar fi necesar un echipament extrem de sofisticat”.
Aflând toate acestea nu pot să nu mă gândesc la cât de „îngrijorate” sunt marile puteri mondiale pentru soarta omului de rând. Înseamnă că noi, românii, stăm foarte bine financiar la acest capitol, din moment ce în București sunt multe puțuri care aduc apa de la mai bine de 200 de metri adâncime. Aș fi curios care ar fi acel „echipament extrem de sofisticat” și acele „costuri foarte mari”, ce sumă ar trebui investită pentru a aduce la suprafață lichidul vital atâtor milioane de oameni de pe un întreg continent din moment ce pentru petrol se poate fora mii de metri în măruntaiele Pământului… Iată, puțul petrolier Maersk BD-04A, de la Al-Shaheen, Qatar, care măsoară nu mai puțin de 12.290 m, din care 10.900 m în plan vertical, a fost forat în doar 36 de zile! În cât timp s-ar fora la 200 de metri?
Diferența dintre cele două situații constă în faptul că petrolul este cel mai vandabil produs de pe mapamond și profitul uriaș se acumulează într-un timp foarte scurt în anumite conturi ale unor anumite persoane, pe când de la aducerea apei la suprafață până la productivitatea zonei este nevoie de un timp îndelungat. Ani și chiar decenii. Iar de acest lucru ar beneficia prea mulți oameni ce nu ar mai putea fi manipulați atât de ușor de către bogații lumii.
Făcând pe scurt un mic scenariu, să zicem că astăzi se forează un puț în Algeria sau Etiopia. Apa se acumulează pentru scurt timp în lacuri. Spun scurt timp întrucât, date fiind condițiile naturale actuale ale zonei, cădura și aerul uscat vor face ca acestea să se evapore rapid. Dar lacurile nu vor seca întrucât vor fi alimentate continuu cu apa care vine din adâncuri prin acel puț. Cunoscând circuitul apei în natură, este sigur că deasupra acestor 
zone se vor forma nori care se vor ridica datorită mișcării ascendente a maselor de aer cald. Întâlnind aerul rece de la altitudini mai mari, acești nori vor declanșa ploaie. Apa rezultată va fi repede absorbită de pământul uscat. Iar treptat, pe măsură ce acesta va ajunge la o umiditate optimă, va începe să se dezvolte vegetația. Care va atrage animalele ierbivore și odată cu ele și dușmanii naturali ai acestora, carnivorele. Aceleași pămâturi devenite acum fertile vor atrage și oamenii, cultivatori sau crescători de animale. Bineînțeles că toate aceste schimbări vor aduce cu ele și modificări ale climei, reconfigurând harta mișcării maselor de aer de pe Terra. Însă toate acestea necesită ceva ce lumii moderne îi lipsește tot mai mult: timp. Poate dura ani sau zeci de ani de la forarea acelui puț până la a culege roadele din acea zonă și a putea vorbi de profit. Exact ceea ce nu le convine marilor magnați ai lumii. O astfel de investiție care, să recunoaștem, ar avea o valoare infimă față de ce se cheltuie aiurea și aruncă zilnic în lume, nu-și are rostul pentru un Rothschild, un Rockefeller, un Turner și alții. În ochii lor, viața a miliarde de oameni nu valorează nimic. Noi toți ceilalți suntem doar niște sclavi. Deși se spune că sclavia a fost abolită (oficial) în 1862 în Statele Unite, la o privire mai atentă ne convingem că nu este decât minciună. Sclavia, sub o formă sau alta, este în floare și în secolul XXI pe tot mapamondul.
În viziunea marilor magnați există pericolul de neconceput ca oamenii săraci din diferite zone ale lumii să înceapă să-și producă singuri cele necesare traiului de zi cu zi. În mintea lor diabolică, faptul că acei oameni nu vor mai cumpăra produsele impuse de ei se traduce prin „pierderi”. Nu contează că milioane de persoane își vor putea pune pe masă strictul necesar, ci doar că în conturile lor nu vor mai curge miliardele de dolari. Citând statisticile (oficiale), am mai scris că la ora actuală 60.000 de persoane din lume dețin o avere cumulată de aproximativ 40.000 de miliarde de dolari. Deci toți acești bogătași ai lumii ar putea încape într-un orășel cât o treime din Bacău. Fără să mai facem și „comune limitrofe” în care ar fi cei cu averi „ceva mai mici”… Însă dacă am împărți acești bani la populația totală, de circa 7 miliarde de oameni, ar însemna aproximativ 5.700 de dolari de fiecare om care trăiește pe Terra! Putem compara ce valoare au cei 5.700 de dolari pentru un european sau american față de un african din Etiopia sau Sahel? Să mai menționez că familia Rothschild deține o avere evaluată la circa 500 de trilioane de dolari…?
Acum ceva timp am postat pe facebook fotografia aceasta:
Imediat au apărut comentariile în favoarea lui Steve Jobs, cum că el a realizat ceva, a avut un rol major în dezvoltarea tehnologiei, cu aplicații și beneficii la nivel mondial. Susținătorii lui au încercat să-mi explice cum că nici el nu provine dintr-o familie bogată, că a pornit afacerea de la 100 de dolari, „meșterind” într-un garaj, etc, etc, etc.
Corect. De acord cu ei. Până la un punct. Nu am nici o intenție de a minimaliza aportul lui Jobs. Însă din tot ce-mi scriau ei am reținut câteva aspecte: Steve a avut cei 100 de dolari, a avut acel garaj în care și-a dezvoltat ideile. Iar aceasta înseamnă că până a ajunge aici el a avut acces la alte două lucruri și mai importante: hrană și educație. Or cei din imaginea din dreapta ce au? Pentru ei până și un dolar înseamnă o avere. S-a întrebat cineva vreodată câți „Steve Jobs” s-ar putea ridica dintre ei dacă ar avea măcar strictul necesar? Observăm de ceva timp că se fac descoperiri importante în țări care devin tot mai dezvoltate, în care tot mai multe persoane au acces la ceea ce constituie fundamentul civilizației umane: hrană, educație și, nu în ultimul rând, sistem sanitar. Copii și adolescenți din India, Egipt sau Pakistan uimesc lumea științifică detronându-i până și pe americanii ce se laudă cu laboratoarele și centrele lor de cercetări mega-super-ultrasofisticate.
Acesta este, într-adevăr, un început bun, însă din păcate mult prea firav pentru a fi și promițător. Iată, comparativ, realitatea. Două lumi diferite aflate pe aceeași planetă, despărțite uneori doar de o stradă sau de un gard:
Ziarul francez Liberation, citat de Antena 3, spune că în țările dezvoltate circa 30% din mâncarea cumpărată se aruncă. Luând ca exemplu Franța, unde statisticile arată că se aruncă 260 de kilograme de hrană pe an şi pe cap de locuitor, înmulțind cu 61 de milioane – populația Franței – rezulță un număr halucinant: 1.586.000.000 de kg. Un miliard și jumătate! Adică un milion și 586 de mii de tone de mâncare se aruncă! Numai în Franța. Totalul mondial se ridică la circa 1,3 miliarde de tone! Dacă vine cineva cu ideea de a trimite câteva tone de alimente unor săraci din Africa, inevitabil i se va răspunde că ar fi costuri de transport mari, că nu e rentabil și alte baliverne. Adevărul este că nu se dorește acest lucru! E mai rentabil să arunci miliarde de tone decât să ajuți milioane de oameni…
Pentru a eradica total foametea pe glob ar fi nevoie de circa 30 de miliarde de dolari anual. Aceeași sumă care actualmente se cheltuie în doar 8 zile pentru susținerea armatelor, campaniilor militare și a războaielor. Dar cine să facă o astfel de investiție pentru binele omului în general?
Marile puteri abia așteaptă să se umfle în pene arătându-și ultimele realizări în domeniul distrugerii, fruntași la acest capitol fiind, evident, „apărătorii păcii și democrației”, americanii. Se investesc zeci și sute de miliarde de dolari în cercetare pentru a produce arme tot mai sofisticate. Una dintre cele mai noi „realizări” este Hell MD, o armă laser desprinsă parcă din „Războiul Stelelor”.
Mă întreb atunci care mai este rostul ONU, UNESCO, FAO, OMS și alte asemenea organizații din moment ce mai marii lumii sunt porniți pe acaparare de averi și teritorii, pe asuprirea și înfometarea săracilor și pe autodistrugere… Diverse personalități încearcă să miște totuși câte ceva. Angelina Jolie și Brad Pitt, Christina Aguilera, Bono, sunt câțiva dintre cei care au făcut donații pentru popoarele Africii. Dar flagelul sărăciei crunte și a foametei nu poate fi stins doar cu câteva sute de milioane de dolari veniți de la aceștia, având în vedere că numărul persoanelor muritoare de foame la propriu a depășit 925 de milioane. Ar putea fi o speranță dacă s-ar reduce bugetele militare ale lumii măcar cu 10%. Sau marii bogătași ai lumii să doneze 10% din averea lor acestui scop. Mexicanul Carlos Slim Hellu, din cei 74 de miliarde de dolari nu cred că ar muri de foame dacă s-ar lipsi de vreo 7 miliarde… Warren Buffett nu cred că va păți ceva dacă din cei 50 de miliarde de dolari ar rămâne numai cu 45 de miliarde… Chiar și Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook ar putea „socializa” cu aceștia, chiar dacă din cele 17 miliarde de dolari ar rămâne cu „doar” vreo 15 miliarde…
Dar bineînțeles că acest lucru nu se va întâmpla. În schimb suntem bombardați cu mesaje umanitare pentru a ajuta pe unii sau pe alții. Culmea ipocriziei, nu demult, am citit pe undeva un astfel de mesaj pentru a ajuta copiii din Sahel. Toată compasiunea mea pentru ei, dar cum pot eu, din salariul meu de circa 300 de dolari lunar să ajut acei copii când nu reușesc să-mi achit întreținerea și ratele? Oare banca mă păsuiește dacă spun că nu am de unde plăti fiindcă mi-am donat salariul pentru a ajuta Sahelul? Să fim serioși…
