Desculț prin satul fără câini
De mai bine de 23 de ani ne „bucurăm” de libertatea pe care ne-am câștigat-o cu sânge. Cu sângele celor nevinovați căzuți atunci, în perioada Crăciunului, pentru un ideal. Cu sângele cuplului prezidențial împușcat atunci, chiar într-o zi sfântă. O libertate la care noi, românii, am tânjit aproape jumătate de secol.
Și cu ce ne-am ales? Ce avem acum, în marea democrație pe care ne-am dorit-o?
Suntem liberi să spunem orice despre oricine, chiar dacă vorbele noastre nu au nici un efect vizibil. Nu ne mai este teamă nici măcar să-l înjurăm public pe președinte, fiindcă nu mai există Securitatea. Sau nu în acea formă de atunci… Nu mai este pentru nimeni un secret faptul că telefoanele noastre sunt în continuare supravegheate, ascultate, înregistrate. Altfel ar fi prea curios cum tot apar stenograme după convorbiri telefonice care, cel puțin teoretic, sunt private. Mass media abundă de astfel de „dezvăluiri”.
