Spre o lume neștiută
Ați plecat cu viața toată.
Vorbesc crucii, dar e mută.
Și tu, mamă. Și tu, tată.
La mormântul fără glasuri
Sufletul mi se destramă.
Trec secunde, trec și ceasuri.
Mai stau, tată. Mai stau, mamă.
Vreau să plâng, dar nu am lacrimi.
S-au dus fără să mai poată
Să suporte alte patimi.
Și tu, mamă. Și tu, tată.
Fără voi sunt ca și vântul,
Pășesc nebăgat în seamă.
Dați-mi înapoi cuvântul.
Și tu, tată. Și tu, mamă.
Când trec pragul casei noastre
Văd doar umbra-mi deșirată.
Nu mai râd nici flori din glastre.
De ce, mamă? De ce, tată?
Mai privesc fotografia
Pusă pe perete-n ramă
Și rămân cu nostalgia
C-am avut tată și mamă.
Scris-am greu aceste rânduri.
Mi-e inima neîmpăcată
C-ați rămas numai în gânduri.
Și tu, mamă, și tu, tată.
Bacău, 14 Februarie 2015
