S-a dus tot ce-a fost, risipit ca un scrum,
Rămas-am doar ceea ce vrut-am să fiu;
Sunt tot ce-am visat, însă fără sa ştiu
Privesc către alte-orizonturi acum.
Mi-e dor de acel ce fusesem cândva,
Trăiesc şi nu tac apoi mor şi nu strig.
Mă-ntreb şi de ce mi-am dorit numai frig
Pe cer când mai caut pierduta mea stea.
Umil mi-am urmat al destinului drum,
Mă sting solitar la-nceputul de mai.
Cireşii rodesc între soare şi plai
Iar eu îmi voi scrie povestea postum.
Sunt doar o zăpadă-aşternută pe stânci
Şi raze de soare încet mă-ncălzesc.
Mă-ntreb ce-i cu mine, de ce mă topesc,
Ce vârf a căzut în ce văi prea adânci.
