Prin marea îngropată sub un val,
Profet în mohorâta-mi sihăstrie,
Te caut în greşeli şi-n ideal
A mea nicicând, al tău pentru vecie.
Stăpân îţi sunt, şi slugă, şi rapsod,
Miros de rozmarin mă mai îmbată.
Revăd în umbra mea, bătrân Irod,
Străfunduri de fântâni fără de apă.
Pun lacrima neplânsă-n vechiul rug
Oglinda de cuvinte s-o atingă.
Nu-mi voi zvârli blestemul ca pe-un jug
Când ţipete de păsări stau să ningă.
Bătrânul Cronos timpul l-a oprit
În templul de iluzii prea deşarte
Şi te urmez, sărman îndrăgostit,
Uşor călcând covor de frunze moarte.
Un foc nestins, miresme de tămâi
Visând la şolduri pure ce-nfăşoară
Nesomnul meu, durerea cea dintâi
Pe Prometeu în flăcări îl doboară.
Sfielnice buze de rubin aprins,
Zadarnică dorinţă în ruine;
Alcovul uitării e de neînvins
Când dragostea inundă inimi pline.
