– pamflet –
Dau cu bolovanu-n baltă
Și mă-njur că mă stropesc
Dar visez o viață-naltă
Prin străini dacă cerșesc.
De-mi mai dă câte-o scatoalcă
Vreun vecin mai arțăgos
I-ntorc și cealaltă falcă
Și îi spun “mulțam frumos”.
Nu-mi arăt nimicnicia,
Mă dau șmecher și boier,
Că doar una-i România
Pe pământ și sus, în cer.
S-a dus comunismul, frate!
Douăj’ și ceva de ani
Am muncit în libertate
Și n-am casă, n-am nici bani.
Țipă-n Brusel “molto grosso”
Parcă-i taie împrejur
Fraulein Merkel și Barroso,
Dar de ei mă doare-n… cot.
Las’ că știu conducătorii
Ce e bine pentru neam.
I-am ales votând ca chiorii
Pentru-o pungă cu salam.
Plec să-mi caut loc de muncă
De vreo două ori pe an.
Câstig cât sa am de-o șuncă
Și-s sclav. Da’s european!
Pândesc pe la porți de vilă
Și mai fur câte-un bemveu.
La familia umilă
Mă-ntorc ca un Dumnezeu.
Am pus-o în străinătate
Și-acum pot să candidez.
Fac politică, de toate,
Prin partide navighez.
Îmi fac liste, adun nume
Și le xeroxez pe loc,
Le semnez cu-o-ntreagă lume
Plus vecinii de prin bloc.
Nu-mi vând țara si nici neamul.
Eu numai privatizez:
Vine neamțu’, pune banul
Și-n Dubai mă relaxez.
Astă viață nu vă place
Și-al meu mod de a gândi?
Sunt român, nu am ce face.
Sunt român oriunde-aș fi.
Voi gândiți-vă mai bine
Câți ca mine mai privesc
La găinile vecine
În stil neaoș, românesc…
