Mă plimb prin parcul desfrunzit
Şi-mi trec prin minte zeci de gânduri.
Revăd şi banca grea, din scânduri
Pe care-ades m-am odihnit.
Trec tinerii în sus şi-n jos
Şi se privesc atât de tandru.
Doar eu, bătrânul copilandru
Sunt un stejar prea scorburos.
Făcut-am umbră pe pământ
Juma’ de veac şi mi-a fost bine.
Nu am mâncat din pâini străine
Chiar de-am muncit pe vorbe-n vânt.
Îi văd trecând cu mers stingher
Şi sufletul li-i pus în lanţuri.
Pe frunte ridurile-s şanţuri
De griji, de viitor mizer.
Ce vise? Ce realizări?
Speranţa lor e năruită.
Un loc de muncă-i o ispită
Dar nu la noi, ci-n alte zări.
Mă plimb prin parcul desfrunzit
Şi mă gandesc la aceşti tineri.
Prea lung e postul Sfintei Vineri
Şi prea destul s-au amăgit
