Referendum mioritic traditional
“Eu de-o singura-ntrebare ma scârbesc si ma mai mânii:
Totusi, unde au fost românii? Totusi, unde sunt românii?”
Aceste versuri mi-au venit in minte pe 29 iulie seara, cand se dadeau rezultatele provizorii ale Referendumului pentru demiterea lui Basescu. Fiindca am ajuns sa fiu scarbit de propriul meu popor, sa ma manii pe semenii mei, cei care cu trufie se considera romani, dar sunt romani numai atunci cand isi amintesc ca au niste drepturi, ca au de primit ceva, orice, de la stat. Despre dreptul la vot nu-si amintesc decat tarziu in noapte, cu putin inainte ca sectiile de votare sa se inchida.
Am vazut imaginile cu turistii de la mare distrandu-se, bronzandu-se, dansand “Pinguinul” pe plaja. Deh… Tara poate sa mai astepte, doar n-o sa-si strice ei bunatate de concediu pentru a pune o stampila… Dar asta e… Daca referendumul nu va fi validat, o sa se distreze pe “dansul Chiorului” inca doi ani si ceva de-acum incolo…
