Religie și ambulanță
Nu urăsc nici o tradiție, nici o religie. Dar îmi iubesc țara și neamul.
Nu urăsc pe nimeni, fie el ortodox, catolic, penticostal, evreu, musulman, buddhist, protestant sau ce-o mai fi. Sunt cca 4.200 de religii în lume. Fiecare are dreptul să creadă în ce vrea el. În Dumnezeu, în Iehova, în Allah, în Buddha, în Krishna sau care o mai fi. Le respect credința. Pentru mine e tot aia. „Acolo sus” e doar unul singur, indiferent cum îl numim.
Dacă unii vor să meargă să se roage sau să pupe moaște, e treaba lor. Nu asta mă deranjează, ci faptul că pe aceiași oameni aș vrea să-i văd și gândind ca un om, ca o „ființă rațională”, așa cum se consideră. Să discearnă.
Pot aștepta câte 10-15 ore la rând ca să pupe preț de câteva secunde niște moaște, așa că aș vrea să-i văd măcar tot atât de mulți și la mitingurile la care ne cerem dreptul de a trăi omenește. Însă atunci își aduc aminte „subit” că sunt bolnavi, că îi dor toate oasele și nu pot sta în picioare. Acolo nu pot. Poate – zic poate – că mulți dintre ei se gândesc că sunt bătrâni și nu mai apucă ziua aceea. Dar ar putea măcar să o facă pentru copii, nepoți și urmași.
